În faptul zilei

întreagă lumea încape-ntr-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
şi din toate nervurile plantelor
printr-un tainic legământ
dreaptă se naşte o cale
e linişte în urmele de pe pământ
ziua de azi se rostogoleşte spre noapte
piatră de ametist în labirint

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă

întreagă lumea încape într-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
ce nu semnifică o pădure ci este

e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
şi o altă poveste se naşte
pe aripă de vânt
din toate nervurile plantelor
se naşte o cale
în urma de pe pământ
e linişte
ziua de azi e lăsată să se rostogolească
prin înserare
piatră de ametist în labirint

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regresie

pe urme de vânt
să-şi aducă aminte
ziua de azi
rostogoleşte
o piatră de ametist
în labirint

pe lut mai era cenuşă

o umbră mov
intră
într-o bibliotecă
liniştea mai deschide o uşă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaliu mov

o rază
jucăuşă
ţine loc de bibliotecă
în timp ce ziua de azi

ca o piatră de ametist lunecă
sub
talpa de lut mai păstrând
urme de cenuşă

sumă de gânduri bune tăcerea
deschide umbrei
în labirint
o uşă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă de El nu putem avea secrete. Ştie, vede şi aude tot. Inclusiv cum şi când se naşte "acel ceva" în adâncul cel mai adânc din noi.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albul a fost culoarea primilor oameni şi, printr-un accident, negrul a devenit o culoare ereditară a oamenilor din zonele toride.

citat din Pierre Louis Maupertuis
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele pornesc toate deodată

când cuvintele sunt puţine
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neştiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte

când pământul îşi ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-peşti în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluţe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi interior

nărăvaşă şi uriaşă
vertebră rotundă ca pământul
din care sar fără să ştii cum
concluziile
de care eşti convins ca de tine însuţi

într-o parte este foc în alta apă
analogii fără sfârşit
ficţiuni-realitate pe marginea
absurdului

un singur os
face un salt mortal
rămas în aer de grădină academică
umbră nedesăvârşită a
craniului
fereastră deschisă între poli

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce în ce

devine parcă din ce în ce mai greu
să privesc lumea
nu ştiu dacă e ceva în neregulă
cu mine
ori cu ei

însă dacă într-adevar lumea este oglinda
mea
aş fi vrut să nu fi fost atât de narcisist

să nu fi fost
toate nopţile acelea de lamă de cuţit
beznele încărcate de-o linişte hotărâtă
în care am tăiat centimetru cu centimetru
pielea lumii atât de uscată şi aspră
ş din rană parcă nu s-au mai oprit să curgă
monstruleţii fără ochi
plini de sânge
de ură
şi de lăcomie
să nu fi fost
însă
eu i-am vazut şi nu-i pot uita
şi
am tăiat pentru că voiam să (mă) vindec
am tăiat pentru o lume mai întreagă
În adâncimi
noapte după noapte
straturile lumii
am tăiat
şi-a devenit
din ce în ce
mai greu

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-asemeni

Noaptea mi-arată cu stelele-n cor
Luna clocind în cuibarul din nor,
Asemeni şi tu, dragă dăciţă
Simţiri îmi cloceşti pe o peniţă...

Ziua îmi plimbă fruntea în soare
Pe-al podului cer plin de culoare,
Asemeni şi tu mă plimbi printr-un vers,
Draga mea tină, al meu univers!

Ziua mi-e noapte iar noaptea mi-e zi,
Esenţe cerşind spre a mă urzi,
De-asemeni mai spun la ceas încordat,
Draga mi-e dragă cu vârf şi – ndesat!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou anonim

de origine fără culoare
cu toate acestea pur şi simplu colorată ca o salamandră
rochia şuierată o lipeşte de trup
în timp ce ochi mari se deschid
interminabilă privire verde
sub gene tremură traversând veacuri de câmpii şi munţi împăduriţi
buze de coral se strâng ca şi cum ar pretinde o zi însorită
acolo unde este o amuletă şi iarba nu tace
plete de sub pălăria căzută pe o parte
se agaţă alge de umeri cochilii
sub pâlcul de nori albi interogativi
un verb se mişcă atinge retina
mă lovesc cu palma peste frunte vântul acesta
nu este vântul de afară nici cel de azi nici cel de ieri
e o adiere de primăvară ce s-a lăsat pictată
de un ochi anonim fără să pretindă ceva

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PĂMÂNTUL NE SUPORTĂ, SUNTEM DIN PĂMÂNT-Rubaiat-
Pământul ne suportă, suntem din pământ,
Cu spiritul divin, impus printr-un cuvânt
Rostit de Zeul ce-i întâiul demiurg,
Cu care toată viaţa ţinem legământ.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte, e pace, e Dumnezeu

E linişte, e pace, e linişte deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcaţi de stele copacii din grădină
E linişte, e pace, e noapte, e târziu

Simt cum se-ngână şoapte şi foşnete bizare
în aşternutul rece rămas pe canapea
E linişte, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheaţă-n ea

Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Şi lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E linişte, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă şi mă ning

Mi-e amorţită mâna şi pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopţii lovind cu valuri mici
În neştiute ţărmuri pierdute printre vise
E linişte, e pace, e Dumnezeu aici

poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi fost de ajuns

ramuri de copaci în cădere
mâini singuratice se caută
degetele lor
mai visează câteva clipe piane clandestine în cuiburi

în palma tăietorului ar fi fost de ajuns
un fir din cenuşa rădăcinilor ori o frunză zdrenţuită de omizi
poate aşa dacă s-ar fi întâmplat
ar fi fost simţită înlemnirea dintre marginile unui sicriu

tăietorul scuipă în propriile palme
copiii cântă o brad frumos
cineva atinge cu tâmpla
tristeţea unei frunze lipite de ploi pe o piatră

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parvenitul

Printr-un speculativ eveniment
A ajuns săracul bogătan.
Păcat că-n comportament
A devenit un mitocan.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de toamnă

Vântul şuieră amarnic, stelele de cer se-anină
Florile sub bruma rece se tot tânguie-n grădină,
Noaptea asta răcoroasă nu se-ncumetă să plece
Şi durerea frunzei moarte prea uşor nu îmi va trece.

Pare-se că de iubire frunzele-n pământ coboară
Şi copacul nu le plânge că nu este prima oară
Când îl lasă gol în iarnă şi se duc spre altă lume,
Numai eu le plâng în rime de-am umplut vreo cinci volume.

Este toamnă la fereastră dar în casă-mi este bine,
Mai cerşesc la câte-o clipă să rămână lângă mine
Că mă amăgesc cu vise, cu-amintirile din vară,
Şi mai scot o poezie să nu doarmă-n călimară.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa ceţilor

privesc printr-un ochean de ceaţă
când ploile
nu se sfiesc să-nghită sori
şi ceaţa se afundă
tot mai mult
în ceaţă
când ne scufundă ea de-atâtea ori

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima fereastră

ultima fereastră închide răcoarea târzie
strigătul de stele pleacă grăbit spre neant
alunec pe linia dreaptă spre pacea orei fără culoare
sub cerul rupt din zodii
ochi de mâl rămân în spaţiu peste dansul fără contur de umbre
o clipă desculţă calcă pe-un cuvânt ce moare
liniştea se acoperă cu luciul oglinzii
absenţa ta clonează ecoul unui timp gol
în spaţiul închis
se deapănă tăcerea nepocăită
la umbra unui gând nemuritor

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul libertăţii fantasticul este real.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

adieri reci tremură copacii din toate încheieturile
sub tălpi într-o apocalipsă a lor
frunzele
coborâte pe pământ
prind iz de odăjdii vechi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastră spre sud

în fiecare zi mă înveţi să vorbesc şi să tac
oh şi cât de multe se petrec în tăcere
ce reverii curioase
în timp ce privesc
mâinile răsucind clepsidra
două fluide pornite din mare
şi visul meu de exploratoare în nordul antartic
se întrepătrunde cu nisipul subţire ce curge
spre adânc prin fereastra deschisă spre sud

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!