Poezia e ca o scânteie reflectată de un ciob de sticlă, cuvintele sunt ca nişte cioburi de sticlă.

citat din Amos Oz (29 mai 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea felinarului cu două globuri de sticlă, mintea are trupul drept glob de sticlă, iar sufletul are mintea drept glob de sticlă. Felinarul arde mereu. Dar dacă globurile de sticlă sunt murdare de fum, ele nu vor străluci.

Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cu ochii de sticlă

Cu ochii ei de sticlă
ziua
ni se uită-n
paharul aducerilor aminte
de pe
povârnişul
ideilor
date în floare
şi
curg
cuvintele
ca o mireasmă de albăstrea
plutind
spre cerul senin

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticlă şi aur

Din sticlă bei Bassus, iar burta în vase de aur goleşti:
Sărmanele vase! Ce-i scârnav, se vede, mai mult preţuieşti.

distih de Marţial din Marţial, Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

când să mă aplec
să înhaţ licuriciul –
un ciob de sticlă

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băutura, bat-o vina

Eu, de sticlă, mă ţin bine,
Hainele-s rupte pe mine,
Sunt rupte-n spate şi coate,
Fără sticlă nu se poate!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e plină de măşti de sticlă. Te uiţi şi nu le vezi. Mângâi faţa unei femei şi nu simţi masca asta de sticlă. Se îmbrăţişează doi amanţi şi nu simt unul la celălalt masca de sticlă. Se sărută şi nu simt. Mama îşi creşte copilul şi nu simte cum odată cu obrazul se lărgeşte şi masca de sticlă. Nu, aceste măşti nu se văd. Dar opriţi-vă undeva, vroiam să le strig, şi ţipaţi, cereţi ajutor, ameninţaţi.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am putea fi diamante, dar suntem cioburi de sticlă...

citat din Sişu Tudor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cioburi de sticlă

îmi conturează pielea -

pe străzi fumurii

haiku de Răzvan Duluman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajun de 1 Martie

Fideli cu noi ca să rămână
Ne-or da comercianţii mâine:
Un ciob de sticlă din smântână,
Legat cu sfoara dintr-o pâine.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

su ştiu... ştiu
dacă nu eram eu
aţi fi fost un parfum de vin
umplut cu un ciob de sticlă
băubil

gogyohka de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băutura este bună, dar... să te ţii de ea!

Hainele-s rupte pe mine
Că de sticlă mă ţin bine,
Pot merge-n genunchi şi coate
... Fără sticlă nu se poate!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de sticlă

Acum ştiu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseţii
ascunse sub piele,
Vibraţia blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum ştiu femeie de sticlă
E de ajuns
să pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin şi lapte
Aer şi miere
Şi-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalţul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum ştiu femeie de sticlă
Cine eşti, cine sunt, cine am fost
La început de Lume

În sfera Paradisului...

poezie de Rodica Elena Lupu din Ferestre colorate
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearcăne de sticlă

cearcăne de sticlă
sub ochii de lemn
sunt semn
că mama se tocmea
în iarmaroc
cu toţi sfinţii
şi părinţii
care se ţin de mână
şi rânjesc dinţii
la fusta decolorată
pe care, odată,
o purtam
pe dos
ca nimeni să nu mă deoache
până la os.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vata de sticlă

şi-a izolat acoperişul cu vată
de sticlă: acum
îl mănâncă omoplaţii şi creierii răspândiţi
printre ţigle de fum
sub ploaia tăcută – trecută
în cartea
re-cordurilor însingurate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să reflectezi nu este o operaţie firească, răneşte, ca şi cum ar scoate la iveală cioburi de sticlă şi bucăţi de sârmă ghimpată amestecate cu aerul.

citat din romanul M-am hotărât să devin prost de Martin Page (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează întotdeauna o sticlă de şampanie în frigider pentru ocazii speciale. Uneori, ocazia specială este să ai o sticlă de şampanie în frigider.

citat din Hester Browne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sticlă

cioburi de sticlă şi
prea multe plimbări sub clar de lună;
mă domina treptat reflexia asta ameţitoare,
parcă nu mai aveam scăpare
m-a prins ferm cu un braţ muribund şi
nu mai aveam scăpare.

de ce se difractează-n faţa ochilor mei
noaptea, cu tot cu umbre şi stafii
care mă alungă,
îmi creează disconfort şi
vreau să fug.

privirea mi se-ntunecă şi luna o văd
microscopic,
să mă fi îndepărtat de tot?
sau poate nu mai văd şi nu mai simt;
nu mai cred?

priveam luna cu speranţă;
azi nici n-o mai privesc:
în cioburile de atunci s-a schimbat fizica lumii
şi ochii tăi şi privirea s-au schimbat;
puţin îmi pasă.

sub clarul de lună,
dansul neobişnuit al valurilor de ape
nu mă decepţiona atunci,
mă obliga să cred
că luna-n cioburile sparte de pe mal
e adevărată, e mai frumoasă şi
mai calmă ca niciodată.

m-a lovit intens furtuna, neaşteptat,
mi-a răvăşit ideile, punctul de plecare şi
fără să-mi dau seama,
m-am trezit în întunericul pur
fără să ştiu unde sunt, fără nimeni aici,
doar eu şi cristale reci din sticlă,
pe care le simt, îmi taie tălpile.

şi fug, că nu pot aştepta,
mă-njunghie ca nişte cuţite,
dar nu pot aştepta...
noaptea mă apasă, vântul mă sufocă
şi cioburile
au pierit şi nu mai reflectă
nici lumina,
nici întunericul,
nici nu mai înseamnă nimic acum.

poezie de Andreea Buzuriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubită este o sticlă cu vin, o nevastă este o sticlă pentru vin.

citat clasic din Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

Cioburi de vise interzise
imi străpung tălpile,
mă ard, mă supun.
Genunchii le sărută, palmele le sprijină.
Mă ridic. Continui să dansez.
Sângerez.
Visele dor. Cioburile sângerează.
Se sparg in zeci de alte cioburi,
fiecare jertfind câte o picătură de sânge
spre a-mi hrăni visul.
Infinite cioburi hrănesc un vis
al cărui sfârşit e proiectat în fiecare ciob infinit
acelaşi, altul, mereu al meu...

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert şi uitare

unde te mai afli tu
pe muchia aceasta de cer
pe povârnişul acesta al lumii
pe coapsa asta de foc
a uitării?

adio este un fel de a te înstrăina
de prezent
acolo unde trecutul
se întâlneşte cu viitorul
la revedere înseamnă doar amânarea
destinului de ieri

urcăm în genunchi o cărare rece
tot mai întortocheată
nişte trepte de fum
privind cu mânie peste umăr
înapoi în uitare
urmele în neant
ne privim trecerea prin vreme
cu laşitate
într-o gaură de şarpe
într-un ciob de oglindă
într-un ciob de cenuşă
într-o gară părăsită
într-o sticlă spartă
pe fundul unui pahar
pe fundul unui ocean

ne privim pe noi înşine ca pe nişte străini
ca pe nişte cretini
ca pe nişte duşmani
cu dinţii înfipţi adânc în propria carne
în propria soartă

spune-mi pe unde te afli tu
pe harta aceasta a haosului
în ceaţa asta ruptă în fâşii
pe roata aceasta imensă, incertă, nebună
rostogolită în abis
spune-mi
pe unde se regăseşte amintirea ta
între dor, deşert şi uitare?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!