Unirea cea Mare
1 decembrie 1918
Venise ceas de împlinire
Și clipa marilor dorinți
Cu-aceleași doruri de Unire
Din moși strămoși și din părinți.
Din aspirația de veacuri
Și-n graiul spus de mii de ani,
Urmași crescuți în vechi cerdacuri
Venind din daci și din romani.
Aceiași doină-au spus-o-n cânt
Și-n vechi Carpați și-n Apuseni,
Ei, ce-au iubit un scump pământ
Valahi și Moți ori Moldoveni,
Pe tot întinsul pân-la mare
Au dat toți glas neatârnării
Când, în firească încununare
Au ctitorit destinul Țării.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre unire
- poezii despre timp
- poezii despre țări
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre creștere
- poezii despre ceas
- poezii despre România
- poezii despre Moldova
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Rondel pentru cinstirea Unirii
A noastră mare împlinire
A fost măreață și firească,
Avem o Țară Românească,
De când pe-un Steag e scris Unire.
Din veci a neamului iubire,
E rădăcina strămoșescă,
A noastră mare împlinire
A fost măreață și firească.
Tu, scumpa noastră moștenire,
Unire sfântă și frățească,
Ca o pădure-avea să crească
În omeneasca noastră fire,
A noastră mare împlinire.
hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre moștenire sau poezii despre drapel
Datinile noastre
Din doina care-a plâns în vremi la stâni,
Ori cântecul purtat prin graiul viu,
Din zori de zi și pânʼ la ceas târziu,
La hore strânși, la nunți sau la fântâni.
Din datini și-obiceiuri de români,
Mereu am învățat din tată-n fiu,
Așa le-am cunoscut de când mă știu,
Așa se petrecură din bătrâni.
Străbunii mei au scris o scumpă carte,
Cu datini moștenite din părinți,
Ca un izvor ce vine de departe,
Din lacrimi împletite-n suferinți,
S-avem de fericire astăzi parte
Și să-mplinim străvechile dorinți.
sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre nuntă
- poezii despre muzică
- poezii despre fericire
- poezii despre dimineață
- poezii despre cărți
Purtăm în calde inimi
Purtăm în calde inimi speranțe și dorinți,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moși și din părinți,
Venind din neam în neam, în timp și de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însușiri, nedeslușite încă,
O apă care curge, tot limpede și-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolțile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieții noastre.
Purtăm în calde inimi dorințe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem ființă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre bătrânețe sau poezii despre aripi
De când ne știm pe acest pământ am fost
De când ne știm pe acest pământ am fost
Fii demni din neamuri de români și daci
Legați ca și-o pădure de copaci,
Leagăn măreț și vatră și-adăpost.
Noi împlinim în lumea noastră-un rost
Și-n ceasuri grele avut-am buni cârmaci,
Străbunii au dat în timp nedrept haraci,
Dar niciodată îngenuncheați n-au fost.
Ni-i glia gând și vatra noastră bună
De mii de ani doar vatră strămoșească
E muma noastră, muma cea străbună,
Cu munții și câmpia părintească
La pieptul ei ca pe copii ne-adună
Cu grija ei tot demni ca să ne crească.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre munți, poezii despre gânduri sau poezii despre copaci
Te-am plăsmuit din visuri și dorinți
Te-am plăsmuit din visuri și dorințe,
Iar zeii închipuiți ți-au fost părinți,
Te-am adunat din cerul plin cu stele
Cu nerăbdarea căutării mele,
Din zarea îndepărtată și senină
Ți-am luat un trup de falnică regină
Din lan de grâu și din grădini cu flori
Pe chipul tău am așternut splendori
Și-n ochii tăi cu înseninări divine
S-au strecurat priviri diamantine,
Surâsul tău mistuitor și cald,
Născut a fost din marea de smarald,
Iar brațele născute-n infinit,
Din marmură superb s-au dăltuit,
Pășești agale, tainic și ușor,
Asemenea ca și un fulg în zbor,
Venind spre mine plină de dorințe,
Cu mângâieri ce-alungă suferinți,
Tu, plăsmuirea mea încântătoare,
Cu chip etern, de-acum amăgitoare.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre naștere, poezii despre monarhie, poezii despre infinit sau poezii despre flori
Anul Nou pe-acest Pământ
Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranță, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.
E iubire și e scut,
Este vatră și-adăpost,
Viitor e și trecut
Și tot crez ne-a fost...
Este leagăn de dorinți
Săvârșit în noi,
Moștenit de la părinți,
Dintr-o vreme dinapoi.
De tradiții păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Și din zările senine.
Soare sfânt de bucurie,
Răsărit din cer,
Vis frumos și armonie,
Cânt de Leru-i Ler.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre urări, poezii despre trecut sau poezii despre tradiții
O toamnă-mpovărată de-așteptări
O toamnă-mpovărată de-așteptări,
Doar note triste mi-a adus pe liră
Și-n zile ca și nopți care se înșiră
Mereu îmi poartă gândul spre-alte zări.
Mai duc în suflet vechi înfiorări
Din anii-aceia ce mă tot inspiră,
Din tot ce-a fost nimic azi nu mă miră,
Când inima e plină de-ntristări.
Acele vremi îmi amintesc de tine
Cu toamnele când tremurau și plopii,
Aleea pietruită pân᾽ la mine
Pe care te-așteptam să te apropii.
Tu nu veneai, doar șoapte cristaline
În simfonia serii cântau stropii.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre seară sau poezii despre noapte
Lui Petre Gigea Gorun
Dintre toți oltenii care
Fac din praz mărgăritare
Despre Petre pot să spun
Că e Gigea ca... gorun.
epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre stejari, epigrame despre cepe, epigrame despre Petru sau epigrame despre Oltenia
De dragoste
Sunt îmbătat de farmec și fior,
De tine, neîntrerupt, ca azi, mi-e dor,
Iar dragostea cea din târziul ceas,
În inimă și-n suflet mi-a rămas.
Alunecând din visul meu senin,
Venită ești cu soare și destin,
Să dai vieții un sens și-un infinit
Și-un ideal în lume de-mplinit.
Pe-altarul dragostei nemuritor
Ai presărat nemărginiri și dor
Și patimi, și visare, și dorinți,
Sălășluind în rugile fierbinți.
Neîntrerupt în mine te păstrez
Tu, care ești și dragoste și crez.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri
Tu, scump popor român
Poporului român, la ceas de centenar
Tu, scump popor român, la ceas de centenar,
Trezește-te! Privește-n trecut și-n viitor.
Ridică-te și schimbă prezentul ordinar
De care-i e rușine acestui brav popor.
Tu, scump popor român, ce-ai făurit o țară
Unind între hotare trei inimi de români,
Ridică-te! Privește și nu lăsa să piară
Valorile, purtate prin veacuri, de străbuni.
Tu, scump popor român, ce ni l-ai dat pe Cuza
Și pe atâția alții mânați de-al țării dor
Nu vezi? N-auzi? Nu suferi simțind cumplit acuza
De-a fi lăsat hoția să sece-acest popor?
Tu, scump popor român, revino-ți în simțire!
Prostia nu-i virtute, minciuna nu-i altar,
Nu construiești o țară prin furt și nesimțire,
Și nu calci în picioare nici steag, nici ideal.
Tu, scump popor român, aflat în amorțire,
Ridică-te din somnul în care ai căzut!
Bucăți din tine pleacă, plângând, în pribegire,
Smulse din trupul țării în care s-au născut.
Tu, scump popor român, urmează-ți calea dreaptă
Și nu te-ntoarce-n timp, istoria s-o repeți
Adu-ți copiii-acasă și ce-ai stricat, îndreaptă
Și din greșeli, încearcă, popor român, să-nveți!
Tu, scump popor român, la ceas de centenar
Privește, cumpănește și vezi ce-ai devenit.
Transform-acum prezentul acesta ordinar
În viitor frumos, poporul meu iubit!
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre schimbare, poezii despre rușine sau poezii despre prostie
Umbra lui Mihai
Tu, simbol ești mereu, de patru veacuri,
În inimă, în casă și-n cerdacuri,
Iar fapta ta ideal măreț rămâne,
Așa cum sunt și-au fost virtuți, române.
Era început de veac și era vară,
Iar cei de-același neam voiau o țară,
Când tu, Viteazul Domn, în nemurire,
Făcut-ai pentru frați Marea Unire.
Băteau atunci trei inimi într-o ființă
Și-urmașilor tu le-ai sădit conștiință,
Acele gânduri vii și înaripate,
Dorința de dreptăți și libertate
Și-o Țară scumpă nouă, strămoșească,
Lăsată-n moștenire românească.
Iubim strămoșii, dând vremea înapoi,
Când umbra Ta, Mihai, e-aici, cu noi,
Păstrată neîntrerupt în amintire,
Simbol de dreptate și Unire.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre simbolistică sau poezii despre libertate
În templul liniștii
În sfeșnicele vechi de-aramă
Descresc trei lumânări de ceară -
Descresc ca nopțile spre vară.
Și-n sfeșnicele vechi de-aramă
Trei flăcări parcă se destramă
În fire lungi de foc ce cresc
Din lumânări până-n tavan
Și scriu verseturi din Coran
De-a lungul templului turcesc...
Trei credincioși desculți se-nclină
Proptindu-și frunțile-n covor -
Și parcă-s trei bolnavi ce mor...
Trei credincioși desculți se-nclină,
Și-n simfonia de lumină
Ce-și plimbă petele pe geamuri -
Când verzi, când purpure, când blonde -
Par trei corăbii vagabonde
Ce-adorm în legănări de valuri...
Și-n templul liniștii ce pare
Un sarcofag păgân, enorm,
Toți Muezinii parcă dorm...
Și-n templul liniștii, în care
Greoiul fum de lumânare
Miroase-a cranii dezgropate -
Din sfeșnicele vechi de-aramă
Trei flăcări pâlpâind te cheamă
S-adormi sub ele-ntins pe spate!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară și artistică, I, nr. 8 (4 martie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre foc, poezii despre verde, poezii despre vagabondaj, poezii despre religie, poezii despre păr blond sau poezii despre plimbare
Cartea de citire
O carte de citire e vatra strămoșească,
În care dorm de veacuri strămoșii, în morminte,
Citind, tot nu mă satur de slova românească,
În care-s încrustate aducerile-aminte.
Din Sarmisegetusa ajunge pânʼ la mine,
Emoția întreagă a Daciei ferice,
Cu slovele de sânge, din vale de Rovine
Și din Vaslui, din Putna, un clopot vorba zice.
Și-au scris mereu viața cu fapte vitejești,
Strămoșii mei de veacuri, cei păstrători de vatră,
Ei sunt Călugărenii și zid la Mărășești,
Erau ciopliți de vremuri, în amintiri și-n piatră.
O carte de citire e vatra strămoșească,
În care dorm de veacuri străbunii în morminte,
Ce-aduc până la mine, prin slova-i românească,
Îndemnuri și temeiuri, aducerile-aminte.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sânge sau poezii despre amintiri
Bărbat urât cu copii frumoși
E urât din moși strămoși,
Dar a rezolvat-o pe-asta,
Că n-avea copii frumoși
De n-avea amant nevasta.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soție, citate de Petre Gigea-Gorun despre soție, epigrame despre frumusețe, citate de Petre Gigea-Gorun despre frumusețe, epigrame despre căsătorie, citate de Petre Gigea-Gorun despre căsătorie, epigrame despre bărbați sau epigrame despre amant
Destinul
Destinul nouă ne-a fost dat
Să-mpreunăm un aluat.
De e păgân sau poate sfânt,
Har al aceluiași pământ.
Dă mit și dor împreunării
Și o speranță disperării.
Alunecând prin timpul scurs,
Noi dăm iubirii un parcurs,
Venit din pulbere de astre,
Prinos al zărilor albastre.
Ca spațiul cel nemărginit,
Să ne tot ducă-n infinit.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Kogălniceanu vorbindu-i domnitorului Alexandru Ioan Cuza
«Vorbesc, Mărite Doamne, în numele-Adunării,
Acum, când pentru noi e sfântă sărbătoare,
Vei lua destine-n mâini, vei da voință Țării
Și stai pe-același scaun ce-a stat Ștefan cel Mare.
Să se împlinească visul dorințelor de bine,
Ce l-au purtat în inimi strămoșii noștri-n veacuri,
Din tată-n fiu păstrat, să-ajungă pânʼ la Tine,
Ca liberi toți să fim și pace în cerdacuri.
O, Doamne! Misiunea-ți e mare și frumoasă,
Tu, fă ca legea Țării să n-aibă nedreptăți,
Ca fiecare om și fiecare casă
Să poarte doar cununa scumpei libertăți.
Domnia Ta să fie în liniște și pace,
Să nu ne-ntunece Țara vreo umbră de război,
Fă ca ale noastre patimi să poată să se-mpace
Și-alungă în pustiuri ce-i ură între noi.
Măria Ta, fii simplu, cum suntem noi din fire,
Urechea Ta să-ți fie la adevăr deschisă,
Iar la minciună, Doamne, ca și la lingușire,
Să-ți fie întotdeauna urechea Ta închisă.
Fii bun, Măria Ta, fii Domn și cetățean
Și-adu pe-aceste locuri doar zările senine,
Să nu uiți pe Moș Ion Roată și neamul său țăran,
Ce-și pun a lor speranțe și-a lor credință-n Tine,
Sădește-n noi de-a pururi frăția strămoșească,
Ca-n veci de veci în suflet și-n inimi să ne stea,
Tot scumpă să ne fie Unirea românească,
Iar Tu, să ne trăiești mulți ani, Măria Ta!»
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ion, poezii despre țărani, poezii despre Ștefan cel Mare sau poezii despre vorbire
Un vechi tango
Un vechi tango și dansu-ncepe lin
Cu pașii rari și trupurile-aproape
Privirile duioase de sub pleoape
Au frumusețea cerului senin.
Mi-e sufletul de încântare plin
Și-ncearcă din visare să se-adape
Un vechi tango alunecă pe clape
La un pian ce cântă în suspin.
E adevărat sau numai o părere,
Doar clipele frumoase sunt tot rare?
Aleargă-n timp secunde efemere.
În universul cu a lui mișcare
Cu acel tangou cu dulcea-i mângâiere
Plin de tandrețe și de-nfiorare.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Lumini de amurg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre tango, poezii despre secunde, poezii despre pian sau poezii despre mișcare
La Herculane
Ad aquas Hercules
Sacras and mediam
Curge Cerna învolburată
Șerpuind prin Herculane,
Povestind în graiul său,
Amintirile romane,
Ce le-a strâns pe drum de ape,
De vreo două mii de ani,
De pe vremea încleștării,
Dintre daci și între romani.
Peste pietre risipite,
Cerna-alunecă într-una,
Astăzi de-altfel, ca și mâine,
Cum a curs dintotdeauna,
De o parte și de alta
Șir de munți tot stau de strajă,
Îmbărcați în haină verde
Și învăluiți în vrajă.
Curg izvoare cu-apă caldă
Din adânc de Herculane,
Ape tămăduitoare,
Strânse-n termele romane,
Alungând dureri din oase
Cu puterea lor eternă
Într-un loc fermecător,
Unde curge mândra Cernă.
Măreție peste veacuri,
Nestemat fără măsură,
Dar al neamului străbun
Și primit de la Natură,
Vremurilor fără capăt
În decursul altor vieți,
Tu vei da mereu speranțe,
Mângâieri la bătrâneți,
Încântarea fără seamăn,
Dintr-o vreme ce-i ucisă,
Punând file-nălțătoare-n
Cartea vieților deschisă.
Unde-i lumea de-altădată,
Unde-s oștile romane,
Ce-am trăit în clipa aceea,
Într-un loc la Herculane?!
Totu-a curs la fel ca Cerna,
Într-o dulce risipire,
Lăsând timpului și nouă
Doar o scumpă moștenire.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre natură sau poezii despre mândrie
Blestemul ospitalității
De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi să dați
Rabdă azi rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul
C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare
poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre verb, poezii despre stânci, poezii despre picioare sau poezii despre patrie
Și-n bucium, sus pe munți, suflând...
Când primăvară-n ani aveam,
Cu frunza îmi băteai în geam,
Să-nvăț, din cântul ei în vânt,
Cum pot din frunza ta să cânt.
Și-n timp lăstar crescând mereu,
Cu vântul îmi șopteai, ca eu
Să-mi fac din ram fluier, să-ncânt
Mioarele pe-al meu pământ
Apoi, caval făcând din lemn
M-ai învățat un ton solemn
Să-l trec în bucium, dăruit,
De tine, codrul meu iubit,
Și-n bucium, sus pe munți, suflând,
S-aduc chiar lupul alb, chemând,
Cu urletu-i prelung, la arme,
Trezirea Daciei ce doarme!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre oi, poezii despre lupi sau poezii despre lemn