La un popas aniversar
Cum zboară anii, cine îi zorește?
O clipă-mi pare doar c-am ațipit;
Cu perii albi migdalul înflorește
Și ne trezește-n zori un ciripit.
Mai ieri copii, de-acum îmbătrânim,
Numai privirea ne-a rămas vioaie,
Prea multe anotimpuri cumpănim,
Prea multe-nvăluiri de nori și ploaie.
În valuri anii se zdrobesc de coastă,
Mai des se strică roata la fântână,
Ne sperie orice urcuș spre creastă,
Ziua cu noaptea molcom se îngână.
Vin anii-n care nu găsim plăcere,
Se subțiază "funia de-argint",
Se-nchid spre uliți ușile-n tăcere,
Nu mai simțim parfumul de iacint.
Cum zboară anii, cine îi zorește?
O clipă-mi pare doar c-am ațipit,
Dar setea de lumină-n suflet crește
Și știu de ce mi-e pasul mai grăbit.
Visăm mai des la lumile celeste
Unde lumina n-are stăvilar,
Însă, pe drum, toți scriem o poveste
Mânați de vraja unui cânt stelar.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înțelesuri (23 aprilie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sperieturi
Citate similare
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...
Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...
Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre zaruri, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre viață, poezii despre somn sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nostalgii de primăvară
Mi-au înflorit la tâmple ghioceii,
Sunt tot mai mulți cu fiecare an...
Și mi-au pornit în viață "boboceii",
Mai greu țin pasul cu al lor elan!
În preajma lor e blândă primăvara,
Cu cer de-azur, cu fluturi, flori de tei,
Văd zorii-n ei, spre mine vine seara,
Dar mă-ncălzesc și eu pe lângă ei.
Neistoviți potecile colindă,
Mânați de vraja unui tainic dor,
Mă văd în chipul lor ca-ntr-o oglindă
Și mă cuprinde-n treacăt un fior.
Purtați în larg de valuri indecise
Îi văd plecând..., dar mă ajunge-apoi
O boare-mbietoare de narcise,
Iar gându-mi zboară spre limanuri noi...
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (27 februarie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre primăvară, poezii despre flori, poezii despre tei, poezii despre seară, poezii despre narcise, poezii despre ghiocei sau poezii despre fluturi
Gând în primăvară
Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolții cerești în palid asfințit,
Vânt cald răsuflă și-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.
Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aș adăsta.
Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri
De ce mi-e dor - nici nu mai știu măcar.
Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări
Și sufletu-mi aș vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.
Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Și hornuri nu se află fumegând...
O, cum m-au nins zăpezile și anii -
A-primăverii șoapte așteptând!
În ciripit de păsări, la chindie,
Răsare firul verde-al ierbii, crud
Dar nu mai vreau să știu ce-o să mai fie -
Nici de speranță nu vreau să aud.
Curând porni-voi spre alte meleaguri
Senine, poate, n-am de unde ști...
Și alții vor veni să stea pe praguri
Și alte vieți, pe-aici, s-or rostui.
Cu nouri albi, zburdând pe bolta-naltă,
Se duc și anii noștri-n zbor ușor;
Din viața asta trecem în cealaltă,
Purtând poveri de doruri ce ne dor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre dor, poezii despre alb, poezii despre zăpadă sau poezii despre vânt
O, tempora...
Iubito, au ruginit castanii
Așa trecut-au anii
Simt cum alunec în mreaja unui vers
O tempora, o mores
Trecut-a timpul verii
Au ruginit și merii
Și am ajuns în toamna vieții
Cu gândul trist la anii tinereții
Îmi pare rău, dragostea mea
Că anii au trecut
Și nu ți-am dat iubirea
Pe cât eu aș fi vrut
Se scutur frunzele în drum
Aș vrea ceva să ăți mai spun
Mi-e sufletul o rană
Tu ești fetița mea morgană
Și-acum pe înserat
Pe geam stau splecat
Aș vrea să-ți spun mai des
O tempora, o mores
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Doar iubirea...
"Isus este iubire."
(Goethe)
Cea mai mare frumusețe pe pământ
Țelul cel mai strălucit și sfânt
Cine are, cine poate al avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.
Glas pururea dulce și plăcut
Bunătate strălucită și sărut
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.
Orizonturi largi și orizonturi vii
Anii tineri cum sunt numai la copii
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.
Și furtuna prin iubire-i blând susur
Numai iubirea are chipul drag și pur
Nimenea, nimenea ca și iubirea nu-i
Doar iubirea, doar iubirea-i fericirea orișicui.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sărut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire
Urmă de umbră
tresari câteodată
când ți se pare c-aș fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?
tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al pașilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca să mai răspundă?
spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ploaie sau poezii despre insule
Timp grăbit
Grăbit o ia timpul la vale
Minutele trec parcă-s scoase din minți
Se strâng și aleargă pe cale,
Iar noi le privim resemnați și cuminți.
Nici orele nu au răbdare,
Căci vin și se duc într-un ritm infernal,
Degeaba le ceri îndurare
Te poartă cu ele ca valul spre mal.
Iar zilele zboară zorite,
O filă, doar una mai e-n calendar,
Migrează spre zări infinite,
Aflate departe de-al lumii hotar.
Și anii - sălbatică turmă -
Mânați de același impuls neînțeles
Dispar undeva fără urmă
Am vrea să-i oprim, însă n-avem de-ales.
Grăbit o ia timpul la vale;
Tiranul acesta cumplit și posac
Te lasă cu mâinile goale
Și doar veșnicia îi vine de hac.
poezie de Octavian Cocoș (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre ritm, poezii despre ore, poezii despre mâini, poezii despre minute sau poezii despre minciună
Prea multe amintiri
Prea multe amintiri s-au adunat,
înghesuite toate-ntr-o cămară
pe un rastel rămas nedescărcat
de când ne-am întâlnit întâia oară.
Cu gândurile mele le păzesc,
le-am adunat pe toate-n custodie,
înregistrate, cum era firesc,
pe file dulci din flori de iasomie.
De te întorci vreodată din trecut,
le vei găsi pe toate neschimbate,
chiar și parfumul lor de la-nceput,
rămas în karma clipelor ratate.
Doar eu, cu anii, mai îmbătrânit,
te-aștept tăcut, în fiecare seară,
cu doruri să te-alint necontenit
de vei sosi cu clipele ce zboară.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre amintiri
Pe plaja lacrimilor mele
Privesc pe cerul vieții mele
Cum stelele se sting... Și plâng...
E noaptea lor de suferință...
Poate și-al vietii lor amurg.
Pe plaja lacrimilor mele -
- n nisipul gândurilor stranii
A răsărit precum o umbră
Și-acum, când nu-și mai știe anii.
Pare că s-a-nfrățit cu zarea
Și-n zare veșnic rătăcește,
Dar în adâncurile nopții,
De-acuma, nu mai strălucește...
De ce-a murit? De ce se moare?
Și cu aperanță se hrănește
Destinul. Trecerea spre mâine
De ce din trupuri își clădește.
Mormânt și soclu? Nemurire
Visăm în orice clipă-a vieții...
Dar cine să o aibă? Cine?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre viitor, poezii despre suferință, poezii despre plâns sau poezii despre plajă
Și-n noi "e putred mărul"
Prea bine știm că nu știm totul,
Dar câți din noi ar vrea să-nvețe?
Puțin pricepem, dar dăm votul
Și suntem gata de povețe.
E drept că nu-i dreptate-n lume,
Prea des sărmanul păgubește,
Iar opresorul n-are nume,
Dar ne mai pasă, ne privește?
E-adevărat că adevărul,
Când nu-i întreg, e tot minciună,
Pe dinăuntru-i putred mărul,
Dar arătăm doar partea bună...
Murim din clipa când ne naștem
Câte puțin, cum arde-o iască,
Din ale vieții mulți cunoaștem,
Dar ce puțini știu să trăiască!
Ne războim în timp de pace,
Mereu găsim în alții-o vină,
Nimic nu pare să ne-mpace,
Noi vrem "justiție divină"!
E-un dar să poți să simți cu frații,
Să-i poți citi ca pe o carte,
Dar ne vedem mai buni ca alții...
Ce hău de ei ne va desparte!
Oh, vai de cei bogați, sărmanii,
Nefericiți îmbătrâniră;
În lumea-n care-au preț doar banii
Chiar și-nțelepții-nnebuniră!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (12 iunie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre vinovăție, poezii despre sfaturi, poezii despre prăpăstii, poezii despre pagubă, poezii despre pace sau poezii despre nefericire
Anii mei și tinerețea...
Anii mei și tinerețea, cuibăriți pe un colț de gând
Stau la sfat cu bătrânețe, ce mă încearcă de curând.
Tinerețea face glume și de toate se amuză
Bătrânețea nu înțelege și se pare că-i confuză...
Cum să facă să-nțeleagă și să accepte mai ușor,
Că ce-a fost n-o să mai fie, chiar de simte în suflet dor...
Dor să poate să mai zburde și să ia viața în glumă
Să vadă pe cer doar soare, chiar de plouă și-i furtună?
Însă dusă-i tinerețe, stă acum pe un colț de gând
Și încearcă să mă ajute, să le iau cum sunt, pe rând...
Și uite așa, încet și sigur, bătrânețea o accept
Eu pe ea, și ea pe mine... cine zice că e drept?
poezie de Elena Bulancea din Personală (1 august 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor sau poezii despre bătrânețe
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.
Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.
Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.
Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.
Aș vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire și frumos,
Și c-am iubit și-am simțit în albastru.
Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăș de drum.
Și oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre rândunele sau poezii despre mamă
Îmbătrânim tăcut
Și-mbătrânim, îmbătrânim tăcut,
Sperând că o vom lua de la-nceput,
Cu fiecare ceas îmbătrânim
Și ca un jar în zări ne risipim.
Îmbătrânim cu fiecare ceas
Pe care, să-l trăim, ne-a mai rămas.
Pe cerul nostru nu mai sunt cocori,
Doar noi zburăm cu gândul uneori.
Dar a fi prunc în suflet e un țel
Un punct lucind pe-al vieții carusel.
Chiar dacă-n timpuri ne vom risipi
Pruncul din noi, etern va străluci.
Clepsidra un hotar de veșnicii
În alte timpuri, iar ne va uni.
Vom fi copii?! Vom fi bătrâni mereu?!
Răspunsu-l știe numai Dumnezeu.
Ni se deschide-n ceruri un alt drum
Și-mbătrânim, îmbătrânim de-acum.
Cuminți pornim spre alte veșnicii
Peste un an, o lună, poate-o zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși sau poezii despre religie
Pasăre în asfințit
ieri îmi păreau copacii
prea devreme
azi îmi lipsește esența unui răsărit
țărmuri își mai caută eroii
sub nisipuri mișcătoare
steaua polară mai întârzie
sub spectrul ei un mit
ieri oamenii vorbeau mai des cu inorogii
și cerbii se nășteau cu coarne
de granit
azi veșnicia mi se pare compromisă
mai lungă mi se pare
ziua de ieri
și-o pasăre
târziu
în asfințit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre păsări, poezii despre prezent, poezii despre nisip, poezii despre eroism sau poezii despre copaci
Prea târziu
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat
În mine iluzii absurde se zbat.
Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca și un roi
De-albine de aur, dulce-nțepând,
Despre iubire și ură-ngânând.
Sentimental știu sigur că nu-s
Anii de aur mi s-au cam dus
Și sufletul meu e tot mai sărac
Și-s tot mai cinic și tot mai posac.
Căci deși trupul mi-e încă bun
Sufletul meu e doar moș nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Și rău mă mai doare privirea-ți de azur.
Puștoaică dragă, cu gura de foc
Sunt plin de tristețe și de nenoroc
Tu poți, eu nu pot deloc să-ți ofer
Dragostea-aceea ce duce la Cer.
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri căci, vai! Anii mei
Trecut-au aiurea, făr-de-temei.
Puștoaică dragă, cu părul bălai,
Cu ochii de azur, ce duc către Rai
Știu din privirea-ți că ne iubim -
Dar eu-s pe calea spre țintirim.
Știu că iubirea nu-i un păcat
Dar sufletul tău în tandrețe bogat
Și sufletul meu moșneagul nebun
Sunt ca și acul în carul cu fân.
Puștoaică dragă, cu suflet candid
Atâtea iluzii în mine ucid...
La marginea zării croncăne-un corb
Iubirea e oarbă eu nu sunt orb.
... Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu regrete pot să te ajung
Aproape, departe sunt, par anii mei
Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre rai
De-aș mai fi tânăr o dată...
De-aș mai fi tânăr o dată,
Că și vântul aș zbura.
Către tine draga fată,
De iubit nu m-aș lăsa.
Aș întoarce roata morii
Anii toți... i-aș măcina.
Și când se întorc cocorii,
Te-aș aduce-n casa mea.
Aș fură sarutu- ți dulce...
Pe ascuns, că nu-i deajuns.
Anii îi pierd la răscruce,
Unde oare mi s-au dus?
Aș da norii la o parte,
Să văd ce e sus pe cer,
Anii mei îi vreau... și dreptate,
Înainte ca să pier.
De-aș mai fi tânăr o dată...
Doar pe tine te-aș iubi.
Inima ți-aș da-o toată,
Fie noapte fie zi.
Știu că asta nu se poate,
Că anii nu se întorc.
Dar as vrea ca doamna moarte,
Pe un deget să o joc.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre jocuri
Ecou trecut
Esti mai departe ca oricând
Si drumu-mi pare anevoios
Doar cu privirea te pătrund
Ecou al glasului melodios
Doru-mi este mai profund
Când noaptea gri se lasă
Luna scaldă cerul rotund
Anii trec nimănui nu-i pasă
Cregi ce zgârâie prin nori
Chemând un nor de ploaie
Un soare ce apune în zori
Murind de dor si atâta jale
Am să te-nchid ecou trecut
În aerul cel mat din sticlă
Purtat vei fi pe lac necunoscut
Prin valuri negre ca de smoală
Sufletul meu la tine merge
Să ajungi la mal doar soaptă
Si dorul meu la tine ajunge
Când dragostea e coaptă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre aer
Drumul alb
Pașii mei pământeni se aștern
într-o salbă, de-un alb nesfârșit
ce se-ntinde și pare grăbit
să devină un alb de infern.
Pe întinsul, de-acum, răvășit
se înșiră, ca pe-un portativ
note scurte,-așezate naiv
într-o doină cum n-ai auzit.
Sunt doar pașii mânați de un dor
pe un drum căutat și dorit
spre un loc ce așteaptă,-ncălzit,
cu o ușă ce n-are zăvor,
unde focul pocnește-n scântei,
iar pe masă, o cană cu vin
vrea să uiți de al drumului chin,
și infernul de-afară, de-o bei.
Iar în ochii ce-arată spre ea,
raze dulci, de iubire se-ascund
și doar ochilor tăi le răspund,
într-o lume, cu totul, a ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre iad, poezii despre naivitate, poezii despre foc, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
Poem de ziua mea
Mai lăcrimează zilele de Mai
prin curtea noastră ce e tot mai verde
iar tu, de ploaie, doar în casă stai
că soarele pe după nori se pierde.
Au dat în floare multe pe pământ
și-o simfonie de culori se țese...
poemele-și adună potrivit Cuvânt
când din semințe planta iese, iese.
Și păsările-s în concertul lor
cu triluri care tot sporesc
și de se-nchide robinetul unui nor
repetă cântul, cucul armenesc.
Veneam prin Mai și eu pe lume
nebănuind câte m-așteaptă...
de mic m-am toț ținut de glume
și n-am prea mers pe-o cale dreaptă.
Dorința mea a fost să zbor
peste nori, ca un Icar...
doar anii mi-au zburat ușor ;
nu spun căți am azi pe cântar.
Mai lăcrimează nopțile de Mai
și știu că-s mai bătrân cu-n an,
ne consolăm cu pământeanul rai,
cu ploi și nori și vânt de Bărăgan.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere sau poezii despre verde
Să mă vindec de iubire...
Să mă vindec de iubire
Cerc să fug spre amintire
Dar vrăjit de dorul greu
Tot mă-ntorc spre sânul tău.
Sânul tău, ca de fecioară,
Care face să mă doară
Anii mei, ce-mi par prea mulți,
Anii mei posaci și sluți.
Mai știi, tu, cum vântul rău
Se juca cu părul tău
Și-ntr-adins tot ți-l zburlea
Și gelos ți-l înfoia?
Mai ții minte, fată dalbă,
Cum stăteam culcați în iarbă
Și scrutam copacii groși
Cum priveau invidioși
La iubirea noastră mută,
La privirea ta de ciută
În care privirea mea
Ca-ntr-un lac se îneca?
Fără gând, fără vorbire,
Te sorbeam dintr-o privire
Și-mbătați de buze moi
Lumea-ntreagă - eram noi.
S-a dus vara, plânge firea
Și-a rămas doar amintirea...
Să mă vindec de iubire
Nu găsesc nici o ieșire.
Gândul meu copil zănatic,
Sufletu-mi flăcău tomnatic
Și toată făptura mea
Tânjesc la iubirea ta.
... Cum spuneam, cam în neștire,
Să mă vindec de iubire
Spre-amintire vreau să fug
Dar tot la tine ajung...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate sau poezii despre păr