Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Și Carpații plâng câteodată

(lui Mihai Constantinescu)

chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.

un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.

s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.

moartea face victime printre artiști
lăcrimează Carpații și brazii lor triști.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Elegie pentru o stea

(in memoriam Stelei Popescu)

teatrul românesc este astăzi în doliu
s-a stins fulgerător o stea mirobolantă
umorul s-a acoperit cu negru lințoliu
se-nchide un capitol de viață culminantă.

s-a ridicat la ceruri un destin fascinant
sfinții aplaude un talent fabulos
va străluci-ntre stele în punct fulminant
cunoască nemurirea aproape de Cristos.

drum bun tu stea iubită de toți adorată
lași lumea în lacrimi și scena cernită
a rămas amprenta vie de glie memorată
a rămas o operă cu aur poleită.

am învățat că moartea e blândă câteodată
că ridică în lumină o credință împlinită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

O stea s-a stins

(In memoriam, PETRICĂ MÎȚU STOIAN)

O stea s-a stins deodată cu tine,
Lumea, astăzi, e cu mult mai săracă;
Nu știu de-oi mai putea cred în bine,
Îmi simt Inima pustie și seacă!

Cerul e-acum mai gol, țara mai tristă,
Din lacrimi se nasc întrebări amare:
Există viață? Sau moarte, există?
Ce-i omul? Asta-i marea întrebare!

La ce bun înduri atâta zbucium,
Dacă nici dragostea nu te salvează,
Te-afunzi in derizoriu și nu știi cum
mai distingi un fleac, de ce contează!

Oricât aș vrea de optimist fiu,
Legile vieții nu le-oi intelege;
Cum poți mori, când ești atât de viu?
Ce moartea strică, nimeni nu mai drege!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta

De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

S-a stins un înger

Azi s-a mai stins un înger drag
Și pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani și ani și ani de zile...

Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă și vers,
Dragi melodii de suflet și vieții un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun și cald, plecat dintre cei vii.

Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.


(cu lacrimi în suflet, la înălțarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formației Kompact)

poezie de din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Veronica Micle

Și cum s-a stins…

Și cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ți pare că e o poveste
Ce alții ți-ar fi povestit.

Și cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări și țări,
Astfel simțirile s-alungă
Și moare dragostea de ieri.

Și vecinic altă e simțirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.

Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, știu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,

Se va sfârși, fără de urmă,
S-a stinge ca și cel dintâi,
Iar moartea patimile curmă
Și-o biată pulbere rămâi.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rodica Nicoleta Ion

Dedicație lui Petrică Mâțu Stoian

Petrică Mâțu, ai trăit intens
Și laurii din suflete-ai cules.
Într-un sobor de îngeri pleci cu ei,
Lăsând nori de furtună-n ochii mei.

Te plânge azi o Românie-ntreagă!
Ni-i viața tristă, muzica ta, dragă...
Cui ai lăsat cănuța moștenire?
Ce lege-ți frânse viața-n osândire?!

Cum e pe-acolo? Oamenii sunt buni?!
Sunt ploi de lacrimi? Stele sau furtuni?
E liniște și pace-n moartea ta?
Aici eu n-am pe cine întreba...

Când ai plecat, ai plâns? Te-ai bucurat?!
Ce lumi, acolo, ți s-au arătat?
Ce fir s-a rupt din caierul luminii?
De ce-ți lucesc la tâmple trandafirii?

Solemn și grav, un clopot rebegit,
Îți plânge moartea - drum spre infinit.
De ce-ai mai fi rămas? De ce-ai plecat,
Când lumea-ntreagă te-a aplaudat?

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas,
Când țara-ți plânge fiecare pas
Ce-n urma ta îl face... Te-au iubit
Și cântecul tu țării-ai dăruit.

E tricolorul îmbrăcat în doliu
Și-un gol în suflet împământenit.
Ai îmbrăcat al nopților lințoliu
Și ai plecat... căci viața ți-ai sfârșit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.

poezie de (2008)
Adăugat de Andreea IonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Violetta Petre

Noi... ai cui suntem?

S-a mai stins o stea în Carul Mare
Carul șchiopătează în trei roți,
Pe Pământ e mare Sărbătoare
Pentru ghiftuiți și pentru hoți.

Restul rabdă foametea sub piele
Umiliți de-a nu fi, când ei sunt
Umbre, cărând crucile prea grele
Înspre domiciliul lor mărunt.

Țara lăcrimează prin coclauri
Ca o mamă pentru pruncii ei,
Cei vânați de lifte și balauri
Și ce triști sunt, Doamne, ochii ei!

Ochii ei albaștri de cicoare
Unde plouă-agonic, permanent.
Scâncetu-i se-aude-ntre hotare
Tot mai jalnic și mai insistent.

Se-ncovoaie brazii sub colinde,
Cerul nu le-aude-i tot mai sus
Iuda, negustorilor ne vinde
Și mai răstignește-nc-un Iisus.

E tăcere-n burgul de la mare,
Timpul își urmează cursul lui
Azi e România-n Sărbătoare
Noi, români, suntem ai nimănui...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea Mitropolitului

Din viața pământeană a plecat, acolo printre stele.
În cer locul și-a aflat și locuiește cu ele.
Acuma, de sus ne privește cu ochii cerului, senin.
De multe rele ne păzește, la chipul lui eu mă închin.
Cum luna are nevoie de soare, ca să poată lumina,
Tot la fel Dumnezeu are, nevoie de Sfinția Sa.
Să-i stea alături l-a luat.
L-a așezat printre cei drepți.
Cu îngeri l-a înconjurat
și cu Sfinții Înțelepți.
Astfel, Mitropolitul Anania, o altă viață a început.
Pe pământ a fost făclia, celor ce-n Dumnezeu au crezut.
S-a stins Duhovnicul Carpaților.
Spiritul lui a rămas.
În eternitatea munților
și-acum ne cheamă al său glas.
De sus, din ceruri, el veghează, cum credincioșii pe pământ,
continuă și mai păstrează, al credinței lui cuvânt.

poezie de (februarie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Moartea Mădălinei

Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.

Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.

Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.

Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viața a fost doar un vis.

Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.

Noaptea, cerul își aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" strălucește printre ele.

poezie de (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Teză despre moarte

o parte din sufletul meu e în doliu
după părinții dragi care-au murit
pământul i-a acoperit ca un lințoliu
dar ei sunt împăcați cu fața spre zenit.

așa e viața cu moartea sfântă lege
ne naștem cu ea o purtăm în noi
dar nu e om acela care nu culege
lumini și fericiri savuroase și moi.

încă viața o iubesc cu moartea în spinare
încă nu știu cum să o confrunt
cu probleme mă apasă spatele mă doare
suspină și timpul prin părul cărunt.

când va veni ziua să nu-l văd pe soare
am -i zâmbesc morții n-am mă încrunt.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

E toamnă iar...

S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-și lasă straiele pe jos
Se țes la sol covoare maiestos
E toamnă iar peste întreaga țară...

Din ceruri se coboară mai frumos
Câte o rază caldă și ușoară
S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-și lasă straiele pe jos...

Ne doare iar că pentru-a câta oară
Pe dealuri viile-s fără folos
Rămân doar amintiri și-s de prisos
Când poama lor în cramă se coboară...

S-a stins căldura zilelor de vară!...

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Livia Mătușa

S-a stins un înger

Azi s-a mai stins un înger drag
De pe acest pământ pribeag
Ce sufletul ne-a mângâiat
Te-ai dus acolo, în paradis,
Să-I cânți lui Dumnezeu "Fata din vis".
În amintire vei rămâne
După ani și ani

S-a stins un înger, de boala îngenuncheat,
Ce oameni la rândul te-au aplaudat,
În muzica tezaur ai lăsat...
Toți Răcarii te vor iubi neîncetat,
Flori și lacrimi presărându-ți pe ultimul tău drum.
Din suflet, un drum bun îți spun...

Chiar Dumnezeu a creat că sa te cheme,
Probabil te-a iubit prea mult,
Îți va pune acolo un frumos loc
Să îi cânți și lui balade Rock,
Te-ai așezat acolo, printre stele,
Tu, înger blând, cu chip senin.
Drum bun pe veci... Amin!

(Poezia a fost scrisă în memoria lui Leo Iorga)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

D-lui general C. Manolache, autorul piesei "S-a stins candela" - la a cărei premieră am luat parte

Am plecat și-mi zic pe drum:
Vai, ce-mi fuse ascult!
Duhul lui s-a stins de mult,
Candela - abia acum.

epigramă de din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubim Vol. 2" de Octav Dessila este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.
Lucian Blaga

Cap aplecat

Mă îndemn fiu
și o clipă mai sânt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.

Toamna sângerează
peste un mers bătrân.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amân.

Spre nu știu ce sfârșit
un zbor s-a întins.
Cu pâlpâit de sfeșnic
un copac s-a stins.

În fântână mi-aplec
gând și cuvânt.
Ceru-și deschide
un ochi în pământ.

poezie celebră de din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Bătrânul

Un bătrân mergea agale
Și în barba-ncărunțită,
Își scria povestea vieții...
Ah, ce viață chinuită!
Legănându-și pe picioare
Ale sale zile grele,
Aduna amare gânduri,
Chin și lacrimi, neputere.
Pe sub streașina sprâncenei,
Ca un gând îi trece viața...
Stă tăcut, cu ochii-n lacrimi
Și așteaptă dimineața.
Pruncii i-au plecat în lume,
Căutând averi și vis,
Bătrânul, singur pe lume,
Ca o flacără s-a stins.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a culcat și-a stins lumina

S-a culcat și-a stins lumina
minții pline de belele
ca să-și piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.

epigramă de din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recviem

(pentru Stela Popescu și Tamara Buciuceanu)

fumez o țigară, mâhnită, pe fotoliu
gânduri încălzesc în aburi de cafea
zorii comediei au intrat în doliu
pe scena României a mai murit o stea.

se duc pe rând artiștii, lumea-i tristă
și cerul plânge trei zile la rând
teatrul își destramă masca pesimistă
viorile suspină pe strune lăcrimând.

mă plimb prin pădurea de stele regală
fructul dulce al luminii îl culeg
la miezul nopții în straie de gală
printre vise de artiști mă reculeg.

îngerul meu binevoitor și tandru
mă mângâie cu petale de leandru.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a stins Cavalerul (In memoriam - Arthur Porumboiu)

S-a stins Cavalerul, King Arthur s-a stins,
cu rana de cuvinte la vedere,
cu pana încleiată de albastrul
legendei propriei lui dimensiuni.

Aduceți căni și pahare și lume
sece izvorul, aduceți și orbii
din Avalon, ce-i neînvins și solemn,
cu altă armură, la Tomis vadă.

Un dux bellorum fără Camelot
stă neclintit peste fapte prescrise,
între străvezii și suave silabe,
"precum bugării pe apă".

"Poet de geniu"- cum îi plăcea se-alinte,-
la pontul cu iarnă-noblețe,
s-a stins Porumbelul străpuns de ursită
și pasiunea luminii mărețe.

Durere slăbită, uitată departe,
ce bate din aripi tot mai încet,
s-a dus Cavalerul cu trupul inert
ceară un tron de odihnă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meditații

bat silențios secundele-n pendulă
vestesc o primăvară minunată
sunt mai voioasă și mai credulă
în glia cu lumini încununată.

în sufletul meu s-a topit un fiord
în locul lui au răsărit lalele
am semnat cu cerul un acord
am întotdeauna accesul la stele.

castanii înfloriți par vii candelabre
decorează ziua cu mult fast
metaforele se strecoară printre umbre
simfonia florilor crează contrast.

soarele topește falemice tenebre
iubirea cucerește orizontul vast.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook