Tot temporar
Pe obrazul clipitei de tot temporar
Se întrec în sclipire mari lacrimi de jar
Ce umplu - în treacăt - al vieții pahar,
Decis pentru slavă, optând pentru har
Și-a minții lui rază de bine amar,
Vibrând într-o sferă cu-n simplu hotar,
În duh își topește - un "țap" pe altar
"Stropirea" se face cu lacrimi de jar
Și "carnea" se spală în "Ligheanul" de Har.
A "Slovei" dulceață e-n suflet, "amar";
Chemarea Vieții e Lege și Dar
Iar darul e viață și moartea-i hotar
De unde eternul e simplu și clar
Dar câți știu de asta și câți n-au habar?!
poezie de Ioan Hapca din Licurici din bezna minții (2 iulie 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre legi, poezii despre graniță sau poezii despre cadouri
Citate similare
Rondelul versului de jar
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi și cuvinte.
Îmi aduc și-acum aminte
Cum mă recheamă iar și iar.
Din ceruri am primit un dar
Plin de dor și simțăminte,
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi și cuvinte.
Plâng astăzi sângeri pe altar -
Gând cu suflet de părinte.
Stau și îngenunchi cuminte
La poarta visului solar.
Din sânul versului de jar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
Rondelul versului de jar
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi li cuvinte.
Îmi aduc și-acum aminte
Cum mă recheamă iar și iar.
Din ceruri am primit un dar
Plin de dor și simțăminte,
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi și cuvinte.
Plâng astăzi sângeri pe altar -
Gând cu suflet de părinte.
Stau și îngenunchi cuminte
La poarta visului solar.
Din sânul versului de jar.
rondel de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață ai!
O viață ai, o scurtă și unică viață
și orice-apus de soare îi poate fi hotar
o ultimă răscruce, o ultimă povață
și-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îți poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur și veșnic suflet numa'
și-n orice clipă Domnul ți-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povața ta de-acuma
și ultima-ți chemare, și ultima-ți chemare
e poate-aceasta chiar.
Un Dumnezeu e numai și-o unică salvare
și unica-ți speranță e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
și pasul fără care, și pasul fără care
ai plînge-n veci amar.
Cristos e-a ta Viață, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
prilejul cel din urmă, prilejul cel din urmă
e poate-acesta chiar.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfaturi, poezii despre vinovăție, poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre moarte sau poezii despre lumină
Unui începător
Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeți în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!
Cuvintele m-au pus pe jar,
și mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viață un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai știu.
Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu știi!
Îți risipești al vieții dar
în loc să scrii doar poezii.
Că ești blagoslovit cu har,
deși scrii pure fantezii,
ușor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.
Felicitări și la mai... mare!
s-o ții așa, dar ține-o... tare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre talent sau poezii despre fantome
Gustul potrivit
De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.
Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.
Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.
Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.
Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.
Doar iubirea ta să fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre timp, poezii despre ploaie, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre crizanteme sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iisus Mântuitorul
Iisus pe sine s-a jertfit
Spre-ai fi poporul mântuit...
Slăvite Fiu!
Venind a fost crucificat,
Și a murit și a-nviat,
Iisus e viu!
Vândut pe treizeci de arginți...
De oameni simpli și cuminți
El fost-a plâns.
Și salcia în jalea sa,
Ramuri sfielnic își pleca
Pentru Iisus.
Dar cei ce crunt l-au osândit
La moarte, nu, oh, n-au voit
Cununa Sa
De mărăcini ce-l înțepau,
Când din ochi lacrimi îi picau
La schimb s-o dea.
Oh, Miel, oh, Sfânt și Împărat,
Laa moarte mulți mișei te-au dat
Tu i-ai iertat,
Ești veșnic Blând și Iertător,
Înlăcrimat Mântuitor
Și supărat.
Dar an de an te-ntorci mereu
Iertând acelui care-i rău
Și-i rătăcit,
De-aceea îngenunche iar
În fața Sfântului Altar,
Câți te-au iubit.
Iisus, Iisus a înviat,
Lumină-n cer s-a arătat,
Stele-au nuntit.
În lumea fără de hotar,
Păstor cu dragoste și har
Iar a venit.
Cu mâna ta tămăduiești,
La orbi lumină dăruiești
Mângâietor,
De-aceea te-au ales să fii
Păstor în lumea de orgii,
Vindecător.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mântuire
- poezii despre sfinți
- poezii despre iertare
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre supărare
- poezii despre sfințenie
- poezii despre schimbare
Basmul vieții
Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpește în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheț pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud și tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topește dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simțirea,
pentru a radia din creștet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogățiți prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,
cum vrei să se înfiripe,
să crească timpul în minunea de a fi?
Din tot ce vine, pleacă, ce rămâne,
ce ți-e hrană, apă, aer, știi?
Ce răsare? Ce apune?
Basmul vieții, tu, necontenit,
cu tot ce faci și ce nu faci, îl scrii.
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând? ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n g
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre aer, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre urechi sau poezii despre sărbători
Dragostea-i măsura-n toate
Facem totul cu măsură
Și măsurăm "bine" dar,
O măsură doar e pură,
Acea stabilită-n Har:
- Dragoste fără măsură!
Măsurați astfel că doar
Astfel rămâneți în har!
Dragostea-i măsura-n toate
Și de ai "gustul" amar...
Uită-te la Domnul frate
Cum te-A iubit la Calvar.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Laura Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioan Hapca despre iubire
Născut pentru cer...
Născut pentru cer dar trădat ignoranței,
Cu firea încriptată în zarea speranței
Și ochii predați benevol discrepanței
Urzite-n războiul dintre bine și rău;
Cu visul pe Stâncă și capul în hău,
Prin beznă-și sădește tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert și neclar
Ce-așteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit și umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău și-un ritm pentru bine...
Când torțele minții în mâini de cleștar
Se aprind să-și reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieții pahar
Ce înalță stindardul chemării divine
Plecându-și genunchii și ochii-n Dreptar
Să-și capete odihna primită prin Har,
Departe de perna ușoară și moale
Din patul gândirii, nespus de murdar,
În care-un "Mirific" își deapănă agale
Cusurul ce-i mângâie încet, cu brațe ușoare,
A minții prospect și puteri verticale
Zidind ignoranței negriul hotar
Ce-l țintuie-n lut când tinde să zboare
Cu jarul menirii încins pe altar...
E-o luptă acerbă a Nașterii dar
Când duhul cuprinde a minții izvoare
Dușmanul șiret, ascuns în zenit,
Ia lupta și-o poartă în văzduh infinit
Suflându-și efectul în templu-ostenit
De sensuri lipsite de-un scop definit
Ce cugetu-i moaie și-l spulberă-n vânt
Căci pofta-i apleacă puterea-n pământ,
Dar Cel ce văzduhul întreg a clădit
Stăpân pe adânc, pe înalt și nemărginit
Curăță templul de vântul cumplit
Cu "susuru-I blând" și-atât de râvnit...
Cuvântul, lumină-i aduce, lumina începe să-i placă
Și brațele firii pe cruce ar vrea să-și desfacă
Spre Pacea ce vine și n-are să treacă
Căci totul, prin moarte, cu Sine împacă.
Și "omu"-și încinge-apoi coapsele minții
Iubindu-și dușmanii, cinstindu-și iubiții
Ce-n templul de lut își leapădă arginții
Din straițele firii păstrate cu dinții...
Când patosul firii slăbește-n proporții,
Priviri încriptate în poalele sorții
Cu-o rugă doboară și închid ochii morții
Și-un nou orizont deschid Sărbătorii
Prin harul comun ce-i unge ușorii
Și pragul de sus, din "creștetul" porții
Ce intrarea-i deleagă-n "răcoarea dimineții"
Putere acordându-i, din Însăși Puterea Vieții.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre naștere, poezii despre dușmănie sau poezii despre înălțime
Minune de mireasă
Mireasa îmbrăcată-n har
Cu îngeri și argint de voal,
Cu pașii de nisip, prin lună,
Pășim cu dragostea-mpreună.
Cu trupul fraged de cleștar
Te-mbrățișez, înger de jar.
Alunec în visele tale,
Un clopot sălbatic de jale,
Trena de călători albatroși
Sub ochii-ți atât de frumoși!
Devin mănăstire divină,
Ne-mplinită beție de pești
Ce-mi brodează altar de lumină
Pe care ofranda îmi ești.
Te caut sub genele plânse...
Cuvinte de timp sunt ascunse...
Unde sunt?! Unde ești?!
Frumoaso din neuitate povești?
Sângerează tăcerea. În genunchi ne rugăm,
La altare de pace, timp etern ne jurăm.
Ne jurăm fericire... Ce eternă durere!
Ce destin, ce amar! Dar și ce mângâiere!
Sub volane de voaluri,
În abis, mătăsoase poeme dispar.
Mireasă de umbre, mireasă de vise,
Mireasă de stele, mireasă de jar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nuntă, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
Lui Liviu Rebreanu, autorul romanului "Jar"
Jar? Bine! Dar era mai bine
În loc de jar să fie foc,
Că am citit deunăzi cartea
Și nu m-am încălzit deloc.
epigramă de Ion Potopin din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre scriitori, epigrame despre foc, epigrame despre cărți sau epigrame despre Liviu Rebreanu
S-au dus pe rând...
S-au dus pe rând, pe rând, toți cunoscuții...
Și câți au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Cașiu, tanti Nuți...
Plecăm dintre cei vii, cu toți, cuminte.
S-au dus bătrâni, s-au dus copii și tineri...
Așa e rostul vieții - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Și lacrimi curg în fiecare zi.
Mai ieri erau în viață mulți... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieții cade bruma
Și-n jur e-atâta noapte și mister!
Cosește moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...
Murim cuvinte pentru veșnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câți murim
Precum aici și dincolo de lume?!
Și câți dumnezeiască frază vrem să fim?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Bărbatul curvăsar își creează clar un viitor amar din lacrimile femeilor cărora le-a pus inimile pe jar.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viitor, aforisme despre inimă, aforisme despre femei și bărbați, aforisme despre femei sau aforisme despre bărbați
Să dăm!
Să dăm cu-adevărul piept
Și cu piciorul în minciună
Să ne "nălțăm sufletul drept
Neîmpovărat de ranchiună,
Să frângem tot ce trebuie frânt
Și să zidim din nou altare
Pe care trupul nostru, sfânt,
Să ardă-n evanghelizare
Și fericirea noastră fie,
Făcând pe alții fericiți,
Un rod sădit pentru vecie
Și-udat cu lacrime fierbinți.
Să fim ce Domnul vrea să fim
Și strălucind de puritate,
Murind în sine, să trăim
A Evangheliei realitate.
Să-aruncăm în foc grăunții
De îndoieli și deznădejde,
Neclintiți să fim ca Munții
În credință și nădejde.
Dragostea noastră să-astupe
Groapa "orbilor" din cale,
Într-un suflet ce se rupe
Ca să lege răni în Vale.
Pentru slava lui Hristos
Să dăm tot cu bucurie
Ca oricare păcătos
Mântuit prin Har să fie.
Somn să nu lăsăm pe pleoape
Cât timp încă mai e Har
Căci nespus e de aproape
Vremea plânsului amar!
Să dăm și celui ce nu cere
Din ce Dumnezeu ne-A dat;
Nemărginita Lui Putere
Ce din morți L-a înviat,
S-o dăm și celor în nevoi
Și celor ce au prea puțin;
Căci de nu dăm, rămânem goi,
Iar dacă dăm, avem deplin.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre văi sau poezii despre somn
Eternul gest al timpului
Ne naștem și murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu și normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mișcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit și cei ce vin...
Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conștiință
Dorința vieții, mit în noua ființă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare sau poezii despre dorințe
Viața
Viața este o enigmă dar atunci când n-o înțelegi
Dumnezeu lucrează tainic și te-ajută s-o dezlegi
Numai tu acceptă-I voia și te luptă s-o alegi
Căci viața-i o minune pentru cine o înțelege
Și-a Lui voie-i fericire pentru acela ce-o alege!
Căci enigma vieții constă într-un lucru minunat;
Să-L cunoști pe Cel ce Este din veci Sfânt și-Adevărat!
Dacă viața-i o enigmă și nu poți să o înțelegi
Caută-ți Făcătorul frate și-ai să vezi cum o dezlegi!
El e viața și Se-arată mai întâi prin Sfânta-I Lege
Apoi prin Hristos ce vine de toate să ne dezlege;
De păcatul ce ne-a prins și pe veci ne înrobește
Și de Legea ce-l condamnă și la moarte osândește,
Și de tot ce intră-n suflet și cumplit ne chinuiește!
Viața-i trudă trecătoare căutându-și împlinirea
Dar și-odihnă fericită când primește Mântuirea,
Viața-i năzuință cruntă ce-și așteaptă răstignirea
Dar și-o pace nesfârșită când descoperă Iubirea,
Căci iubirea este totul, dragostea-i Dumnezeirea
Care vine-n noi prin Duhul să înfăptuie nemurirea.
Viața da, e trecătoare, timpul curge generos,
Dar e veșnică când crezi, deplin, în Isus Hristos!
Nu te teme când viața-i luptă grea și-obositoare,
Hristos a învins Calvarul ca să poți tu sta-n picioare
Plin de gloria slavei Sale pentru viața viitoare,
Căci oricine alege crucea se bucură de îndurare;
Dumnezeu îi face viața har și binecuvântare!
Toată enigma vieții frate constă în a înțelege
Că Iuirea Sfântă-I viață și în veșnicie-i Lege.
Viața-i groapă câte-odată și cuptor de încercare
Dar să știi că și atuncea este-o binecuvântare;
Încercarea te călește și răbdarea-i lucrătoare
Ce împletește o cunună pentru slava-ți viitoare!
Bucură-te că sub cruce mai e loc pentru închinare
Și că încă curge harul și mai este îndurare
Căci răsplata închinării și a vieții sfinte-i mare!
17/07/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce
Soarta unui artist (dedicata Madalinei Manole)
Daca ar fi murit
Simplu,
Rapusa doar
De durere,
Poate ca nimeni nu ar fi inteles.
Dar nu a murit deloc simplu,
A murit de tot
Pentru ca toata lumea sa inteleaga
Ca fara suflet
Nu existam
Si lumea nu are sens.
Lacrimi care nu cad,
Frunze care nu se vestejesc,
Flori care nu infloresc
Niciodata.
Simplu
Se usuca
Si dispar in sine.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, citate de Marieta Măglaș despre frunze, poezii despre flori, citate de Marieta Măglaș despre flori, poezii despre durere, citate de Marieta Măglaș despre durere sau poezii despre artă
Păreri...
Materia mă ține-n loc,
Atâta pot, doar să invoc,
În amintiri ce am lăsat
Plăceri ce-odată-au căpătat
La suflet foc...
Un colț de stei, un vârf de ac,
Mă-nțeapă iar și iarași zac,
Fără să știu, fără să vreau,
Într-o capelă ce o beau
Cu-n dram de mac...
Hotar de lemn închis în lut
Hotar de vis pe un sărut,
Încărunțit în Eul meu,
Păreri ce-s fără Dumnezeu
Le-mpart tăcut...
poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre păr cărunt, poezii despre plăcere, poezii despre lut sau poezii despre lemn
De la orbi învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vânt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața e Isus!
Poți alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre natură sau poezii despre pace
Dacă ai darul vorbirii
Să vorbești cu har,
Dacă nu, harul tăcerii
Să ți-l însușești ca dar.
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire