Noi... ai cui suntem?
S-a mai stins o stea în Carul Mare
Carul șchiopătează în trei roți,
Pe Pământ e mare Sărbătoare
Pentru ghiftuiți și pentru hoți.
Restul rabdă foametea sub piele
Umiliți de-a nu fi, când ei sunt
Umbre, cărând crucile prea grele
Înspre domiciliul lor mărunt.
Țara lăcrimează prin coclauri
Ca o mamă pentru pruncii ei,
Cei vânați de lifte și balauri
Și ce triști sunt, Doamne, ochii ei!
Ochii ei albaștri de cicoare
Unde plouă-agonic, permanent.
Scâncetu-i se-aude-ntre hotare
Tot mai jalnic și mai insistent.
Se-ncovoaie brazii sub colinde,
Cerul nu le-aude-i tot mai sus
Iuda, negustorilor ne vinde
Și mai răstignește-nc-un Iisus.
E tăcere-n burgul de la mare,
Timpul își urmează cursul lui
Azi e România-n Sărbătoare
Noi, români, suntem ai nimănui...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre vânătoare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi albaștri
- poezii despre ochi
- poezii despre mamă
Citate similare
Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.
Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.
Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârție,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.
Două umbre însetate
Își caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre moarte
- poezii despre cai
- poezii despre somn
- poezii despre pârtie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre nuntă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Colind în România Mare
A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Și meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.
Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Și de vechile hotare.
Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Țara cea română.
Maramureșul suspină
Și Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Țară sfărâmată.
Plâns se-aude din Timoc
Voivodina vrea acasă
Le arde-n inimă un foc
Un dor de România noastră.
Colindă dorul prin Hotin
Colindă-n Herța, Cernăuți
În graiul nostru cel latin
Își plânge frații părăsiți.
Bucovina e prea tristă
Și-n Muntenia e jale
Cât Țara nu mai există
Nu e timp de sărbătoare.
Și Oltenia, și-Ardealul
Au un suflet sfâșiat
Mureșul, Oltul și Jiul
De dor toate au secat.
Noi ne rugăm la Dumnezeu
Să-nceteze azi surghiunul
Să -nceteze a noastră dramă
Căci tare greu ne e Crăciunul
Fără de tine, Țară-Mamă!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dor, poezii despre România, poezii despre Crăciun, poezii despre plâns, poezii despre colinde sau poezii despre vinovăție
Prea mult puțin
Sunt prea mult pentru ce am,
Am prea mult pentru ce sunt;
Ochii mei, cernuți prin geam,
Te iubesc mărunt, mărunt...
Și ce mic mă văd când pasul
Mă trimite-n depărtare;
Numai sufletul, rămasul,
Te iubește mare, mare...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre suflet sau poezii despre declarații de dragoste
Dedicație pentru cei mai frumoși miri
Pe cerul vieții mele fluturi zboară...
Ază îți voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.
S-a așezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu și eu a ta.
Ești cea mai frumoasă, femeie!
Femeie, astăzi ești cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ți fie viața cânt și sărbătoare.
Ești Soarele și viața pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Ești vis, lumină, pace, sărbătoare,
Ești dragostea cea fără de hotar.
Ești trandafirul prin în diadema
Eternului. Căci azi te-ai cununat
Și stelele vor răsări pe trena
Ce cu iubire-n suflet ai brodat.
Promisiune
De azi cu tine-alerg prin visul meu,
Sunt și voi fi mereu îngerul tău...
Promisiune, adevăr, dreptate...
Vom fi același pas până la moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre viață sau poezii despre superlative
Blestemul ospitalității
De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi să dați
Rabdă azi rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul
C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare
poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre verb, poezii despre stânci, poezii despre rușine, poezii despre picioare sau poezii despre patrie
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
și lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.
Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
și cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.
Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,
ne-au luat țară și pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.
Astfel am intrat și noi
în al doilea război,
haideți, dom-ne Mareșal
în Moldova și-n Ardeal.
Noi de dor de noi luptam
pentru țară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.
Și-am pierdut și-am fost răpuși
și-am fost ocupați de ruși,
aliații au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.
Și-am murit de mii de ori
s-avem iarăși Trei Culori,
și-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.
Țara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
de uitat nu vom uita
țara noastră cum e ea,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Cât o fi român român,
pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.
Ține minte fiul meu,
că există Dumnezeu,
uite cum a fost și cum va fi,
și un jurământ te leagă,
țara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.
Când vei fi și tu bărbat,
să te simți mereu soldat,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre tăcere, poezii despre teroare, poezii despre sânge sau poezii despre sfinți
Și Carpații plâng câteodată
(lui Mihai Constantinescu)
chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.
un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.
s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.
moartea face victime printre artiști
lăcrimează Carpații și brazii lor triști.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre voce sau poezii despre romantism
Să te sărbătorim, cum se cuvine!
Să te sărbătorim, cum se cuvine,
Ar trebui să fim mai toți pe-aici,
Da'-n lume sunt plecați, goniți de bici
Atâția dintre noi și nu e bine,
Că ne e țara goală pân' la mare,
De la Danubiu și până la Prut;
Fugit-au toți sub lovituri de cnut
Și azi, de ziua ta, în piept mă doare,
Că plânge pruncul vitregit de mamă
Lăsat în voia sorții, biet orfan
Cu așteptarea-n brațe an de an,
Ca să câștige un bănuț de-aramă.
Să îți doresc mulți ani, n-o mai pot face,
Că ți-au ucis păduri și munții-s goi;
Și au strivit și sufletul din noi
Și-atâtea griji avem, de n-avem pace.
Și te-au vândut bucată cu bucată
Pe-un pumn de-arginți... n-a mai rămas nimic.
O doină mai suspină-n pas de dric
Cărând o Românie destrămată.
Și timpul trece și minciuna crește,
Ne ducem crucile, precum Iisus,
Nici ruga nu ajunge până sus
Și niciun Dumnezeu nu ne privește.
La ce-ar privi, când suntem vinovații
Fără de vină, un popor nătâng,
Cu brațe-ncrucișate când ne plâng
Copiii ce nu-și știu mamele, tații?
Să te sărbătorim, cum se cuvine!
Dar ce a mai rămas, țară, din tine?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre urări sau poezii despre tată
Să te sărbătorim, cum se cuvine!
Să te sărbătorim cum se cuvine,
Ar trebui să fim mai toți pe-aici,
Da'-n lume sunt plecați, goniți de bici
Atâția dintre noi și nu e bine,
Că ne e țara goală pân' la mare,
De la Danubiu și până la Prut;
Fugit-au toți sub lovituri de cnut
Și azi, de ziua ta, în piept mă doare,
Că plânge pruncul vitregit de mamă,
Lăsat în voia sorții, biet orfan
Cu așteptarea-n brațe an de an,
Ca să câștige un bănuț de-aramă.
Să îți doresc mulți ani, n-o mai pot face,
Că ți-au ucis păduri și munții-s goi;
Și au strivit și sufletul din noi
Și-atâtea griji avem, de n-avem pace.
Și te-au vândut bucată cu bucată
Pe-un pumn de-arginți... n-a mai rămas nimic.
O doină mai suspină-n pas de dric,
Cărând o Românie destrămată.
Și timpul trece și minciuna crește,
Ne ducem crucile, precum Iisus,
Nici ruga nu ajunge până sus
Și niciun Dumnezeu nu ne privește.
La ce-ar privi, când suntem vinovații
Fără de vină, un popor nătâng,
Cu brațe-ncrucișate când ne plâng
Copiii ce nu-și știu mamele, tații?
Să te sărbătorim, cum se cuvine!
Dar ce a mai rămas, țară, din tine?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără Ioni, am fi jumate din câți suntem...
''Ioni'' sunt o mulțime-n lume
Că-i John, sau Jean, Ivan, Ionel,
E cel mai la-ndemână nume-
Îl întâlnești și în rondel.
Când zici Ion, mai românește,
Răsare luna sus pe cer
Și-n piept inima-ți se mărește
(Știți, la femei, eu mă refer).
Are sonoritate mare-
Vocala ''o'' i-o dă, firesc.
Ca un ecou pentru fecioare,
Că știți, Ionii, cum iubesc!
Și de nu știți, e balta mare
Și pești găsiți, fără efort,
Că sunt Ioni între hotare
Și mai găsiți și de import.
Acum, că-i zi de sărbătoare,
Să-i preamărim, să-i lăudăm
Și fetelor, cu o urare
Inima să le-o bucurăm!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre pești, poezii despre laudă sau poezii despre inimă
Zi de sărbătoare - cadoul umanității
(dedicat tatălui meu, Ionel Necșuțu)
Visez cum am visat,
Sunt eu, fetița tatei iubitoare ce-n prag te aștepta să vii
Te descălța și te chema la masă
Să-i povestești ale tale amintiri din copilărie
Dar ai plecat... Departe...
Mult prea departe să te mai pot atinge, zi de zi
Acum masa-i tot mai goală
Iar eu nu mai sunt fata nimănui..,
Am să te chem să ma ajuți, dragul meu tată
Țara mă cheamă să o slujesc cu inima deschisă,
Precum tu mă chemai la masă
Sunt singură și tot ce vreau e să iubesc
Precum acel copil iubit de părinții-i afectuoși.
Îți multumes tată pentru tot
Îți mulțumesc pentru cadoul țării românești
În zi de mare sărbătoare, Unirea Țării Românești
Îți mulțumesc de mii de ori pentru sacrificiul tău divin
Și te iubesc, deși am evitat ați spune de multe ori..
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Țara Românească, poezii despre unire sau poezii despre sacrificiu
Cei mai mulți dintre români sunt convinși că noi suntem frumoși, harnici și deștepți, nu! - cei mai frumoși, cei mai harnici și cei mai deștepți de pe fața Pământului, ce să facem însă dacă tot restul omenirii nu există decât pentru a ne face nouă rău! Nu i-ar trece niciunuia dintre aceștia prin cap că, dacă cineva își bate joc de el, o face pentru că poate și pentru că are de cine-și bate joc, iar pentru asta singurul vinovat este el.
Marian Pătrașcu (2010)
Adăugat de Marian Pătrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre inteligență, citate despre hărnicie, citate despre frumusețe, citate despre existență, citate despre batjocură sau citate despre România
"Buturuga mică răstoarnă carul mare"
Cu toții ne dorim, la o adică,
O răsturnare pentru cel sus-pus
Și așteptăm o "buturugă mică",
Dar "Carul Mare" este mult prea sus...
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ștefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre dorințe
Și a plouat și azi...
Și a plouat și azi din ochi albaștri
Și ceru-a plâns cu mine până când
Un înger a gonit înspre sihaștri
Tot noru-acela, negru și flămând.
În mine potopesc tristeți grămadă
La balu-nsingurării ca-n mormânt,
Când bulgării de humă stau să cadă
Pe viața ce se duce în pământ.
E-un cimitir întreg în mine, Doamne
Și nu am lacrimi să-i mai plâng pe-ai mei,
Că mi i-ai luat pe toți, cu veri și toamne
Și au secat de lacrimi, ochii mei.
Și țipă-n mine zilele bolnave,
Iar nopțile mi-s albe de tăceri,
Poeme zac în hainele jilave
Scâncind în mine, pline de dureri.
Sunt o epavă eșuată-n viață,
Deasupra corbii se rotesc flămânzi.
De nu s-ar mai trezi-ntr-o dimineață
Ochii aceștia, tot așa de blânzi!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre zile, poezii despre vară sau poezii despre toamnă
Să rămân nu pot!
Azi călătoresc prin cer,
Să văd ce mister
Și mai ales pe unde
Se ascunde...
Calc pe urmele norilor
Și cocorilor...
Toate stelele-au căzut.
Cineva le-a cernut
În râuri și mare?!
Ce mirare!...
Luna se scaldă și ea
Într-o vâlcea.
Aleargă cometele,
Cochetele,
despletite ca fetele...
Dintre ele, o stea cu coadă,
Ce neroadă!
S-a sărutat cu pământul,
Ca ploaia cu vântul.
Carul Mare s-a răsturnat
Și-ntr-un iaz tulburat,
Stă resemnat.
Întind un braț spre zenit
Ce mi-a venit?!
Cu cât mă înalț mai sus,
Toate s-au dus...
Iaca nu-s!
Nimic nu se vede din cer
Și oamenii pier...
Nu, asta-i prea de tot,
Să rămân nu pot!
Jos, sunt prietenii mei buni:
Frumoșii nebuni...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre râuri, poezii despre prietenie, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre nebunie
SPUNE-MI DE CE?
Spune-mi de ce oare,
Tu, steaua mea,
Din Carul Mare,
Nu vrei să fi tot stea?
Stelele ce sunt pe cer
Vor fi în continuare
Ca și aceea care o prefer
Va fi acolo-n Carul Mare.
Nu pot merge-n infinit
Nici n-am cum să fac
Totul are un sfârșit,
De aceea, iată, tac.
În locul meu altcineva
Va scrie poate, iar un vers
Pentru că persoana ta
Eternă fi va-n univers.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre infinit
Pentru a identifica steaua Polară trebuie să recunoașteți Carul Mare. Este cea mai ușor de găsit constelație și se vede tot timpul anului. Priviți înspre nord și căutați pe cer un grup de șapte stele ce formează un dreptunghi cu un mâner. Arată mai mult ca un polonic. Cum poziția constelației pe cer variază de-a lungul anului, ar fi bine să folosiți harta cerului.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre stele, citate despre constelații, citate despre superlative sau citate despre hărți
Urare de Crăciun
Astăzi este Sărbătoare
Sărbătoarea de Crăciun:
Voioșie foarte mare
Rod al Domnului cel Bun.
Este mare Sărbătoare
Și-am plecat la colindat:
Să răsară "zi" cu "soare"
Așa cum s-a arătat.
Vin colindători - copii
Astăzi să colinde-n lume:
Fiice, și feciori, în mii
Urări "Culte" să răsune.
Tot urând azi pe la case
Isus Domnul S-a "născut"
Noi v-aducem "vești" frumoase:
Grâul "zilei" în "sărut".
Urăm Domnului "mulți ani"
Rodul Lui să dăinuiască
Avem nevoi mari de bani:
Pământul să ne rodească.
Este mare Sărbătoare!
Tot Pământul s-a trezit:
Oameni, și Pământ, și Soare
Totu-i astăzi înverzit.
În urarea Lui cea Sfântă
Coborâm și colindăm
Urare - copii cuvântă:
Pe Domnul să-L cuvântăm.
Omăt mare iarna are
Este mare bogăție:
Zile multe azi sub soare
Îmbătate-n veselie.
Isus Domnul S-a "născut"
Lumea "El" să mânuiască
Este cel mai scump "sărut":
Voioși, Fiice, Fii, să-I crească.
Oamenii cu mic și mare
Astăzi "nașterea"-I vestesc
Să răsară ca o floare
Traiul nostru românesc.
Rai e "azi" în România:
Este-n mare Sărbătoare
Domnul, este Veselia:
Este Răsărit de Soare.
Domnul Isus, Născut este
Oamenii "azi" î-L vestesc
Isus Domnul, ne iubește:
Bani și Aurul ceresc.
Astăzi L-am vestit pe Domnul
Noi î-I mulțumim frumos
Isus, își iubește omul:
Isus, îi Domnul Hristos
poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
Sunt carul de la margine de sat
Sunt carul de la margine de sat
Și zac de multă vreme părăsit;
O iederă pe roți mi s-a urcat,
Iar caii mei zănatici, au murit.
Aveam prelată și un coviltir,
Dormeau sub ea vreo zece puradei,
Iar șeful șatrei ascundea-n chimir
Și-n oiște, purcoi de cocoșei.
Dar au plecat la Londra, la Bruxelles
Și au cerșit cu toții pe afară,
Acuma s-au întors și au castel,
În loc de cai, au Mercedes la scară.
Mai am in minte pocnetul de bici,
Iar loitrele mai poartă încă semne,
De la buștenii mari sau chiar mai mici,
Când noaptea se furau din codru lemne.
Doar carii ce mă rod neîncetat,
Sunt durerosul leac de-nsingurare:
Stau nopțile, sub cerul înstelat,
Privind invidios la Carul Mare!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre stomatologie, poezii despre sat, poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre invidie sau poezii despre cocoși
Unde ești, Doamne?
În aste zile de restriște,
Ajunsa țara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic și nimeni nu-i oprește
În lupta lor după mărire.
Făcut-au țara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără să aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentințe.
Se bat pe legi și ordonanțe,
Pe constituție, parlament
Și nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.
Și este țara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ținte
Iar ei ochesc fără clipire.
Suntem răniți, unii-s uciși
Și ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde ești Doamne de nu-i vezi
Să le arăți că în curând,
I-așteaptă Dreapta Judecată?
Și nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!
poezie de Angelina Nădejde (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre vulturi, poezii despre război, poezii despre parlament, poezii despre justiție sau poezii despre avocați