Hotărâre
Am crescut în mine-un șarpe,
Lung cât poftele-mi grotești
După cele pământești,
Prin înfrângeri să mă poarte.
Gustările-i preferate,
N-au lipsit din colții lui.
Anii tineri, nesătui,
I-am hrănit doar cu păcate.
Într-un colțișor de sine,
Am crescut și-un miel plăpând
Care, încă, e flămând,
Așteptând printre ruine
Codrii să-mi răsară-n suflet.
Iar prin verdele-mi lăuntric,
Să se piardă, puiul mic,
În trăiri, simțiri, în cuget.
Faptele să le prefacă,
Din deșert, în înfloriri
Demne de nemărginiri,
Unde inima nu-i seacă.
Să ucid, fără-amânare,
Șarpele ce mi-a ucis
Sfert întreg de paradis,
O credință și mai mare.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre înfrângere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre păduri
- poezii despre oi
- poezii despre inimă
Citate similare
Șerpii
Copil fiind, de șerpi eu m-am temut
Și de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creștet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toți i-am cunoscut.
Cu ei, eu am crescut și m-am jucat
La sân i-am pus și i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândețe și prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.
Încolăciți pe mine i-am ținut
I-am respectat și sângele le-am dat
Și haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în așternut!
Și-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci și-au arătat limbile-n furcă
Și colții cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...
Și n-am murit... nici bine nu mi-a fost...
Și-am delirat tot digerând veninul,
Când de cucută plin mi-a fost tot vinul
Dar chiar și asta a avut un rost...
Să crezi în om... în șarpe... e totuna
Dezamăgirea e atât de mare
Pe cât e amăgirea, lungă, tare...
Lume cretină, nu mai face pe nebuna!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vin
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sânge
- poezii despre miere
- poezii despre lactate
- poezii despre jocuri
- poezii despre frică
- poezii despre creștere
Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)
Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranță!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre toleranță, poezii despre gânduri, poezii despre cărți, poezii despre copilărie sau poezii despre Adrian Păunescu
Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Și au crescut petele albe,
Din întunericul nopților.
Și astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre trecut, poezii despre salariu, poezii despre prezent, poezii despre poftă, poezii despre odihnă, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Emoții constructive
poate doar inima știe să prețuiască
cât de importantă e iubirea în viață
un paradis lăuntric știe să construiască
cu armonii sangvine zilnic se răsfață.
în centrul visului aș vrea să mă ascund
în poemul iubirii scris pentru eternitate
unde e viu aleanul și timpul nu-i imund
unde toate gândurile ajung nestemate.
îmi fac planuri de viață cu mari obiectice
sufletul meu să dăinuie în lumini iubitoare
marcată de credință cu stări constructive
revelații completate cu străluciri de soare.
escaladez firmamentul cu trăiri afective
sufletul să-mi contopec cu-o stea nemuritoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre răsfăț sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Umbre
Umbre dansează în jurul meu;
Mi-e inima plină de umbre.
De umbre mi-e sufletul plin
Și chiar eu... sunt una din umbre.
Alunecă mute. Plutesc peste tot
Cu priviri încruntate, cernute prin mine.
Mă ceartă în gând și cu mâna de mort
Ma îndeamnă s-adorm. Mă acoperă bine.
Nu mai pot să mă mișc și mi-e frig.
Fluieră vântu-a pustiu și suspine.
Peste jarul plăpând aburii reci
Desenează doar gropi și ruine.
Mi-e inima gheață și sufletul vânt.
Mi-e trupul deșert. Tâmpla-mi arde tăciune.
Rugăciuni și blesteme în urechi strecurând,
Ca veninul de șarpe în sânge curgând
Îndoiala în suflet rămâne.
poezie de Viorel Mitea (1 noiembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre vânt, poezii despre urechi, poezii despre religie, poezii despre mâini sau poezii despre moarte
Șarpele iubirii ținut de subsiori
M-am făcut șarpe de umbre și lumină,
M-am strecurat prin ierburi și prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.
Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut și ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Și pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.
M-am pitit cu tact în inima-ți vioaie
Și-am rămas uimit cât de frumoasă ești,
M-ai descântat și am ieșit din ploaie
Iubire minunată, pictată în povești.
Nu mă mai strecor prin umbre și lumină,
Prin ierburi din fânețe și prin flori,
Sunt jumătatea ta din veșnica sulfină,
Sunt șarpele iubirii ținut de subsiori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre pictură
Amintiri sumbre
Mai întâi a plecat mama, către bunul Dumnezeu,
La puțin timp după aceea, a plecat și tatăl meu.
Tot ce au clădit în viață, copiilor au rămas,
Ce folos că-n dimineață, casa nu mai are glas.
A crescut iarba-n ogradă, via nu se mai cunoaște,
Casa e gata să cadă, fântâna-i plină de broaște.
Undeva, în fața casei, bradul mai veghează încă
Cum trec anii peste lume, cum curge râul prin luncă.
Într-un alt colț din grădină, frunzele din nuc căzute,
Dau pământului culoare, prin ogradă așternute.
S-au uscat pomii-n livadă, puțini din ei mai rodesc,
Iar uluca stă să cadă, stâlpii n-o mai sprijinesc.
Un decor plin de ruine, se așterne-n fața mea,
Printre ele, o găină, mai scormonește ceva.
...........................................
Unde sunteți MAMĂ, TATĂ, să vedeți cum ce-ați clădit
Din lemne, nisip și piatră, la pământ s-au năruit.
Peste ce-ați clădit cu trudă, dezastrul s-a așternut,
Viața cu noi este crudă, nu putem face mai mult.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre tată, poezii despre râuri, poezii despre nisip, poezii despre lemn sau poezii despre găini
Dacă aș putea să mă strecor prin una din ușile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aș ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Și L-aș ruga să îmi dea puțin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înțelege că locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinții sunt tineri și bunicii încă suficient de sprinteni este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca mai întâi să treacă prin moarte!
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre copilărie, citate despre tinerețe, citate despre religie, citate despre rai, citate despre inimă sau citate despre Dumnezeu
Dacă aș putea să mă strecor prin una din ușile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aș ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Și L-aș ruga să îmi dea puțin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înțelege că locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinții sunt tineri și bunicii încă suficient de sprinteni este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca, mai întâi, să treacă prin moarte.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea iubirii
O brumă ce aseară a căzut
S-a așezat pe rosul trandafir
Tristețea în petale am văzut
Puterea iubirii într-un singur fir
E trandafirul ce noi l-am crescut
Hrănit cu primăvara din noi
Iubire protecție drept scut
Rămas înflorit unul pe altoi
Rosul gerul de-ți va stinge
Vei înfloriri în inimă la mine
Să-mi curgi prin vene drept sânge
Si ochii mi-s frunze cu priviri senine
Dacă privesc acum înapoi
Văd înflorite câmpuri de flori
Doar amândoi suntem noi
Esență a sângelui ce-mi dă fiori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre trandafiri, poezii despre ger, poezii despre tristețe, poezii despre protejare, poezii despre protecție sau poezii despre primăvară
Veșnicul respect...
Le păstrez veșnic respect,
Celor ce mi-au dat povață,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viață.
Așternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.
Anii cei trăiți din plin,
Transformați în amintiri,
Descătușatele trăiri.
Din toți anii tinereții,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieții,
Nu mai clipele frumoase.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre sfaturi, poezii despre respect sau poezii despre frumusețe
Iartă-mă, prieten
Tu iartă-mă, prieten, n-am vrut a-ți face răul,
Nici în vis nu gândit-am c-am să-mi aud ecoul
Din vocea-mi răgușită, din starea-mi de pierzare
Acum spre tine, prieten, mă-nclin să-mi cer iertare.
Mi-ar fi plăcut și mie să am calea ușoară
Să nu trec în viață prin lucruri ce-or să doară
Treptat, deodată sau chiar atunci pe loc, loveau
Ca ciocanul în cuiul de când Îl răstigneau.
De-ar fi așa ușor, nu toți ar alege-asemeni?
Oh, Doamne, cât de multe prin încercări îmi semeni
În suflet și în minte, în corp și în simțiri!
De-aș fi măcar capabil să-ți aduc împliniri...
Mai lasă-mi al tău suflet să încălzească încă
Pentru ultima oară răsuflul meu de stâncă.
Oferă al tău zâmbet întreg oriunde-n cale
Și tot întregi primi-vei iubirile totale.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre prietenie, poezii despre iertare sau poezii despre corp
Cântec desculț
Hai cu mine iar în anii
prinși în lapte și verdeață
unde soarele-i un nastur
descheind cămăși de viață,
unde liniștea-i o fată
turnând nopțile-n pahar
într-un han crescut din glezna
unui repede hoinar,
unde mâinile sunt miercuri
și-adorm horele din cercuri,
ochii lungi sunt albe vineri
dezbrăcate în lei tineri;
vino-acolo unde ziua
se sfârșește de povară,
unde multului din hăuri
Dumnezeu îi pune scară;
Hai cu mine într-un iris
de copil venind călare
stai, Duminică-ntre gene
pe cinci păsări călătoare,
pe doi fulguri de zăpadă,
pe trei tufe de mărare;
... patru foșnete-n livadă,
cinci bănuți când vei fi mare.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări sau poezii despre prăpăstii
Când gândirea nu se mai împrăștie printre cele din afară și nu se mai împrăștie în lume, prin simțuri, ea se întoarce spre sine. Prin sine, mintea se ridică până la contemplarea lui Dumnezeu.
citat celebru din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre simțuri, citate de Sfântul Vasile cel Mare despre religie, citate despre gânduri sau citate de Sfântul Vasile cel Mare despre Dumnezeu
SUNT FEMEIE ȘI RĂZBOINIC
Fluturi gri cad din tablouri și-mi întunecă odaia,
Plâng cu mine visători, ce-mi iubeau ieri poezia.
Ii ucid, și-mi plâng de milă, ce femeie-am devenit,
Strivesc fluturi în lumină, și-nrobesc un alt iubit.
Nu mai vreau să-mi fi aproape, însă depărtarea asta,
Mi-a ucis sub tălpi povestea, și m-a dus din lumea mea,
Pe tărâmuri înghețate unde nu-nfloresc salcâmii,
Iar luminii, îi cresc aripi, înălțate în regrete.
Am în mână o spadă grea și pe piele doar săruturi,
Ce mi le-ai uitat în lumea, unde încă zburau fluturi.
Am ucis ca un războinic toată amintirea mov,
Unde tu m-ai prins de mijloc, și ți-am tremurat ușor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre uitare, poezii despre sărut sau poezii despre plâns
Iisus - infinită lumină
Din iubirea divină plămădită lucrare,
Cu suflet de-anafură din Duminica mare,
Croită din trupul sfânt, cu lut fără moarte
Și lumii, trimisă de Cer, a feriri de păcate.
IISUS, botezat de Maria-n iubire maternă,
Crescut în imensă iubire, de mâna paternă,
Ne-a fost hărăzire, Lumină, de rău nepătată,
Pe bezna, ce colții din noi alăpta, necurată...
Dar, goi de credință-am stivit Lumina orbită,
I-am pus rușinoasă cununa de spini înflorită,
Din lemnul, menit a fi scut la viață și moarte,
Cioplitu-i-am crucea, povară de suflet și spate
Și n-a fost destulă, smerenia lui... Prin cruzime
băut-am prin cuie tot sângele-i pur... Mi-e rușine
a scrie de creierul lânced, iudit a se stoarce
prin gânduri stupide spre mâna nebună-a-le face...
Prin moarte-a călcat, ispășindu-ne, oarbă, cruzime,
Doar ruga-și urca spre Tatăl, puteri să-i împline,
Ce sufletul lui aduna în căușul de palme divine,
Să-l pună în trupu-i, ce nu s-a gemut în suspine...
Din nou ÎNVIEREA-I coboară din Palma divină
Pe noi, păcătoșii, ne crede, iubește, cu milă,
Ne-mbracă, pe suflet, iertarea, destulă și plină,
Ne-ncrede: "Hristos a-nviat!", primiți infinita-i Lumină!
O, Lume, ai dreptul a-ți pune Lumina eternă pe față,
Plămâni-a smeri cu-ndrăzneala, de-a plânge-n tăcere,
Doar dacă în suflet porți unica-i, dreaptă povață
Și-ngenunchezi la Iubirea-i,
răsplată la, oarbă, a noastră cădere...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre creștinism, poezii despre botez sau poezii despre Iisus Hristos
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.
Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.
Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.
Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.
Aș vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire și frumos,
Și c-am iubit și-am simțit în albastru.
Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăș de drum.
Și oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tei, poezii despre suferință sau poezii despre rândunele
Spațiu echinocțial
SPAȚIU ECHINOCȚIAL
Din iarna risipită, în cuget au rămas
doar amintiri din întâmplări banale,
ajunse peste vreme în acele de ceas,
întinse pe cadrane echinocțiale.
Ducând în suflet punctele vernale,
prin arealul anilor ce trec în zbor,
cu forțe noi și doruri ancestrale,
prin lume sunt doar simplu trecător.
Și totuși am lăsat câte ceva să fie
de bun folos acelora ce-n urma mea
vor încerca peste decenii să mai scrie,
o pagină de glorie istoriei să-i dea.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
tăcerile-mi, mai lungi ca niciodată,
din tot ce-a fost, din câte am avut
în cuget calea dreaptă mi-o arată.
Și-n spațiul echinocțial ce încă vine
cu altă vârstă, pusă într-un alt decor,
adaug anilor doar zile cât mai pline
simțind că pot prin viață să mai zbor.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vârstă, poezii despre istorie sau poezii despre iarnă
Împrăștiați, fără de întoarcere...
Ne-mprăștiem prin lume, uitându-ne strămoșii...
Ne-mprăștiem prin lume, ne-mprăștiem ca proștii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă tați,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitați...
Lăsăm în urmă totul tradiții, moșteniri...
Lăsăm hoți să ne fure trăirea din simțiri...
Ne-mprăștiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...
La tot ce am avut și nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăștiem prin lume, pentru c-așa se vrea,
Că nu pot vinde țara cu tot cu noi în ea...
Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăștiați, prin lume rătăciți,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiți...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tradiții, poezii despre prostie, poezii despre moștenire, poezii despre bătrânețe sau poezii despre bebeluși
Dor de vatră
După atâția zeci de ani,
Printre prieteni și dușmani
M-a cuprins un dor nebun
Să-mi revăd satul străbun,
Casa, prunii de sub feți,
Livada cu mărul creț,
Ulicioara cu noroi
Și otava din zăvoi,
Unde adesea mă jucam,
Când pe Mojar o pășteam,
O hrăneam să ne dea lapte,
S-avem ce mânca cei șapte,
Cinci orfani, moșu și mama,
Ce-aveau să înfrunte drama
Trecerii în neființă,
Celui ce ne-a dat credință,
Tata... Vorba creștinească
S-a dus pe calea cerească,
Sus în Rai să odihnească.
Tată! Nu te-am cunoscut,
Eram mic, nepriceput,
Dar destinul m-a crescut.
M-a purtat în lung și-n lat,
Țara-ntreagă am colindat,
Dar de tine n-am uitat.
De-aceea tu, lună plină,
Ieși de seară fă-mi lumină,
Să văd drumul care duce,
La căsuța de la cruce,
Și de-acolo... mai spre grui,
La mormântul tatălui.
Să mă-nchin, să-i las o floare,
Și-un stejar mic la picioare,
Să crească, să-l bată vântul,
Să-i păzească-n veci mormântul.
Tată! De ce m-ai părăsit înainte de a te cunoaște?
-"Ăsta mi-a fost destinul, fiule."
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre seară sau poezii despre sat