În faptul zilei
întreagă lumea încape-ntr-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
și din toate nervurile plantelor
printr-un tainic legământ
dreaptă se naște o cale
e liniște în urmele de pe pământ
ziua de azi se rostogolește spre noapte
piatră de ametist în labirint
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre plante
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre devenire
- poezii despre copaci
- poezii despre botanică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.