Studiu după strigăt
1-Ieșind de sub călcâie somnambule,
dintre nopți care piraterește
se îndepărtează de rațiune,
dintre ploi zăpăcite de răpăitul ploii,
se încumetă la viață strigătul -
pecete de unicorn pe sufletul lui,
miros ironic înfruntând deliciul
de a-și mânca singur sufletul-
Din umbre țes
Fluturii nopții frunziș protector,
Ascuțite corăbii în fermenți înjunghiați
Își sărbătoresc celesta asceză -
Privirea celui ce vine
să inventarieze solarele raze,
dogorind în aerul mlăștinos,
zăvorând frunzele în inimitabilul lor anotimp-
(-el trebuie să iasă în întâmpinarea zeului,
să-i culeagă dezvăluirile care nasc venerație
și să-l venereze-)
căci vine precum lumina
care n-ar putea îmbătrâni fructele
dacă mugurii n-ar fi muguri-
Păianjenii acuzați de magie arhitectonică,
Filtrele prin care privirile
Împrăștie hrană clipelor,
Spuza browniană a celor care se cațără
De mii de ani pe spinarea eului,
Fără să-l vadă...
2-Fiecare să-și câștige umbra
Prin cântec,
Fumegos spațiu să-i îmbrace fiecăruia umerii,
Exilate în muzică fie
Sufletele lui Orfeu
tainic legământ între răni
și cuțitul care le dăruiește identitate-
3-(erezie)
copacii se strâng în păduri,
jurând intrarea în anotimpuri
și îndepărtarea de foc
4-Când, privind aceste tablouri,
Te miști odată cu ele spre suflet,
Ți se face dor de propriile tale mâini
Smulgându-și din aer zemoase amprente,
Te lași invadat de peșteri cicatrizate,
Legendare întrebări coagulate în sufletul tău-
Tu însuți ție te arăți
Ca un fluture ce îmbuteliază primăvara,
izbucnit spre râsul zilei
din fruct necunoscut,
duhnind a viciul vieții-
5-Tu ești întunericul
Săpând în spatele întunericului-
Oo, castă libertate a orbului-
Deosebește, prin fumul iluziilor,
De trupuri sau de suflete-i moartea?-
6-Umplând porturile lunii
Cu flori în fiecare noapte,
Te întorci în lumină ca de la vânătoare,
Cu sprâncenele vieții legate la brâu,
Întărindu-ți curajul
Pe valuri împăiate,
Târând spre ghețurile jilave
Un suflet lichefiat-
7-Săruturi sălcii îți ating trupul,
Fascinante ploi intrând în curcubee
Pe muzică de harakiri-
evenimente uleioase, cum ar fi viața,
moartea, pândindu-și retragerea
din mâlosul nimb al materiei
(unde ființele îmbrățișează cariera vieții),
esoesuri rostindu-și verdictul
înainte de ivirea primejdiei-
lovindu-ți tâmpla strigătul de bucurie
al celui ce se crede învingător
înainte de a învinge,
al celui ce se crede nemuritor
înainte de a muri-
8-Speranța?!
În sufletul omului ea adâncește
Cavernele curajului
singurătate răsfoind ochii iubirii,
de ce aceste distanțe leșioase
între lemnele cuvintelor,
acest sezon ambiguu al mitului durerii
în care alunecă idei reumatice,
microbi mătăsoși ai gândului -
aceste pumnale - adulmecând iubirea,
curgând mortal pe zâmbetul ei,
violentul foșnet ce mângâie viața?
9-Viața mea devenită un fel de sfat al morților,
Precum ramura arsă a zborului,
Îmi învață viața să trăiască-
numărând viteza cu care iubește sufletul,
îmbătrânind-
10-Oo, ca să pot lega pietrele,
Le-am tăiat cu săruturi-
Frumoasă ca tăietura pietrei te arăți
inima mea-sărut în alergare-
știu ce număr porți la ochi,
dar nu mai am decât
solzoase semne chircite la rădăcini de cântec-
viața, precum un timp acrit de reflexe,
ca un sânge zgâriat de fantastic-
înguste trupuri
paralizate de inflația iubirii-
subiect în derulare...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre victorie
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
Citate similare
Între izvoarele înțelepciunii
(lui Mircea Florin Caracaș)
îmi place să citesc lucrări care mă luminează
precum învățăturile din Cartea sfântă
sufletul meu flămând zilnic se minunează
de miracolul vieții- lumina ce cuvântă.
se nasc lumini pe cer se nasc și pe pământ
plămade din iubirea sacră, dumnezeiască
expresii de simțire care fac legământ
cu Dumnezeul lumii din slava cerească.
izvoarele înțelepciunii se scurg de jos în sus
spre cerul nemuririi, spre universul magic
sunt oameni care îl urmează pe tribunul Isus
care salvează suflete din uraganul tragic.
învăț și eu sfințirea de freamăt mai presus
cu sufletul evlaviei deschis- temperament nostalgic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre înțelepciune, poezii despre uragane, poezii despre tragedie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Simfonie albă
Ninge de zece mii de ani!
De zece mii de ani cuvântul
ne mărturisește câte a văzut
prin cele scrise și nescrise.
Ne-a legat și dezlegat
păcatele,
întru mântuire
prin jertfa sângelui său.
Noi ne-am împărțit
înaintea celui care ne-a creat
în suflete păcătoase
și suflete bune;
precum norii de grindini
am fost și noi,
precum norii de ploi
am fost sămânța pământului,
alegând între bine și rău
ca ziua de noapte,
culcându-ne sub lumină de lună
și trezindu-ne sub razele soarelui.
Iar ochii pe care-i întoarcem în noi
sunt reci sau sunt calzi.
A nins pe sufletele celor care au fost,
peste cenușa uitaților,
dar ei nu au murit!
Au înviat și s-au scurs într-un izvor!
Ninge peste sufletele celor care sunt,
peste trupuri calde,
iar cei ce se nasc
vin să-și adape setea
din adevărul izvorului
și plâng...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ninsoare, poezii despre sânge, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre nori
Un alt Nume
Printr-un singur Nume
se primește
credința
și viața
doar
un singur Nume există
pe aripa zilei
aici
nu-i
nici Pitagora
nici Nebucadențar
sau Alexandru cel mare
Cezar
Traian
Newton
Kepler
Einstein
Napoleon
Goethe
nu-i
nici Moise
nici Ioan
nici măcar Pavel
ci
Numele
e
Isus Hristos
singura Cale
și singura Ușă
prin care
se poate intra
la Tatăl
căci nicăieri nu s-a dat un alt Nume
prin care trebuie să fim mântuiți
ci
rămâne doar singurul Nume
al Fiului Celui Prea Înalt
Isus Hristos
El
E Creatorul tuturor lucrurilor din Univers
e Lumina
e Viața
e Păstorul cel Bun
Mielul și Jertfa
de răscumpărare a omenirii
27-03-2018 cluj
SINGURA CALE SPRE VIAȚĂ
În
vaza aceasta cu flori
numită
inimă
inima mea
îți pun
Numele Tău o Doamne
și
ți-l țes cu privirea
ochilor mei
precum pe
o floare de ardelean în toamna însorită și rece
doar Tu
îți menții pașii pe
degetele zilei și mă înveșmânți
în mersul pe ape
și-n zborul spre nori
cu Numele Tău Doamne
în cinste
vreau să-ți ofer cinstea
cinstindu-ți Numele
care e mai scump
decât orișice comoară din cer și de pe pământ
căci numai Tu
ești Viața
și
singura Cale spre Ea
spre Viață
ești Tu
Isus Hristos Domnul
și
Fiul Celui Prea Înalt
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre înălțime, poezii despre zbor sau poezii despre toamnă
Ce înseamnă să fii un «om frumos»? Un om frumos a cunoscut greutățile, suferința, înfrângerea, pierderea și a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi și cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul și puterea să meargă mai departe. Un om frumos a învățat lecțiile pe care viața i le-a dat și nu a lăsat ca greutățile să-i înnegrească mintea și sufletul. Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui, cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândețe, înțelegerea existenței în toate formele ei care-l face să privească viața cu compasiune și cu o preocupare plină de iubire. Oamenii frumoși nu apar pur și simplu... ei devin frumoși pentru că permit vieții să-i șlefuiască în diamante care reflectă Lumina.
Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relații și viață. Reflecții
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre viață
- citate despre frumusețe
- citate despre învățătură
- citate despre înfrângere
- citate despre superlative
- citate despre suflet
- citate despre suferință
- citate despre ochi
- lecții de engleză
Când totul trebuie să strălucească
Ai mâncat din sufletul bun cât ai vrut,
l-ai lăsat sărac la margine de prăpastie
fără să-i auzi ecoul lăuntric.
Simți drumul care nu iubește căderea
și te întorci odată cu păsările prin întuneric
până la lumina magică a nașterii adevărate.
Când totul trebuie să strălucească
în timp ce piedicile încep să dispară,
se înalță cuvântul cu evantaie de dragoste.
Prea dureros înflorește flacăra iubirii,
înainte de a cunoaște sabia plutind prin aer
își îngroapă suspinul sub flori visătoare.
În fața deschiselor porți ale cerului
ascultă o rugă din sufletul săracilor trist
și rotund pune semne la tâmple.
Limbă de clopot cheamă bătrânețea acasă
și moare în locul ei tăcerea,
ruginită frunză purtată de vânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre sărăcie
Duel
Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute
Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc
Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți
Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum să știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?
Peste toate e lumină, ne veghează fără glas,
Chiar de pare totul negru, nu renunți, mai faci un pas
Și te lupți, căci fără luptă ești un simplu muritor,
E doar un duel cu viața... vei ieși învingător!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre suferință, poezii despre sfârșit, poezii despre negru sau poezii despre moarte
De unde bate vântul
ai putea să-mi spui
de ce porți pe umeri întunericul
și nu-l fugărești călcându-l în picioare
el se lovește de ochii fiecăruia
cu o furie oarbă
pe care nu pot să o înțeleg
lumina îmi curge din ei
fără lacrimi
și nu pot să-i opresc să privească departele
de unde bate vântul
vine praful și ierburile îl subțiază
oamenii îi întorc spatele
și nu se lasă orbiți
poți neglija întunericul din tine
dar nu neglija lumina
care îți călăuzește pașii.
drumul pe care mergi
nu-i numai al tău
dar vei ajunge singur unde trebuie
și ești așteptat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre furie
Poezie pentru mamă
Nu e viata atât de tristă
Precum ți se pare ție
Hai sa faci pace cu moartea
Și din moarte viața învie.
Nu e viața atat atat de tristă
Știu că te-ai cam săturat
Dar o viață fără lecții
Oare ai fi preferat?
Nu e viața atât de tristă
A fost și a mea la fel
Dacă credința persistă
Capeți mari puteri de Zeu.
Nu e viața atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Știu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.
Nu e viața atat de tristă
Tristă e inima ta
Dacă n-ai credință-n suflet
Omu-i trist și viața-i grea.
Nu e viața atat de tristă
Câte în Cer atâtea în viață
Dac-ai crede un pic mai mult
Ai privi de sus la viață.
Nu e viața atat de tristă
Precum a fost viața ta
Dacă Moartea îți vrea viața
Ridică-te, spune DA!
poezie de Nicoleta Petre (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre pace, poezii despre mamă sau poezii despre lecții
Surâs de tăcere
Tăcerea veghează precum un Sfinx
Copac cu ramuri reumatice, distorsionate,
În drumul spre moarte...
Simbolic, îi spunem singurătate.
Mustește în el atâta durere!
E drumul ce duce spre necunoscut,
Un drum abia început.
Se scutură frunzele cu aromă de lacrimi...
Cenușa de pe frunte se rătăcește
În pliurile adâncite-ale vieții.
Oh, om, poposește!
Privește și nu te mira
De trecerea ta!
Scutură amintirea și hrănește cu ea
Privirea-ți înfometată de lumina divină!
Din carnea ultimei stele fă pat
Pe care să-ți întinzi gândul!
Te cheamă pământul!
Aprinde o torță din sufletul tău
Și arde lutul stricat
Din care te-ai întrupat.
Liber spre cer sufletul tău va zbura...
Transcendent...
Nu te sfii!
Moartea este un surâs al tăcerii,
Tu știi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre stele sau poezii despre singurătate
Fiecare talent care ni s-a dat, pentru că fiecare dintre noi are talente, ne-a fost dat cu un motiv anume. Cu fiecare dintre aceste talente pe care le-am primit vine și responsabilitatea ca noi să-l modelăm și să-l dezvoltăm, apoi să-l aplicăm în lume într-un fel care să îmbogățească viața altor oameni. Oamenii care nu vor să stabilească un scop cu privire la tot ceea ce vor de la viață și apoi să urmărească acest scop cu curaj sunt de fapt oameni cu foarte multă frică în ei. Sunt speriați. Au umbre care trebuie examinate și probleme care trebuie vindecate.
Robin Sharma în Descoperă-ți destinul (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre talent, citate despre sperieturi, citate despre responsabilitate, citate despre frică sau citate despre curaj
Sufletul meu ești tu, iubita mea...
Un suflet vine în astă lume
O părăsește fără a spune când și unde
Provine dintr-un infinit imaterial
Și merge-ntr-altul ce pare ireal
Am crede că ne aparține
De când ne naștem, până dispărem
E doar o simplă închipuire
Dar continuăm să tot sperăm
Sufletul ce îl primim în dar
Este al nostru, cu titlu temporar
În ziua când închidem a vieții meditație
El va pleca, într-o cu totul altă destinație
Să nu uităm de el în astă viață
Va fi în lumea care vine doar o prefață
Să nu îi dăm motive de îndoială
Să nu-l lăsăm nicicând să moară
În zborul lui spre alte zări
Noi suntem simpli pasageri
Nu căutați să-l deturnați
Încrederea în sine să i-o luați.
Vine o zi când vom pleca cum am venit
Fără nimic din tot ce am primit
Ce ai putea să iei din astă viață
De mergi prin câmpuri verzi cu soarele în față
Atunci ești fericit cu adevărat
Și chiar de mai avem de așteptat
Un singur lucru eu te rog, nu mă uita
Sufletul meu ești tu, iubita mea
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre verde, poezii despre naștere sau poezii despre infinit
Muzică
Ce cânți, copile? Prin grădini, deodată,
pași și porunci șoptite s-au întins.
Ce cânți, copile? Sufletul tău, iată,
în bețele sirinxului s-a prins.
De ce-l momești? Sunetu-i o-nchisoare
în care el tânjește ostenit.
Ți-i tare viața, cântul și mai tare,
de dorul tău cu jale sprijinit.
Dă-i un răgaz, ca sufletul, cuminte,
să se întoarcă-n marea-nvălmășeală
unde trăia, vast, vesel, înainte
ca tu să-l prinzi în doina ta domoală.
Cum din aripe tot mai trudnic bate,
tu risipi-vei zborul lui mereu,
și-aripile-i de cântec destrămate
n-au să-l mai poarte peste zidul meu
când am să-l chem spre bucurii ciudate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Reverie
Rămân copacii goi
Cu simț de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele își scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori și creste de visare
Silește viața de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veșnic. Totuși, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Și parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiții
Ale muritorilor de rând...
poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tată sau poezii despre reverie
Prin sângele ca un rug aprins
Prin sângele ca un rug aprins în trup,
se sting nepământene întrebări de gând:
Cu cine voi merge să curăț albia
unde în valuri dansează viața și moartea?
Cui îi voi lăsa drumul pe care-l fac
și întunericul pe care nu l-am putut desprinde?
Rămân o mulțime de cântece la păsări,
aceste aripi le întorc vântului
peste ceasurile de piatră obosite de tăcere.
Mă așteaptă femeia îmblânzită de dragoste,
cu sânii ei însingurați de nemângâiere,
frigul din trupul neîncălzit de palmele mele ude
și frica de patimile divine izvorâte din sânge.
O dorință îmi învinge voința și plec
spre femeia aceasta care poartă-n sine lăcașul
unui nimb de viață, de speranță-n continuitate.
Freamătul pașilor ademeniți de temeri
îl aud prin vise
și, cine știe, poate voi găsi calea adevărată
pe care vom merge către apus.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni
Despre lumină
Cu aerul, când respirăm, strivim în noi lumini
Născute din lacrimile coroanei de spini,
Ne rugăm către Timp să ne lase în pace
Dar el, plictisit, în curcubeu ne preface.
Din verdele care urcă în noi, sevă păgână,
Și se întoarce, înroșit pulsând din picior înspre mână,
Ne luăm îndrăzneala și dezvăluim cântul,
Justificăm viața, sufletul care zboară cu vântul.
Iar dintre frunzele lucii care firav foșnesc
Prin anotimpul în care se îndrăgostesc
Alegem uitarea, amurgul, liniștea-i mieroasă,
Ne agățăm de tristețe ca păpădia de coasă.
Și în setea lamei stârnită-n cruda lumină
Ne cufundăm gâtul strălucind fără vină,
Ne lăsăm privirea să ardă oarbă, absentă,
Să ducă-n uitare sufletul cu tot cu amprentă.
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre vinovăție
Ce aflăm, aflăm că noi suntem Viața, niciodată corpul care crede că are viața! Viața nu are început și nu poate avea sfârșit, doar formele efemere suferă de boala cumplită a separării numită naștere și moarte. Mama, tata, copilul, pisica sau orice formă efemeră de viață căreia ne atașăm nu se duce absolut niciunde. Viața, dragă prietene, doar se eliberează de povara grea a unei forme prea uzată pentru această lume. Dar viața ei vă îmbrățișează și vă însuflețește chiar Acum pe toți exact cu aceiași dragoste cu care o făcea prin vremelnicia formei. Când ne aflăm pe noi înșine doar Murim înainte de moarte și îngropăm noi moartea în inima vieții veșnice! A muri înainte de moarte înseamnă a nu mai muri la moarte! A nu mai muri deloc! Noi toți suntem viața veșnică condamnate de gând în biete creaturi muritoare. Vorbele spuse de preot: "precum că va avea viață veșnică" nu sunt deloc o utopie sau o fantezie mistic-creștin, ci e adevărul cel mai pur pe care din păcate, mulți dintre preoți îl aclamă, dar nu l-au realizat!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre religie, citate despre început, citate despre tată, citate despre sfârșit, citate despre prietenie sau citate despre pisici
Un suflet mai curat
Cu sufletul purificat de lumină,
Ne punem trupul ramură
Pe altarul pe care au curs lacrimi amare...
Ne-au înmugurit pe brațe
Ramuri de salcie, pregătite să plângă
Tristețea Mântuitorului.
Faptele noastre, ca plecăciunea mielului spre tăiere,
Au fost căutate.
Biserica ne-a căutat
Cu spaimă prin întunericul morții -
Oi rătăcite,
În timp ce Iisus ne striga
Spre revenirea la viață.
Am fost ramuri frânte,
Dar faptele noastre ne-au înviat
Din al morții păcat...
Cu Lumina vom face legământ
Și vom izvorî râuri de flori,
Spre a-i lumina calea
Celui ce S-a jertfit pentru noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi
Viața dintre veșnicii
Între veșnicii, e-o lume fără chin, fără hotare,
Nu e plângere și teamă, nu-i durere care doare.
Printre-ntunecate valuri ce-au sculptat pașii răniți,
Sunt doar cupe de lumină, când veți trece, să sorbiți...
Trepte-s, spre-a urca spre viață, moartea voastră de păcate,
Este-acolo fericire, este-acolo libertate!
În genunchi sorbiți din stele luminarea nemuririi
Și culegeți de sub umbre, doar petalele iubiri...
Nu, acolo nu-s morminte, nu sunt ploi și nici furtună,
Se strâng îngerii-n petale și-ți urează noapte bună.
N-ai cătat întru biserici și credința drum de vis,
Poarta libertății tale, de furtună s-a închis?!
Se prelinge ca o boală-n trupul putrezit de veac,
Moartea ta spirituală. Și la moarte nu ai leac...
Bogăția-n suflet ți-este, în zadar mormânt și cruce,
Cu nimic din ce-ai strâns, Doamne, cu nimic nu te vei duce...
Jos ne e nimicnicia, sus averea strânsă-n palme...
Vreau să fiu mai bun, mai simplu, de folos doar Ție, Doamne.
Când mi-e sufletul o rană, Tu ai leac spre vindecare...
Peste sufletele noastre, plouă mir, iubite Doamne!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate sau poezii despre urări
Evanghelia-i salvarea
Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toți cu sufletul curat
Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
luminată s-avem fața
trăind astfel noua eră
nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
și în rai să ne așeze
Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
să intrăm în veșnicia
unde nu mai e hotar
și nici timp și noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui
celui care împlinește
voia Tatălui Cel Sfânt
și ființa-și dăruiește
Domnului azi prin Cuvânt
Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
și credința în Cuvânt
Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
să mergem pân' la sfârșit
ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
să intrăm cu toți la nuntă
moștenind dar veșnicia
cine dar azi se încrede
în Hristos are viață
moștenirea nu și-o pierde
raiul sfânt doar îl înalță
prin Isus doar ni s-a dat
și iubirea și credința
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci ființa
numai El ne izbăvește
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curățește
prin sânge de pe Calvar
în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun și e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină
Isus ne-a răscumpărat
și ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui brațe ne-a luat
să avem pe veci salvare
Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
pururea curată fața
s-o avem în noua eră
nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieții vii Cuvânt
Adevărul e lumina
și Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvață-ntodeauna
sfinți să fim pe acest pământ
din lumină în lumină
ni se cere să pășim
înspre patria Divină
ochii să ni-i ațintim
prin Isus Hristos Mesia
să ieșim biruitori
s-avem raiul veșnicia
numai Lui să-i fim datori
prin Isus și pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim și îndurarea
Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi
goi de fire goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieții-nțelepciune
ce ne este de folos
Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt și îndurarea
de pe căile pieirii
prin Ea doar avem credința
oferită de Hristos
și asemeni biruința
tot prin Mielul glorios
Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moștenim pământul
Hristos Mire să ne fie
glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat și veșnicia
și-n noi sufletul curat
cinste slavă și onoare
Tatălui cel veșnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt
numai prin Hristos Mesia
și prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veșnicia
viața veșnică în dar
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 august 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre religie sau poezii despre rai
Odă poetului fără mască
din țara marelui zid
din țara în care s-au inventat
praful de pușcă, hârtia, busola, furculița
periuța de dinți
zmeul și jocurile de cărți
din țara în care locuiește o cincime
din populația lumii
din țara în care Ai Qing s-a ridicat
cu fața spre soare
pentru a scrie imnul luminii
din țara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaș
și odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască
iar vina, știm bine, se împarte la toți
e vina negrelor gânduri
care ne-au lipit cu spatele
de zidul spitalelor
care ne-au pus măști
și ne-au mitraliat
cu gloanțele lor invizibile
o, tu, omule
măștile oricâte ar fi
nu pot ascunde faptele
nici moartea nu poate ascunde
secretele o veșnicie prin buzunare
dacă știi toate acestea
de ce te chinui să fii altul
în fața oglinzii?
doar așa de dragul jocului
în care vei face analiza cărnii
și a picăturii de sânge
cu instrumente de mare tandrețe?
doar așa de dragul jocului
de-a v-ați ascunselea
printre absențe cu strigăte disperate?
o, tu, omule
îți dăruiesc un nou suflet făurit de inima mea
încă nestinsă de alizeele dorului!
te-aștept la statuia ce-și plânge speranța
în fântâna dorințelor,
numai acolo oamenii sunt fără măști,
o mie de ochi nemișcați
în o mie și una de nopți!
o, tu, omule
descarcă-ți sufletul de toate bagajele suferinței
de toate hainele pe care suferința le îmbracă
de toate figurile de stil sau de
exhibiționismul cu măști
privește omul nou din oglindă
reinventează-te în fiece clipă
lasă un dram de-nțelepciune
în ridul adânc
fii poetul!
numai el știe câtă speranță
este în casa cuvintelor sale
atunci când moartea vine
cu dansuri, confeti și măști
și poartă o mască surâzătoare
o mască legată cu sfoara visului și sfoara iluziei
o mască sub o mie și una de măști părăsite
de speranțe și vise
fii poetul care zgârie această mască
cu bisturiul cuvintelor sale
căutând un zâmbet luminos
care să-i arate calea
prin negura minciunii
și-a prefăcătoriei
fii poetul care scrie
poemul limpede ca o lacrimă
moartea nu va îndrăzni să te atingă
dacă vei fi infectat cu iubire
nu mai lăsa ca visele tale
să fie o inutilă răsuflare prin mască
fii poetul!
hrănește-te singur cu dragoste,
prin gura cuvintelor tale...
folosește veninul șarpelui ca medicament
pentru mușcătura iubirii
scoate lacrimi chiar și din piatra seacă,
înapoindu-le marelui creator
pune-ți inima-n praștie pentru a dărâma ziduri
care se interpun între oameni și veșnicie
poartă-ți sufletul ca pe o floare de colț
la reverul amintirilor
în întâmpinarea adevărului ultim
hrănește-te din zbor cu nectarul zeilor
strânge toate stelele căzătoare
și reaprinde focul inimilor
sădește flori nemuritoare pe mormântul iluziei
sculptează chipul lui Dumnezeu
în inima de piatră a lumii
cultivă miracole pe câmpiile elocinței
ridică-te din epoca beznei
precum Iisus din mormânt
fii poetul!
fii cea mai frumoasă rugăciune
pe care viața o face pentru statornicia clipei
fii lacrima de foc curgând
pe obrazul pământului
și biciul de flori plesnind
peste coama răvășită a timpului
fii cel ce se scăldă într-o lacrimă,
înotând printre nuferii amintirilor
fii inima care toacă viața mărunt
pentru a o asezona cu metafore
fii inima uriașă cât o Patrie,
bătând în pieptul unui copil
fii lebăda ciugulind de pe fundul lacrimii
fii muntele care se înalță mereu
deasupra norilor cenușii
fii praful de pușcă al stelelor
și cântecul de leagăn
al tuturor sufletelor oarbe
fii albina ce culege metafora
din florile nemuritoare ale cuvintelor
fii tocul când cerul e călimara
fii pana de înger înmuiată în lacrima cerului
fii cel pentru care glasul pietrelor
este mai puternic decât glasul tunetului
fii vulcanul care fumează pipa păcii cu cerul
fii chirurgul care ajută noaptea
să nască prin cezariană
o minune de poezie
iată-ți lumea,
privește-o cum așteaptă să fie salvată
niciodată n-am pierdut din privire
speranța ochilor tăi și lumina
nici umerii tăi pe care
se sprijină cerul
o, tu, poetule fără mască
o, tu, soare ivit dintre nori
o, tu, cântec pentru toate păsările
ce nu mai știu ce e zborul
aud viitorul șoptind
mai e atât de puțin
până la strigătul
de bucurie!
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre vestimentație sau poezii despre sculptură