Poeziar

Nu vom fi niciodată personaje ale vreunui roman pasional,
despre iubirea noastră nu vor scrie niciodată ziarele,
asta nu înseamnă că e neînsemnată,
la fel ne va ucide,
toate iubirile ucid...
Şi chiar dacă nu ni se vor intersecta niciodată
paşii, privirile, poemele,
asta nu înseamnă că nu sunt geloasă,
sunt geloasă pe marea pe care
n-ai văzut-o niciodată
(poate şi de-asta ai pictat-o în versuri
exagerat de albastre şi de adânci),
pe ramurile copacilor care-nverzesc
în veşnicia atâtor poeme, sunt geloasă...
Ramuri de copaci zici?
O nimica toată,
aş putea să le frâng între două degete,
să le ard într-un foc straşnic de iarnă!
Dar ce folos? Tu ai ales poezia,
de fiecare dată alegem ceea ce ne ucide mai frumos,
de fiecare dată cineva moare atunci
când nu-şi poate mărturisi iubirea!

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

O, sunt geloasă pe apa pe care-o bei

şi pe cuvântul pe care-l spui,

pe răsuflările tale albastre...

Sunt geloasă pe-aceste nedrepte

pauze dintre gurile noastre!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără farmec este întotdeauna geloasă pe soţul ei. Femeia fermecătoare nu este niciodată geloasă.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te după ea! La naiba, nu mai sta acolo aşteptând ca ea să te sune. Du-te după ea pentru că asta ar trebui să faci când iubeşti pe cineva, nu să aştepţi să-ţi dea ea un semn care ar putea să nu vină niciodată. Nu lăsa oamenii să fie o simplă întâmplare pentru tine. Ea nu este o nenorocită de emisiune TV sau o tornadă care ţi se întâmplă. Sunt oameni pe care poate i-aş fi iubit dacă s-ar fi urcat într-un avion sau ar fi alergat pe stradă după mine sau m-ar fi sunat beţi la 4 noaptea pentru că trebuia să-mi vorbească chiar atunci şi pentru că nu vroiau să regrete asta. Chiar dacă sunt poate singura persoană care face lucruri nebuneşti pentru alţii ce nu ar da doi bani pe asta sau nu s-ar comporta ca nişte idioţi sau să fie complet vulnerabili şi oneşti. Să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine este uşor şi nu poţi să stai acolo speriat, respirând în telefon. Nu este idea tuturor despre ce este dragostea, dar este ceea ce cred eu că ar trebui să fie, pentru că eu aşa fac. Aşa că du-te strigă-i dragostea ta, şi fii cu ea în moduri în care contează pentru că asta este frumos şi este generos şi asta înseamnă să iubeşti pe cineva. Este nepoliticos şi nesigur, dar nu contează.

citat din Harvey Milk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Dacă m-ai fi lăsat să merg acolo, aş fi pus capăt situaţiei.
Dean: Sam, singurul lucru care ar fi luat sfârşit era viaţa ta.
Sam: N-ai de unde să ştii.
Dean: Şi acum ce? Ai de gând să te sacrifici?
Sam: Da, să fii sigur că asta am de gând.
Dean: Asta n-o să se întâmple - nu cât timp sunt eu în preajmă.
Sam: Dean, despre ce naiba vorbeşti? Toata viaţa am urmărit demonul ăsta. Este singurul lucru care ne-a interesat.
Dean: Sam, vreau să renunţ, bine? Chiar vreau, dar nu merită să mori pentru asta.
Sam: Poftim?
Dean: Vorbesc serios. Dacă uciderea acestui demon înseamnă şi moartea ta, atunci sper să nu găsim niciodată creatura asta blestemată.
Sam: Creatura asta a ucis-o pe Jess. A ucis-o pe mama.
Dean: Chiar tu ai spus odată... că indiferent ce am face, ei vor dispărea. Şi nu se vor mai întoarce niciodată.
Sam: Nu spune asta! Nu - nu după toate astea - nu spune asta!
Dean (sentimental): Sammy... ascultă... doar pe noi trei ne mai avem. Şi asta e tot ce am şi eu. Câteodată simt că abia mai pot rezista fără tine şi fără tata...

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Auschwitz

Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
şi îl prăjeşte pentru micul dejun
la tigaie.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi îşi curăţa mizeria de sub unghii.

Omul este esenţa răutăţii,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi se scarpină în cur.

Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniţă,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceaşca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-şi mai încalţe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-şi mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa e limpede ca cleştarul, Iubirea e pură şi paşii ei sunt siguri. În clipele de îndoială, în clipele de tristeţe, nu uită niciodată: "Sunt o unealtă. Îngăduie-mi să fiu o unealtă care să poată împlini Voinţa Ta." Calea este aleasă, şi poate că vor înţelege ţinta abia când se vor afla în faţa Nedoritei de Oameni. În asta stă frumuseţea celui care merge înainte având drept singură călăuză Entuziasmul şi respectând misterul vieţii: drumul său e frumos şi povara, uşoară.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Voinţă - calea vieţii"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia şi dorul de ea... poezia mea

Un dor nebun de poezie m-a ridicat în noapte
Visul l-a risipit în zorii lăcrimaţi
Nu mai doresc atingeri diafane
Mă mulţumesc cu strângeri de mâini
Sau de cuvinte în tolba nemuririi.
De fiecare dată mi-ai amintit de noi
Mi-ai zâmbit şi mi-ai hrănit iubirea
Eu nu mai plec de lângă tine niciodată
Ea este ca un semn de carte.
Tu nu mai poţi zâmbi altor femei
Doar eu sunt cea ce te mângâie atent
Tu îmi răspunzi ca unui sentiment
Eu mă ridic cu fiecare cadru adiacent
De ce mă cauţi în noaptea sfântă?
Eu sunt aici pentru un tainic scop
Pot adânci privirea ta, o altă sută
Fără a putea schimba iubirea mea
De ce mă strigi cu fiecare carte?
De ce mă aprinzi în stil macedonean?
Am aspirat la o ultimă răsplată
Eu pot scrie o viaţă într-un volum.
Sunt singură, sunt pură şi mereu acasă
Am să te caut ca pe-un pescăruş
Pe care-l voi striga în noapte
Când nu-l voi mai privi prin adverbele "aici şi acum".

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată misterul vieţii. Niciodată să nu te simţi perfect, niciodată să nu pretinzi că ai dreptate – să nu te laşi prins niciodată în capcana asta. Şi niciodată să nu gândeşti despre cineva că greşeşte, pentru că aceste două lucruri merg mână-n mână – dacă te simţi corect, îi vei condamna întotdeauna pe alţii şi te vei gândi că altcineva greşeşte. Acceptă oamenii aşa cum sunt. Ei sunt aşa cum sunt, cine eşti tu să decizi dacă au dreptate sau dacă greşesc?

Osho în Compasiunea, suprema înflorire a iubirii (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Iar dacă ea va zâmbi, aşa cum foarte puţine
Ştiu să zâmbească, departe de ele,
Atunci îi voi spune că privirile ei
Sunt ca un ecou de pădure tăiată,
Că eu caut pădurea aceea de mult,
Că nu ştiam că nu mai există,
Că aş fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,
Dar să ştiu că există, că de crengile ei
Se leagănă, toamna, vânturi albastre.
O voi ruga apoi să mă ierte,
Voi schiţa o plecare uşoară,
Ca o desprindere de ţărm, ne vom alătura paşii,
Voi inventa o poveste frumoasă,
Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,
Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,
Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,
Şi-ncet, atunci când vom fi departe de lume,
Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri,
Când ea însăşi va recunoaşte că nu e nimeni cu noi,
Atunci nu ştiu, nu ştiu ce îi voi spune,
Dar stau aici, voi rămâne aici,
Până va trece...

poezie de Darie Novăceanu
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza nu a ucis pe nimeni niciodată. Dintr-o dată aţi devenit staţionari, asta e ceea ce vă ucide.

citat din Jeremy Clarkson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea ne doare atât de tare pentru că sufletele noastre sunt îngemănate. Poate că aşa au fost întotdeauna şi vor mai fi. Poate că înainte de această viaţă am mai trăit o mie de vieţi împreună şi în fiecare dintre ele ne-am întâlnit. Şi poate de fiecare dată am fost despărţiţi din aceleaşi motive. Asta înseamnă că acest rămas-bun este şi pentru cei zece mii de ani, dar el reprezintă în acelaşi timp un preludiu la ceea ce va urma.

Nicholas Sparks în Jurnalul unei iubiri (1 octombrie 1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un portativ de toamnă...

E toamnă, e foşnet, e melacolie şi mai mult vis.
Toamna asta înseamnă şi mai mult somn,
căci dimineţile sunt îmbrăcate sumar în ceaţă
şi te fac să te ascunzi ca un copil în cearşaf.
Toamna asta e despre iubiri care oftează,
despre lupte de orgolii, despre viaţă,
ca să ne scoată sufletele din amorţire.
Totuşi bunătatea nu se demodează niciodată,
iubirea se testează, se simte mai departe,
iubirea e mai profundă toamna,
te face să te uiţi cu atenţie la toate clipele frumoase.
Vei alege să păstrezi în suflet doar câteva clipe,
când vara îţi lasă senzaţii de must de dragoste...
Toamna asta trebuie să ne scoată iubirile din amorţire,
trebuie să ne fie ghid, să mai uităm de alţii,
şi să ne întoarcem la noi, că bunătatea e în noi.
Toamna vine cu muzica ei în fiecare an
şi vântul de toamnă schimbă culorile frunzelor.
Fiecare trebuie să-şi găsească timp, să se aşeze
şi să privească căderea spectaculoasă a frunzelor.

poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că drumul nostru se va intersecta mereu, repetat, cu unele poteci, pentru că nu se poate altfel. Sau poate pentru că, la un moment dat şi într-un anume colţ de lume, s-a creat o legătură între două suflete care trece peste kilometri şi timp (asta e explicaţia care îmi convine cel mai mult, ar fi frumos să se întâmple cu adevărat aşa). Poate suntem jucăriile descentrate ale destinului sau poate unele lucruri nu se termină cu adevărat niciodată, doar iau o pauză din când în când.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, ruşii, niciodată nu am avut romantici proşti, cu capul în stele, ca germanii, şi mai ales ca francezii, care nu reacţionează la nimic;chiar dacă se crapă pământul sub ei, chiar dacă Franţa ar pieri pe baricade, ei sunt la fel, nici măcar cuviinţa nu li se schimbă, şi îşi vor cânta cântecele lor stelare, cum să spun, până vor intra în mormânt, pentru că sunt proşti. La noi, pe pământ rusesc, nu exista proşti;asta se ştie;prin asta ne deosebim de celelalte popoare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

Când iubirea înseamnă umilinţă,
Iubirea nu mai e iubire...
Când în suflet nu este pocăinţă,
Clopote bat în neştire...

Când se dărâmă ziduri de cetate,
Şi-n inimi e un foc diabolesc...
Eu trec peste acestea toate,
Chiar dacă săgeţile izbesc!

Când iubirea-nseamnă umilintă,
Eu am să mă opun!
Şi plin de falnica-mi dorintă,
Voi găsi un drum mai bun...

De apusul omenirii e aici ş-acum, mă voi preda...
Ce răni adânci să-mi facă vor putea?
Ce gânduri blestemate mă vor putea învinge?
Nu mai am nimic în mine ce se poate frânge...

poezie de Alin Caras din Daraveli de Clopotniţă (12 aprilie 2014)
Adăugat de Alin Caras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat unui fiu

Niciodată nu te-încrede-n omul alb,
Niciodată nu ucide un evreu,
Niciodată nu semna un contract,
Niciodată nu închiria o strană să te rogi lui Dumnezeu.
Nu te înrola-n armată;
Nu ţine mai multe neveste;
Nu scrie pentru reviste,
Nici nu deranja un roi de-albine fără veste.
Să-ai întotdeauna huse la scaun şi la pat,
Niciodată să nu militezi pentru război,
Să fii mereu curat şi ordonat,
Niciodată să nu te-însori cu-un curvoi.
Niciodată să nu plăteşti un şantajist
Niciodată să n-ajungi la tribunal,
Niciodată să nu crezi un editor,
Altfel ajungi calic, fără-un sfanţ în buzunar.
Prietenii te vor părăsi;
Toţi prietenii tăi într-o zi vor fi morţi;
Aşa că trăieşte-o viaţă curată, sănătoasă;
... Şi-i vei întâlni în cer – pe toţi.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu sunt niciodată mulţumiţi. Dacă au puţin, vor mult. Dacă au mult, vor şi mai mult. Dacă dau pe-afară de cât au, vor să fie fericiţi cu puţin, dar sunt incapabili să facă vreun efort pentru asta. Poate fiindcă nu pricep că fericirea e aşa de simplă???

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv între două respiraţii

iartă-mă pentru ceea ce am fost

am palmele ude şi mă agăţ de viaţă
ca iedera de cer

nici nu ştiu dacă mai am nevoie de dragoste
momentul este o taină prin care
mă plimb zi de zi şi e
firesc să fie aşa

nu mă simt niciodată singur

iubirea se ascunde în oameni şi
fiecare are povestea sa
şi-n fiecare poveste
sunt eu
captiv
între două respiraţii
privesc iubirea
durerea şi oamenii
dar cine mai are nevoie de cuvinte
prin acest labirint
se ajunge la Dumnezeu

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când corpul acţionează spontan, asta se numeşte instinct. Când sufletul acţionează spontan, asta se numeşte intuiţie. Ele seamănă şi totuşi sunt departe una de cealaltă. Instinctul e al corpului - grosierul; iar intuiţia e a sufletului - subtilul. Iar intre cele două se află mintea, expertul, care nu funcţionează niciodată spontan. Mintea înseamnă cunoaştere. Cunoaşterea nu poate fi niciodată spontană. Instinctul este mai jos decât intelectul, intuiţia este superioară imtelectului. Amândouă sunt dincolo de intelect, şi amândouă sunt bune.

în Intuiţia - cunoaşterea de dincolo de logică
Adăugat de Gabi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată să nu mai priveşti indiferent suferinţa altuia şi niciodată să nu mai crezi că eşti prea mic sau slab să oferi ceva aproapelui tău. Da, mulţi sunt răi şi sălbăticiţi dar asta doar pentru că nu e nimeni care să îi înveţe iubirea, compasiunea şi plăcerea de a oferi. Nu e nimeni care să îi înveţe să trăiască, nu doar să supravieţuiască. Şi în afară de noi, nu va apărea nimeni care să ne înveţe ceva, dacă noi înşine nu o facem cu pasiunea şi entuziasm. "A trăi înseamnă a construi poduri peste râuri care seacă". G. Benn. Poate că munca noastră se va nărui şi tot ce am construit ziua se va dărâma noaptea însă noi ne vom lupta pentru viaţa noastră "cu dragoste de ea, cu dor" pentru că doar aşa putem sfida răul de care suntem înconjuraţi. Să nu uităm că o singură lumânare poate aduce lumină într-o cameră plină de întuneric.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!