Pe plaja lacrimilor mele
Privesc pe cerul vieții mele
Cum stelele se sting... Și plâng...
E noaptea lor de suferință...
Poate și-al vietii lor amurg.
Pe plaja lacrimilor mele -
- n nisipul gândurilor stranii
A răsărit precum o umbră
Și-acum, când nu-și mai știe anii.
Pare că s-a-nfrățit cu zarea
Și-n zare veșnic rătăcește,
Dar în adâncurile nopții,
De-acuma, nu mai strălucește...
De ce-a murit? De ce se moare?
Și cu aperanță se hrănește
Destinul. Trecerea spre mâine
De ce din trupuri își clădește.
Mormânt și soclu? Nemurire
Visăm în orice clipă-a vieții...
Dar cine să o aibă? Cine?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre stele
- poezii despre plâns
- poezii despre plajă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.