Odaia neagră

prinde contur la reducerile de sâmbătă
unde soarele sare sprijinit pe o furculiţă
într-un borcan cu muştar îndulcit
cu zahăr negru în odaia albită de strălucirea
staniolului uitat pe cratiţa plină cu creveţi
roşcaţi ca obrajii unei femei înfierbântate
lovite de năbădăi sub luna curioasă
nebunii ştiu că au dansat degeaba pe pereţi
în întunericul surprins în clepsidre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment liric

se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist
printre litere bătătoresc o cale
pe unde înfloresc irişi de ametist.

mă energizez cu suc de portocale
urc pe un curcubeu cu spirit fantezist
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist.

vinul de petrecere din argintii pocale
trezeşte extazul că să nu fiu trist
în piuă stelară strivesc nevricale
să nu slujesc cu gândul un anticrist.

se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna cea plină

stă agăţată pe cerul mov
şi-mi dă insomnii
mă ridic sprijinit într-o poezie
o ameninţ cu stiloul
uscat de seceta provocată
de poezia postmodernă

încerc s-o alung între nori
îi pictez o planetă
apoi o invit să se ascundă
după noul astru contemporan

luna cea plină de ea
îndeamnă îndrăgostiţii
la îmbrăţişări în visări

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am uitat

atent la portofelul gol
parcă-mi spunea ceva
nu înţelegeam nimic
golul ăla-mi sărea în ochelari
să-mi spargă lenti
la dreptul am cilindru
adevărat borcan
priveam golul ăla, hăul ăla negru
era un porto
fel negru
nu eram chiar s
periat de bani
aveam o rezervă de hău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plăcere

şi-a tăiat clanţa uşii
de lângă cotul donului
unde stătea sprijinit
fumând mahoarcă în timpul
sarcinii primite de la superiorul său
inferior intelectual care scrijelea
litere pe uşa de unde şi-a tăiat
clanţa cu bomfaierul dosit
strategic în spatele unei femei
viguroase până la lacrimi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi ce era? Iaca mireasa gătise toate bucatele pentru tată-său fără sare, ci numai cu miere şi cu zahăr. Chiar sarniţa de dinaintea lui era plină cu zahăr pisat, şi degeaba lua bietul împărat cu cuţitul din sarniţă ce credea el că este cu sare şi punea în bucate, ele, în loc să se facă mai bune de mâncare, se făceau şi mai dulci de pe cât erau, şi mai cătrănite.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină se ascunde

la polul nord într-o cupă plină
cu şampanie când gheaţa
pluteşte în derivă pe lângă ochii
albaştri în blocurile plutitoare
desprinse din asfaltul de smarald

o văd pătrată şi parţial beată
cântată în continuare de poeţi
invidiată de comete şi asteroizi

luna plină a încăput într-un surâs
trezeşte lacrimi şi regrete inutile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torni cafea

peste cana aurită de soarele bogat
în raze şi gândul se duce la sânii
pietroşi muşcaţi aseară cu luna
martor tăcut la vederea picioarelor
zvelte de femeie dulce care culege
fructul copt din păcatul milenar
torni cafea peste muntele de zahăr
şi totul e negru ca o noapte cu stelele
plecate în alt univers să lumineze
altă piele răscolită de nesomn

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima tuşă

o trag în fugă pentru a avea
timp pentru toate nebuniile
unui netrebnic bătrân
care refuză să se retragă
în lumea lui colorată artificial

liniile joacă şotron
imaginea prinde contur
în imaginaţia pictorului atins
de vraja ketaminei luate în exces

penelul făcut din mustăţile
marinarului eşuat într-un birt sătesc
prinde viaţă în faţa pânzei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ieşit să vadă luna

ce face luna şi luna părea
foarte provizorie, acolo
unde a urcat-o creatorul
mult deasupra vecinului
care usca frunzele plantelor
cu feonul după fiecare ploaie
apoi trecea la uscarea balustradei
şi a trotuarelor din faţa blocului
era dezamăgit pentru că nu
a prins loc în cimitirul nebunilor
unde asculta carlos santana
şi citea cesare pavese la umbra
unei sticle sau la umbra mea

ieşise cu un pardesiu pe care aproape
nu-l dezbrăcase pentru că a uitat
cum trebuie îmbrăcat, dar mai curând
s-ar arunca într-un puţ cu vipere
decât să recunoască măcar faţă de sine
că iubeşte actriţa aia nebună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Evitaţi excesul de sare, zahăr şi grăsimi." Altă generalizare. Câtă sare? Cât zahăr? Câte grăsimi? De care? Corect ar fi aşa: "Evitaţi glucidele rafinate, grăsimile hidrogenate, siropul de fructoză, sarea rafinată. Limitaţi glucidele în lipsa unei activităţi fizice intense."

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arunci prosopul

pe umăr în timp ce umbli din uşă
în uşă în blocul strâmt şi tras
la colţuri ca buzele unei femei
ce arată dispreţ faţă de decor
mergi şi săpunul se topeşte
de nerăbdare să se ude într-o apă
călduţă bună pentru spume
şi alte nebunii efemere
păşeşti timid în exteriorul cuştii
de beton şi cărămidă tencuită
alandala faci primii paşi
semeni cu soldatul de plumb
din copilăria jucăuşă
sau terminator nu ştiu care
şi nu ştiu de ce nu găseşti apă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă

nu ştiu unde şi adu
nu ştiu ce - a poruncit
regele supusu
lui nu-i păsa, nu ştia ce
nu ştia de unde
supusul a plecat nu ştiu
unde şi să aducă
nu ştiu ce
s-o pună sau să-l pună
în cutie? - nu ştiu ce
de nu ştiu unde -
se mai întreabă şi azi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

mă tem că o să dispar
într-un ochi de-al tău
sprijinit de un cuvânt
şi o să mă transform
într-o iubire pe veci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat că...

Amintirile din grinda veche
tânguitor gem.

Că-n braţul lumii tale
nopţi ard aprinse
că dor gândurile
şi simţurile răscolesc
galben de soare.

Că ape albastre sculptate
prin lacrimile irişilor tăi
cu toate culorile strigă
stai.

Am uitat că...
smaraldul arde negru
zdrobindu-mi inima.

Am uitat...
căminul nopţilor noastre
jăratec în nebunii.

Am uitat...
amintirile mele albastre
tavernă unde laviţa iubirii
stă cu licori care desfată.

Am uitat...
unde lumina cărărilor
de trecut m-au înghesuit
la poarta sărutului
de unde m-am ales cu un ciob
de buză răscolită.

Am uitat...
uliţa din buzunarului meu
prăfuit şi gol
reflectat în asfaltul lucitor
... de acasă.

Am uitat că...
sunt ca o carte deschisă
spre trecut unde am rămas
în memoria bunicii
fără să ştiu că mai exist
că sunt cărare în prag de casă.

M-am uitat în...
masa de lemn şi-n piatra naturală
în râu... apă de izvor... căruţă... cal
munte deal şi vatră cu jăratec.

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra

Sprijinit de pervazul ferestrei
aud chiar mişcarea pe calea lactee,
scârţâitul unei sănii de sticlă prin satul nordic,
aud cum întunericul se cerne pe emisfera cealaltă,
aud cum alături,
în casa toamnei însorite,
sufletul se scurge din trupul bătrânei femei.

Ştiu că din cele auzite,
din aceste fire lăptoase
s-ar putea desprinde un vers,
fluture negru,
prins cu acul de fila cărţii.

Dar această fereastră este adevărată
şi adevărată este această noapte
prin lâna vie a zăpezii,
şi adevărat este scrâşnetul axei pământului
când alunecă pe ea
cuţitul combinei în mina din apropiere.

poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea...

Oaza mea de sănătate,
Cuibuşor de nebunii,
Unde dau femei pe spate...
Cu diverse alifii.

epigramă de Vasile Manole din Dunărea de Jos (octombrie 2015)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

opaiţ afumat -
pere îngălbenite
de luna plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuzată de...

am devenit arămie în acest prezent rănit
de forma trupului tău ce se dezbracă în imaginaţie
buzele pictează amfora cu chip de pasăre
arderea noastră sălbatică sună atât de aspru
la mijloc de timp sprijinit pe verde gălbui

toamna se abandonează la fereastra cu gratii zig-zag
cu o ultimă suflare îţi lipeşte sărutul pe sânii de aramă
supărată că nu mai ştiu să mă joc mă prinde
dincolo de sâmburii amari în realizarea
unui foarte discret umor şi a unei fine ironii

rezemată de pervazul ferestrei mestec iluzii
înăsprită de nerostire viaţa se schimbă singură
am uitat să fug rămân întunericul fără cuvinte
acuzată de culorile ploii de toamnă
în concertul din mi minor de Chopin
cântat de un pian şi orchestră

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

cartier sărac -
câinele flămând urlă
la luna plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Vrei nişte dulceaţă?
Chandler: Nu, mersi, tocmai am mâncat un borcan de muştar.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!