Fereastră spre sud

în fiecare zi mă înveţi să vorbesc şi să tac
oh şi cât de multe se petrec în tăcere
ce reverii curioase
în timp ce privesc
mâinile răsucind clepsidra
două fluide pornite din mare
şi visul meu de exploratoare în nordul antartic
se întrepătrunde cu nisipul subţire ce curge
spre adânc prin fereastra deschisă spre sud

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cochilia de melc
ce ne ascunde
târziu cu Fiecare
se întrepătrunde

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmur firesc

pornite din adrese
cuvintele se ciocnesc de trecători
până la strigăt spre limpezimea de sine
fiecare silabă se apără de fulgere
cu litere izbăvitoare într-un murmur firesc
libere şi desăvârşite fără să se piardă

parcă nu aş fi vorbit de ieri
ieşită din toate certitudinile încurajez picăturile de ploaie
limpezite în cea mai simplă
rugăciune de spălare şi alintare a faţei unei lumi
jefuite de strigăte pierdute
în zgomote
măsluite în forme divizibile

pornite din statui
silabele se aliniază la start
cuminţi
îmbrăcate în costum de scafandru lunecă spre
adâncul
începător în cuvinte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveşniceşte, îmi rezerv timp să privesc vara din afară în numele meu, neînfricoşată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieţii.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveşniceşte, îmi rezerv timp să privesc vara, din afară, în numele meu, neînfricoşată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieţii.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu privi în jos

Nimeni nu ştie, copile, că tu ştii să zbori,
de ţi-e teamă,
numai murmură ca vântul între sfori,
ridică bărbia,
pregăteşte pasul,
închide, o clipă, ochii
şi, cu mâinile întinse spre oameni,
reglează-ţi visul,
nu privi în jos spre abis,
să nu-ţi dispară curajul ce ţi l-ai promis.
În călătoria ta, copile,
de-ţi va lipsi,
îţi voi da îngerul meu a te păzi, să preguşti
liniştea din sine când eşti doar cu tine.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ochii închişi

îi zâmbesc lumii fără nimeni
prin fereastra
deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă mai tem de şarpele casei chiar dacă
într-o zi s-ar sprijini în ea
el nu ştie dar locuieşte în mine
ca un vis credincios
în sublimul neliniştilor mele

în orizontul apropiat îmi iau locul
mă cuibăresc lângă mine
în faţa ferestrei de la mansardă sunt eu surâd
am zece degete albastre şi ochii din căprui au devenit în stropii de ploaie
verzi frunze lipite de geam
curioase
cât e înlăuntru de toamnă
şi nu-i
nu-i nicăieri cel ce moare
sub ochii închişi brăzdează câmpuri pentru margarete

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aud ca un sud de sud
În care îngheţ şi asud...
Mergând spre nordul de nord,
Ca un albatros bastard

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contur

două falange ţin umbra tâmplei
pe drumul meu mă văd
nevăzută până-n adânc în moleşeală
o umbră pe cadran
răspunsă din eu
perechea mea artizanală

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânului i-a fost îndeajuns să privească în jurul său pentru a fi recunăscător că există. Iar eu aş îndrăzni să pariez pe adevărul că, pentru fiecare, dacă ar exista numai fatalitatea binelui, singur, nu e suficient. Suntem dependenţi fiecare de celălalt şi, în tăcere, toţi, de drumul ce ne separă spre început.

Marilena Tiugan în Dincolo de plopi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnaval

drumul bătătorit e cel spre masca de fiecare zi
sub care se prăbuşesc
de pe geamurile trenului în care doar am urcat
picături din ploi repezi
ce dispar pe neaşteptate
înainte de a afla cum arată nisipul deşerturilor
ori grădinile înflorite
înainte ca norii să se transforme în lumină umedă
din păcate nu avem vreme să coborâm
iar peceţile rămân intacte acolo
unde nu le-am căutat niciodată
şi ne mirăm mereu de lucruri fireşti
cum de exemplu scârţâie nisipul sub talpă
presupunând

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul dintre mine şi timpul meu

fereastra prin care
o să privesc depărtarea, -
ea însăşi o fereastră
a sunetelor spre nesfârşit.

poate e doar o iluzie ce se termină aici
ca respiraţia în camera cu multe oglinzi...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu din toamnă

de ceva vreme nucul din dreptul ferestrei
e prietenul meu bun
îi vorbesc şi el mă ascultă
frunzele sale galbene se mişcă se rotesc în voie
ocolesc percepţiile mele sub adieri ce-mi par înteţite
în această seară nu predică nu se văicăresc nu varsă lacrimi
nu cântă nu dansează doar foşnesc în desprinderi
decriptând răspunsurile despre toate drumurile lor
unite într-unul ce duce spre nicăieri
în timp ce
între arome de gutui struguri şi busuioc uscat
umbrele unor mâini subţiri emană ca nişte moaşte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge

nisipul din tine încet
şi treci odată cu timpul
în alt timp
întâi picioarele sunt sorbite
curge nisipul curge
pulpele şi sânii
sunt traşi de cămile
o secundă încă o
secundă
se face un minut adunat
la alt minut cu fiecare fir
de nisip ce curge
ca un cântec trece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii timpului îţi privesc mâna

înspre tabloul din adâncul metaforei
cărăuşul timp
scrie povestea flămândă din ramuri de dor
pe colina iubirii
curge clepsidra – ne pândeşte cărăuşul cristalelor

în verde crud de curcubeu
dintr-un inventar al vieţii sădeşti o sărbătoare
în înserarea ceasului din turn
urc mereu scările mărunte
spre ora sosită cât mai târziu
în micul univers – e soare

în ochii timpului un colier de iris
o secundă celestă în copacul iubirii
în ceasul memoriei
tu şi alb într-o singură nuanţă
eu o creangă
tu un tot

o ramură plină cu rod
poemul fiecărei zile prin cuvinte viitoare
am prins rădăcini lângă tine
spre altă zi plecată spre înserare
în paşi secunde
minute în doi
ore celeste
de mână amândoi

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul din Clepsidră

Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...

Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...

E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...

Care?

Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieţii...

Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
şi atunci...
Zâmbesc ochii. Ştiu ei de ce...

Uneori...
îmi amintesc...

Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...

Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
şi mă simt....
De mine însumi, despărţită.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluciri

Frunze-aruncate de vânturi în scrum
Năluci în spirale înalte de fum
Cioburi de oase scrâşnind a durere
Drumuri stelare oprite-n tăcere.

Iată clepsidra! Întoarce-o o dată.
Curge nisipul din mare şi iată
Munţi se ridică şi-atârnă de ceruri
Viaţa o văd prin înguste creneluri.

Roibii cei suri în copite de aur
Tropotă lung asfinţind un tezaur
Toamna îngroapă iar paşii în luturi
Fulgii vor fi pene de îngeri, sau fluturi?

Înc-un oftat, clipe pictate pe vânt
Cântul lui Pan, naiul oprind un cuvânt
Două chemări, viscol în inimi şi foc
Cât de perfid e-al vieţii ultimul joc.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua cu vis şi fum

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, şi caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele îşi curmă conturul alungit
şi se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
şi-apar din nou, ca vis, şi totul e permis.

Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopţile târzii
era iraţionalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire şi tăcere, atât cât ni s-a dat,
şi nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.

Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
şi fumul de ţigară ce urcă... rătăcit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ce-şi curge clepsidra

un atelier s-a reprofilat să măsoare nisipul
adeseori nici nu înţelegem
oare cum?

este ora exactă în gama sol major
la limita dintre rost şi spaţiu
într-o dimineaţă printre paragrafe pierdute
un singur tren pleacă în şoaptă
doar el ştie

într-o gară ne aşteaptă scânteia fără răspuns
în demersul spre tăpşan
puterea focului
trecere
oare ştie?

pe coapsele simplităţii – sensuri
lumină
ospăţul poemelor albe cuprinse-n cuvinte
într-o carte
pagină cu pagină ne curge clepsidra
oare cum?
oare cât?
oare cine ştie?

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tac, vorbesc

Când vorbesc de fapt tac
Când tac şi ascult, vorbesc
Ceea ce nu am să cunosc
De mereu am să vorbesc

De nu am să tac si vorbesc
Fără să ascult, să vorbesc
Ce eu nu pot să vorbesc
Neavând gândul celui ce-l ascult

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dorinţelor

şterg praful aşezat pe vechiul vis
privesc clepsidra cu două emisfere
noapte şi zi se scurg prin scris
muza a venit daruri să-mi ofere.

slove optimiste se scurg din condei
tăcerea-i o durere şi de ea fug
ninsoarea dragostei se-aşterne pe idei
pornesc spre stele ca un transfug.

privesc în pieptul cerului albastru
stele îmi povestesc despre revelion
ele mă recunosc ca pe un astru
timpul meu străluce ca un medalion.

alung din inimă suspinul dezastru
punctez o dorinţă dintr-un milion.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!