Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lorena Craia

Prezentul rece

nu știu de ce mă-ncântă
istoria prezentului rece
nici nu mă mai întreb
ce se petrece

cândva m-aș fi temut de săbii
trecând prin frunți regale
azi
câteva corăbii
se-opresc în Gibraltar
pe urmă pleacă iar

departe
reci fantome

balene ucigașe
se-așază fără teamă
de-a curmezișul
în triburile mayașe

și totuși
ce mă-ncântă
istoria prezentului rece!

atât de clară dintr-o dată
atât de bine așezată
așa cum te așezi cuminte
la coadă la morminte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nedumerire

Nu știu, zău, ce se petrece
Cu fata asta ce mă-ncântă,
Căci pe caniculă e "rece",
Însă, pe ger, se... "înfierbântă"!

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Nostalgiile cuvintelor (6)

Un aer rece vine așa
dinspre cuvinte
iar tu ești mai posac ca o zi de toamna
ceva mai aproape ca moartea
și mai departe ca viața...

Și dezbrac de mângâierile tale
ca de o haină prea largă
și mă încalț
cu papucii pe care mi i-ai dat
și pornesc prin viața
asta ca un fum ce-a părăsit focul
și mi-e rece
din ce în ce mai rece

Cu cât ajung la cuprinsul acestei carți
pe care nu știu cine
a numit-o atât de absurd "noi"..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Reverie

se șterge pământul de ochii mei
și se-așază la masă

își taie liniștit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei și murmură un fel de rugăciune

apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocnește

el doar așa primește
istoria nefericiților îngropați cu scandal
după o noapte și-o zi la spital

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

În loc de bună seara

mormintele stau
parcă n-au mângâiere
morminte-n altar
cuvintele iar așteaptă-nviere
cuvinte-n zadar

hei, linia trece de-a curmezișul
prin hopuri de lună
luna se-ndoaie
ca o văpaie smulsă din mână

oprește vioara
cântă o mamă nefericită
mormintele stau
în altare ce n-au lumina ferită

hei, linia trece de-a curmezișul
prin hopuri de paie
luna se-adună
ca o furtună
în stropii de ploaie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Istoria. Un palimsest în care eroii trecutului ies în evidență mai pregnant ca epigonii prezentului.

aforism de (6 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aproape și departe

suntem împreună pe aceeași margine
a clipei,
împărțim aceleași nopți sub
acoperișul lumii,

putea să-ți ating visele,
putea fremăta în epoca ta,
putea să te port ca pe-o amforă
dar totuși ești atât de departe.

privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu ești altceva decât o statuie frumoasă
și rece
într-un templu
ce nu-mi aparține.

ești atât de străină
și eu atât de trecător,
ești atât de departe
și eu atât de aproape.

ești atât de tristă
în trupul tău de marmură,

eu sunt atât de singur
pe stânca mea de granit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu

Nu știu nici cum, nu știu nici de ce,
ne-am pomenit atât de departe –
dincolo de bine/
dincolo de rău/
dincolo de tot ce-i dă sens lumesc
iubirii noastre fără de nume.
Nu știu nici unde, nu știu nici când,
ne vom fi atât de aproape –
înlăuntrul muririi/
înlăuntrul nemuririi/
înlăuntrul a tot ce-i va da sens virgin
eului tău în mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prezentul este ușa viitorului, trecutul școala prezentului, iar viitorul... continuum al prezentului!


Adăugat de Scurtu Sorin IzvorașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Jocul de-a iubirea?

Pe-o vreme atât de rece
Tu pierzi timpul cu dame
Pe care nu le poți iubi
Ci numai privi...

Ce păcat că tu ești atât de departe
Nu poti privi pe sărutate
Nu poți ascunde-n noapte,
Nici șopti cuvinte sub pleoape.

Ce păcat că eu sunt iubita
Ce strigă și îți admite
Să fii un genial răspuns
Al muncii noastre, fără un discurs.

Nu încerca să te minți tu pe tine
Eu vin și plec ca o toamnă, știi bine
Nu încerca să-mi crezi iubirea
Ea poate fi doar un joc de-a iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Caligrafia demenței

s-au uscat întrebările-n punctul
final
umezirea urechii
o noapte de greață
de viață
de tine, de mine
copil idiot

când se-aude-nserarea
mută în grabă
strada pe care
ne calcă o frunză
care -ntreabă
cum se curbează
gâtul amurgului rece

pământul ne spune
aproape tot timpul
ce se petrece

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Istoria esete satanizată. Adică planul diavolului a mers foarte departe, a încercat și încearcă să-l facă pe om să-și distrugă propria istorie, aidcă să-și taie singur craca de sub picioare. În momentul când te raportezi la istoria patriei tale, ai cu cete identifici. Dar în momentul în care declari că te identifici cu istoria lumii, adică cu cea a cîtorva sute de popoare, înseamnă că nu mai aparții nici unei patrii. E ca și cum te-ar lua cinva și te-ar scoate din casa ta și te-ar arunca în stradă, așa e ieșirea din istoria patriei tale ca să te "globalizezi" cu istoria lumii...

în Părintele Iustin Pârvu. Daruri duhovnicești
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Cioran

Istoria nu e comparabilă nici unui fluviu și nici unui lanț. Ea își are o creștere specifică, nereductibilă nici la concepte organice și nici mecanice. De aceea este atât de greu să întelegem istoria cu toate că trăim în ea și suntem până la un anumit grad istorie.

în Schimbarea la față a României
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Schimbarea la față a României" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.00- 20.99 lei.

Atât de frig...

Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oțel.

Copacii tremură și se închină
La zeii lor din coajă și rășină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morții din morminte.

Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.

Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjește la bătrâna cucuvea.

Se face și mai frig în cimitir,
Dar nu mă mir, de cemă mai mir
Când florile culcate pe-oseminte
Mai moarte-s decât morții din morminte?!

poezie de (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri reci

Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite și dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.

Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre și de picioare;
Despărțită în cărări
Ca o mare, de vapoare.

Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
Sătutându-mi trandafirii,
Din obrajii înghetați,
Soarele călduț și vesel
Îi face iernii în necaz.

Scârțâie sub pași zapada,
Fără un ecou anume,
Gânduri reci sau gânduri bune
Se îndreaptă către tine, către lume,
Că singurătatea crudă,
Gândurile înfierbântă.

De ești aproape sau departe,
Soarta vieții tot desparte,
Cum e apa între maluri,
Cum e marea între dealuri,
Sau destinele în valuri.

Gânduri reci în iarna rece,
Care vine, care trece,
Fiindcă timpul o petrece;
O! mireasă a anilor,
În albeața pletelor,
Tot tărâmul faptelor.

Cum să nu gândesc la rece?
Despre viața care-mi trece,
Vorbăreață apoi tăcută,
Greoaie și abătută,
Gânditoare apoi mută.

Umbra firii ce în urmă,
O lăsam, să nu ajungă,
Sus la steaua ce dispare,
Când scădeam la numărare.

poezie de (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miguel de Cervantes
istorie
Istoria este emulul timpului, depozit al acțiunilor, martor al trecutului, exemplu și înștiințare a prezentului, avertisment al viitorului.

definiție de în Don Quijote de la Mancha
Adăugat de Elena MeculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Don Quijote de la Mancha. Vol. I + II. Editia a II-a" de Miguel de Cervantes este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -90.00- 62.99 lei.

Se poate face opoziție și fărăte așezi de-a curmezișul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mike FarkasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacey: Jo, cum crezi că pot concentra dacă tu ești prin preajmă toată ziua?
Joey: Îți distrag atenția atât de mult? Masa mea este în afara biroului tău. Nici măcar nu mă poți vedea.
Pacey: Dar știu că ești acolo. Și crede-nu aș fi ajuns atât de departe dacă ai fi fost atât de aproape de mine tot timpul.
Joey: Serios? De ce?
Pacey: Acum încerci să afli cât mai multe de la mine, nu-i așa? Bine. Nu aș fi putut să concentrez pentru că de fiecare dată când ești în preajma mea nu mai vreau să fac altceva decât să...
Joey: Spune. (Pacey o sărută.)

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu mai spun piua niciodată

nici măcar atunci când nu voi mai fi
o să las cumva sufletul să se joace la nesfârșire
de-a-prinselea de-a v-ați-ascunselea
ori să sară într-un râs șotronul printre zodii
și-am să strig de nebun prin tot universul
te-am păcălit iubito
nu știu să fac cercuri fără tăgadă
dar fac niște tumbe aproape perfecte
nu știu nici măcar de ce râd când iese soarele
dar simt pregătit să privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aș mai naște de o mie de ori fără să vreau ceva
doar așamă mai pot întreba odată
de ce e lumea așa perfectă
iar noi niciodată mulțumiți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Vinovații fără vină

Suntem bieți spectatori ai marasmului cotidian, omul o expresie palpabilă a nimicului cotidian, înconvoiați de legi, fărădelegi, pășim inconștienți, cu grijă, cu sfială, mereu înapoi, în groapa istoriei, expresie sublimă a lucrului bine făcut.
Privesc cu ce mai pot deprecierea morală a omului nou, biete conserve expirate înainte de a fi create, cioplite din nimicuri și surcele.
ce poți acum să faci cu ele...
Puteam să zburăm, am ales să mergem în cârje.
Nu, nu citim, cărțile zac aruncate prin ghenele istoriei moderne, de prost gust, nu scriem, doar mâncâm și dormim, în liniște, nu...
Da, este bine pentru sănătatea noastră.
Da, ne distrăm, ce bine ne distrăm...
Aici nu-i nimeni, capete goale, creiere aruncate în coș, de gunoi poleit, cu noroi.
Aici totul tace, tace și tace, ce bine tace..
Nimeni nu plange, doar geme și suspină.
Aici este liniște ca într-un cimitir, este o lume fără lacrimi
in jur doar suspine, e o lume pierdută în propria neputință.
Vinovați fără vină, avem dreptul universal de a nu spune nimic.
Așa, încet-încet am ajuns uneletele diavolului și totul este bine, nu-i așa...
Nu, nu auzim, nu mai simțim nici lacrima unui copil, aici, am uitat de mult să trăim,
Construim, construim pe hârtie castele, castele de hârtie.
Credeam, demult, odată că lumea asta era vie, azi am aflat că viața asta e târzie, aici nimic nu mai învie.
Eram un copil rătăcit, departe de drum, furtuna vieții aruncase pe aici, pe undeva, aproape de nori, atât de departe de voi.
Strig în pustiu, un strigăt zadarnic și trist, pășesc pe drum, dar drumul ăsta mai este un drum.
Cuvântul meu e strigăt inutil acum și totuși strig
În căutarea drumului au greșit calea, sensul, visul.
Privesc oripilat în jur, oameni cu frică, de ei, de stat, de orice, o teamă ancestrală, lugubră, o frică de neființă.
Au uitat pe drum menirea, așteaptă lumina de la răsărit, uitând că au fost, prunci, lumină, acum bieți viemi, trăind în gunoi.
Să plâng, să țip, mi-e frică...
Mereu mă întreb, de ce pleacă toți ce vin, de ce azi mă înec în vin, de ce în jur doar lacrimi și suspin, offf, ce viață ce destin.
În jur lumina curge, cum știe ea, adică aiurea.
Ce lung este drumul către nicăieri, e atât de rece, mi-e frig, îl străbat încet, cu teamă, de o boală morală, se ia, nu-i așa...
În inimă țipă un clopot, zgomot surd, e inima, a mea sau a cui o fi.
Departe latră un câine, mi-e teamă și fug, sunt vinovat, nu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce uleiuri culinare presate la rece nu au gust și miros pregnante? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!