Deșert și uitare
unde te mai afli tu
pe muchia aceasta de cer
pe povârnișul acesta al lumii
pe coapsa asta de foc
a uitării?
adio este un fel de a te înstrăina
de prezent
acolo unde trecutul
se întâlnește cu viitorul
la revedere înseamnă doar amânarea
destinului de ieri
urcăm în genunchi o cărare rece
tot mai întortocheată
niște trepte de fum
privind cu mânie peste umăr
înapoi în uitare
urmele în neant
ne privim trecerea prin vreme
cu lașitate
într-o gaură de șarpe
într-un ciob de oglindă
într-un ciob de cenușă
într-o gară părăsită
într-o sticlă spartă
pe fundul unui pahar
pe fundul unui ocean
ne privim pe noi înșine ca pe niște străini
ca pe niște cretini
ca pe niște dușmani
cu dinții înfipți adânc în propria carne
în propria soartă
spune-mi pe unde te afli tu
pe harta aceasta a haosului
în ceața asta ruptă în fâșii
pe roata aceasta imensă, incertă, nebună
rostogolită în abis
spune-mi
pe unde se regăsește amintirea ta
între dor, deșert și uitare?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre șerpi
- poezii despre viitor
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre prezent
- poezii despre ocean
- poezii despre lașitate
- poezii despre hărți
Citate similare
Himeră
te știam până la epuizare
într-o zi eram diabolic de trist
alteori diabolic de viu
concretizam în abstract
o filosofie ipocrită
despre esența destinului în doi
într-o prăpastie
se năștea moartea unei mari iubiri
te adoram până la autoexterminare
uneori erai apatică
în lunile ploioase
alteori o himeră
între oglinzi paralele
îmi plăceau capriciile tale
și ale vremurilor
îmi plăcea tăcerea ta
de șarpe
simțeam acut nerușinarea minciunilor
ca niște lovituri de bici
pe spatele firav al destinului
ca niște palme de adio
ca niște cuvinte otrăvite
lumea se învârtea egocentric
pe degetele tale
eu te redescopeream la nesfârșit
într-o himeră
într-o constelație
bizară
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre nerușinare
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Capete aplecate într-un genunchi
de-ar picura puțină ambrozie din cer
și smirnă
pe umilință,
oamenii n-ar mai umbla cu capul în piept,
cu pâine mucegăită
prin buzunare,
cu becurile stinse de sărbători,
cheile lumii sunt undeva pe fundul
unui vulcan explodând,
e mai greu e prevedea trecutul decât
viitorul,
prezentul e în stare de veghe,
mă chinuie un fel de iarnă,
parcă-i o moarte mai lentă,
abstractă tortură,
ieșită dintr-o lungă agonie a duhurilor nebune pe
Pământul sterp și lacom,
aidoma sufletului
mă prefac într-un cal pe cer,
tot mai volatil,
să bat cu copitele pe aura sfinților,
să picure puțină ambrozie și slavă
și smirnă
pe capetele aplecate într-un
genunchi,
înainte de vreme.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulcani, poezii despre sărbători, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre pâine
Umbră întredeschisă
lasă-mi respirarea
unui zbor
la plecare
ia pelerina de adio
ploaia ești chiar tu
lasă o umbră
întredeschisă spre
sfârșitul timpului
nu mai privi peste umăr
urmele tale sunt doar
niște cicatrici acoperite
de nisip
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie sau poezii despre nisip
Păsări de abis
ne vedeam la capătul zilei
într-o absidă,
uneori
te așteptam la capătul puterilor
într-o trecere a vieții
prin fața ochilor.
te credeam centrul absolut al
Pământului,
tu mă luai drept
punctul de sprijin
al singurătăților tale.
erai ca trecerea unui inel
prin degetul destinului,
eu eram doar fulgerarea unei păsări
de abis
prin inima ta
într-o secundă,
tu te lăsai săgetată
de trecerea anilor într-un zbor,
eu te țineam pe brațe
să nu te ascundă norii de fluturi.
tu aveai obsesia puterii cuvintelor,
eu aveam impresia unei iubiri
suspendate în aer.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre singurătate, poezii despre secunde, poezii despre păsări, poezii despre ochi sau poezii despre nori
Zile nedeslușite
azi a fost la fel ca ieri,
poate mai cenușiu a fost cerul,
ne-am aruncat vorbe mai grele decât altădată
când felinarele păreau că aleargă pe lângă nori
mai repere decât noi,
paralel cu destinul.
azi a fost la fel de frig ca ieri,
crengile prea ude
sfârâie pe un foc făcut în pripă.
o jumătate de pădure a luat-o la goană dintr-un
peisaj prea liniar,
suntem doar niște copaci cu ramuri
înlănțuite
care se mai gândesc
la o iarnă lungă de împăcare
înainte de balul bobocilor,
în definitiv ne raportăm la trecut,
punem într-o balanță iubirile de ieri
cu greșelile de azi,
facem ceva ce ne doream doar pentru noi
de prea mult timp,
îmi plăcea să merg cu tine de mână
de la colțul străzii până la
capătul lumii.
mi-e dor de zilele nedeslușite
și porțile albastre ale orașului,
când nu mai știam de unde începe
Paradisul
și până unde se termină
Pământul.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre crengi, poezii despre rai, poezii despre păduri, poezii despre peisaje sau poezii despre oraș
Caii liberi
e tristă clipa asta
tăcerile se scurg și mor
pe reci pereți, ai lumii seci
pe unde treci
timpul rămas e ars acum, e scrum
cuvântul e abis
ce lungă este depărtarea dintre noi
eu, pășesc pe țărmuri ce dor
tu, în câmpii uscate de cer
mai trece un tren
uitat de toți, de toate
prin noi, pe lângă noi
azi gara e absentă
doar șina ruptă
mai curge între noi
grei pași se risipesc aleatoriu
prin anii trecuți, petrecuți
aiurea, haihui
tăcere abisală
rămasă într-o gară absentă
doar niște șine perpendiculare pe nimic
tu mă așteptai la geam
eu mai ciopleam un ram
să fac, să fac un nai
să cânt la nunta nostră
povești despre cai
cai liberi și puri
aleargă, aleargă în pulberi de stele
să-și poarte iubita prin ele
așteaptă-mă femeie în poartă
să-ți cânt a mea soartă
un cânt în doi, despre noi
noi, cai liberi în lume
purtăm marama durerii pe strune
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre cai, poezii despre trenuri sau poezii despre stele
Boabe cenușii de cafea
aș mai adăuga o expresie
în sintagma iubirii
neînțeleasă de tine
decât la început
când goneai cu mine spre niște
idei nepretențioase
spre niște zări fără blazon
pe niște închipuiri de cai
verzi pe pereți
mă lăsam pradă destinului tău
mă iubeai despotic și egoist
ca un tiran
propria epopee
cândva alergam pe o roată de foc
fără a mă uita
cum arde în urma mea
clipa trăită
până la sânge
acum mă învârte haotic
o moară de vânt
sub o povară imensă și grea
ca o piatră rotundă
ca o iubire
ca o inimă frântă
care îmi macină sistematic
zilele și nervii și oasele
ca pe niște boabe cenușii
de cafea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre sânge sau poezii despre inimă
Spre stelele căzătoare
cred că pe atunci ți-ai fost pus
toate speranțele
în mine,
eu abia învățasem să te țin de mână
împotriva destinului,
să stau drept într-o lume nevertebrată,
într-o zi m-am îndrăgostit de dansul nostru
deasupra pământului,
era ca un pas în doi
în stratosferă
spre o destinație nedefinită,
nu ne învățase nimeni despre primejdii,
lumea ne cenzura nevinovăția
prin pătrate de sticlă,
printr-un ochi de fereastră,
descifram rostul nostru în zodii,
în potcoave de cai morți,
printre pietre de râu,
în rotocoale de praf de pe drum,
abia învățam să te privesc
între patru pereți
dezbrăcată
de inocență,
eram doar niște copii mari
care voiau să urce
de mână niște trepte,
spre stelele
căzătoare.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenzură, poezii despre stele căzătoare, poezii despre râuri, poezii despre pericole, poezii despre nuditate, poezii despre nevinovăție sau poezii despre inocență
Într-o doară
amiezi târzii
prin crăpăturile gândului
vorbele nu mai sunt
decât niște frunze
îngălbenite de vreme
e toamnă
și iar inventăm
refugii unde să mai putem
respira
tandru
fără încrâncenare
timpul
ne învârte
în palma destinului
ocolind toate
disperările posibile
într-o doară
în așteptarea unui curcubeu
acelaș ticăit de ceas
îmi răsună
în inimă.
poezie de Lucică Dragoș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre posibilitate, poezii despre miezul zilei, poezii despre inventatori, poezii despre gânduri, poezii despre galben sau poezii despre frunze
Poate tu
Poate tu ai știut
De la bun început,
Ai știut cum va fi
De-ai să pleci într-o zi.
Ai plecat mai spre sud,
Unde păsări se-aud,
Unde pleacă cocori,
Continent de splendori.
Aș fi vrut ca să știu,
Măcar într-un târziu,
Să nu te mai aștept,
Într-un secol abject.
Când te-ntorci, să m-anunți
Să nu mor printre munți,
Într-un trist anotimp,
Într-un loc fără timp...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre continente sau poezii despre anotimpuri
Neuitare
ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu știam că poate însemna o ploaie
lungă și neverosimilă
cât viața unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,
nu știam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuți
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în fața unui sertar de amintiri
și de scrum,
în fața unei uși
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri și azi,
între iluzie și realitate,
între cai verzi pe pereți,
lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munți,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile orașelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre primăvară sau poezii despre parcuri
Licori de vioară
te văd de pe fundul unui pahar
care mereu trebuie umplut cu licori
de vioară,
te zăresc de fiecare dată
într-o spirala a timpului
prin luneta măritoare
a unei sticle
efervescente,
nu pot ajunge la tine
chiar dacă aș sparge
marginea paharului
cu măselele
într-o mie de cuvinte,
tot ar mai rămâne câțiva stropi
de nimicnicie
să mă împotrivesc vremurilor
și pianelor care tot curg,
peste cioburile
trupului
meu.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre pian, poezii despre lunetă, poezii despre dinți sau poezii despre cuvinte
Ecoul în gând
am încercat într-o zi de aramă
să-ți scriu niște păsări
de cuvinte
pe ape trecând
am încercat într-o zi de țărână
să te strig dintre pietre
când norii mergeau
pe pământ
am reușit într-o zi de ecou
să-ți aud plânsetul ascuns
de vânt
într-un gând
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre apă
Gândul de apoi
În liniștea asta eternă
ce curge ca un mir
din sicriul meu,
mă sufoc în propria mea conștiință
care mă judecă după criterii
dureros de pure.
Mă doare potențialul meu neîmplinit
dar mai ales,
că nu am iubit suficient viața...
Mă doare că n-am trăit prezentul,
am fost o undă oscilatorie
între două limite:
trăirea într-un viitor ideal
și retrăirea obsesivă a trecutului,
ce otravă!
Dacă n-ar fi fost timpul
prin care să-mi exprim existența,
cum oare aș măsura trecerea mea
în acestă lume?
Prin urmele acelea mărunte
ale pașilor mei temători,
sângerânzi în țărâna Golgotei?
Nu există liniște în gândul acesta rece,
nici măcar alinarea că am parcurs drumul
dificil, unisens,
care duce undeva...
aduce spre singura certitudine a vieții - mortea.
Ce greu este acum pământul
deasupra mea
și hămesit...
si cum se mai amestecă el cu pământul meu,
luându-și înapoi tot ce mi-a dat vreodată:
trup din țărână am fost
și țărână din trup mă prefac.
Ce crini frumoși mi-au crescut!
în parfumul lor alb de mireasă
mă descompune gândul
că niciodată
nu le-am acordat atâta iubire
ca acum,
când își iau seva din burta mormântului meu,
acolo unde stau înfipți
ca niște țărușe ale biruinței
în inima unui strigoi
care a bântuit cândva pământul.
Rar,
cripta mea putrezită
zgârie ochiul câte unui trecător grăbit.
În trecerea sa se oprește o clipă
și holbându-se indiferent,
citește niște cifre,
cifrele mele,
un interval rece, acoperit cu ceară veche,
lipsit de prefață,
lipsit de concluzie,
același epitaf îngroșat cu vopsea neagră
care ține bine la timp și la murdăreală:
'odihnă veșnică!'
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre strigoi sau poezii despre odihnă
Cearcăne dreptunghiulare
și totuși încă nu e frig destul,
cearcănele apar după o iarnă îndelungată,
de suferințe inerente,
cum ar fi să faci sărbătorile împreună
cu niște scaune goale,
să ciocnești cupa de șampanie între oglinzi
paralele,
să vorbești cu o fotografie din tinerețe,
să dansezi cu lupii,
să te dai cu capul de toți pereții,
se întâmplă, nu e o tragedie,
uneori e chiar o soluție inteligentă,
problema este că viața te împinge înainte de vreme
spre un orizont rece și imprevizibil,
că visele mor alunecând pe drumuri de gheață întortocheate,
că niște trepte prea vechi sunt tot mai greu de urcat,
că singura certitudine de azi
este incertitudinea zilei de mâine,
că echilibrul a devenit
noua teorie a haosului.
când an după an
niște pietre nenorocite de la picioare
te trag în jos iremediabil,
pe un povârniș la capătul căruia
se întrezărește tot mai acut
o groapă bizară,
perfect dreptunghiulară.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre tragedie sau poezii despre tinerețe
Lehamite în doi
așa era pe atunci
nu-mi ajungeai
în fiecare zi deslușeam un mister
împreună
îmi păreai
o creatură nepământeană
o capodoperă divină
noaptea te evocam
acum nu mai înțeleg existența
nici măcar
ca un sens
câteodată pare interminabilă
câteodată fulgerătoare
de cele mai multe ori
sinistră
acum îmi ești prea mult
într-o viață din ce în ce mai puțină
în odaia asta tot mai mică
în orbitele mele adânci
am devenit
niște accesorii complementare
într-un mecanism fragil al duplicității
două păpuși de porțelan ieftin
pe raftul aceluiași destin
într-un talcioc grotesc
de cartier
două entități
cu pretenții neverosimile
de pereche
suntem două identități de ocazie
atât de vechi
de ipocrite
de nepotrivite
în arhitectura haosului
în lehamitea colectivă
încât aproape că am uitat
unde
în ce împrejurări ne-am pricopsit
unul cu celălalt
de ce
și mai ales
până când?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fățărnicie, poezii despre păpuși, poezii despre noapte, poezii despre devenire sau poezii despre arhitectură
Urmă de umbră
tresari câteodată
când ți se pare c-aș fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?
tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al pașilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca să mai răspundă?
spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre somn, poezii despre insule sau poezii despre fluturi
Te caut
Te caut,
Te caut în sinele meu.
Nu te caut
Prin oraș,
Pe stradă,
Pe la altă adresă,
Pe aleea din parc,
Prin alte paturi,
Prin case conspirative,
Eu te caut doar în mine,
În sinele meu
Când mi-e dor.
Chiar dacă m-ai părăsit de mult,
Eu te găsesc mereu,
Mereu acolo te am,
Într-un ciob de inimă frântă,
Într-un cuib de fântână,
În inima pietrei din inimă,
Într-o cazemată a sufletului,
Necucerită,
Unde te-am refugiat
De potrivnicia vremurilor,
De zgomotele sociale,
De otrava cotidiană,
De toaca care bate...
Mereu ești acolo și mă aștepți
Cuminte,
În sinele meu,
Triunghiul dintre
Inimă, minte și suflet,
În firida tăcerii,
În cicatricea veche,
Din vremea când mi-ai rupt inima,
Să te poți ascunde acolo,
Ca să te pot găsi
Doar eu...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Încruntare
trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,
jumătate de plumb,
jumătate deșert
este Luna,
undeva motoarele lumii se sting,
lumea și-a pierdut esența
cândva,
între Adam și Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a șaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puțin,
să se încrunte.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre religie, poezii despre plumb, poezii despre motoare sau poezii despre idealuri
Mai stai un ecou
mai stai un adio
un sunet de corn
mai stai o veghere de apus
mai stai cu mine o furtună de oameni
sau de nisip
te așteptam în inima unei insule
necunoscută încă de tine
nedescoperită încă de nebuni
nelocuită de pași
neumblată de scarabei
mai stai o taină de orizont
mai stai o eclipsă de cometă
mai stai un crepuscul
un naufragiu
un miraj
te priveam
prin ocheanul unei corăbii
prin prisma unei piramide
te strigam într-o limbă barbară
nescrisă demult
mai stai o umbră de obelisc
mai stai un muson
o legănare de catarg
un soare cu dinți
un amurg de om
te strigam într-o limbă uitată
care străbătea cândva continente
și vechiul ocean
mai stai o urmă de cearcăn
țipam primitiv dintr-o piatră
dintr-o cenușă
din inima unui șarpe
într-o limbă necunoscută pe care
nu o mai înțelegeam nici eu
mai stai un destin
te strigam ca un descreierat
înjunghiat de dor
într-o limbă moartă demult
în iluzia unui țărm
mai stai un blestem
mai stai un adio
un ecou
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre nebunie sau poezii despre marină