Menirea

"Trebuie să fac ceva...
Eprubeta asta-a mea
Are o formă ciudată,
Iar la gât are o pată...

E şi mare, cam cât mine,
Cum să fac să fie bine?
Căci de pun ceva în ea,
S-a cam zis cu munca mea!

Munca mea de cercetare...
Au, nu vă trebuie, oare?
Un vaccin, un antidot,
Fiindcă sunt savant şi... pot!

Iar voi abia aşteptaţi
Din nou să vă vaccinaţi,
Fără măcar să vă pese
De efectele adverse..."

Aşa vorbea şoricelul,
Stând pe gânduri, mititelul,
Cu ochelarii pe nas,
Văzând lumea la necaz!

"Cartea ce o ţin în braţe,
Deşi-i legată cu aţe,
Nu m-ajută mai deloc,
Cred c-am s-o arunc pe foc,

Caci am reţeta completă!
O să pun în eprubetă,
Doar trei stropi, numai atât
Şi-o s-o umplu pân' la gât!

Unul va fi de speranţă,
Să reducem din distanţă,
Altul mic, de bunătate,
Căci a cam rămas în spate,

Iar al treilea, de iubire,
Căci ne-am cam ieşit din fire,
Certându-ne din orice,
Voi, pisici, eu, şoarece!

Şi-o să vă fac un vaccin,
Cel mai dureros, dar fin...
Cel mai straşnic antidot!
Veţi fi lecuiţi pe loc...

Aştept să mă lăudaţi
Şi să mă aplaudaţi,
Fiindcă mi-am aflat menirea
Şi izbăvesc omenirea..."

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie

Este bine câteodată să faci curat în casă,
periodic, să mai scuturi din praf,
după care, cu un nou paragraf,
să-ţi scrii cartea, aşa, cum îţi pasă!
Eu voi începe chiar de astăzi lucrarea
şi voi îndepărta mai întâi supărarea.
Voi şterge praful de pe perete
unde se-ascund nostalgii şi regrete,
apoi, cu un pămătuf auriu,
voi şterge cuvântul "tarziu"
căci e prea tomnatic şi arămiu!
Voi scutura, pe rând, toate cărţile despre viaţă,
pentru că sunt vechi şi legate cu aţă,
iar dintre cele noi, voi scutura câteva,
doar pe acelea ce sunt aproape de inima mea!
Pe jos voi şterge profund, apăsat,
pentru că prea des au călcat
paşi străini venind din afară,
ce s-au lipit de parchetu-mi, de ceară...
Vreau ceva mai personal, mai curat,
să nu mai intre nimeni în casa mea încălţat,
şi-mi promit că n-o să rămână niciunul pe tuşă,
pentru că pe toţi o să-i pun să se descalţe la uşă.
Aşa n-o să-mi fie toată munca-n zadar,
şi peste o zi, să fac curăţenie, iar...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Io-s Pisoi.. Nu m-am trezit
Şi visez peşte prăjit!
Sunt vreo patru ce-mi dau roată
Şi-s mai buni ca niciodată!
Să nu vă-ntrebaţi cum, unde,
C-am cuptor cu microunde!
Au intrat spre-a se-ncălzi
Şi-acum nu-i mai pot opri!
Se rotesc pe lângă mine,
Nu ştiu ce nu le convine,
Fiindcă dacă aş fi treaz
Sigur ar da de necaz!
Şi mai simt pe la picioare,
Un mic semn de întrebare,
Ceva ce m-ar gâdila!
O fi şoricel, cumva?
S-ar putea doar să visez,
Zic unii că inventez...
Pai cum, nu, căci stau închis,
De vreo luna, şi am zis,
Măcar să mănânc, să dorm,
Că-s pisică, nu sunt om!
Recunosc, m-am îngrăşat,
De mâncat şi stat în pat..
Însă, ce să fac şi eu?
Lângă mama-i locul meu!
Dacă ea e necăjită,
Sunt şi eu, într-o clipită!
Dacă se-aşează la masă,
Eu sunt primul, căci mă lasă,
Iar dacă se odihneşte,
Mă gândesc numai la peşte..
Aşa că, nu vă miraţi,
Că visez doar peşte, fraţi!
Zău, în astă izolare,
Mi-e gândul doar la mâncare,
Însă, sunt şi de folos,
Căci nu mă opresc din tors!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Five o'clock

Mă pregătesc, intens, de-o zi întreagă,
Iar florile-mi zâmbesc din vaza lor,
Oglinda mă priveşte-aprobator,
Căci am un chip ce poate s-o atragă.

Mi-a aranjat această întâlnire
Mătuşa dinspre partea unui văr,
Şi-am acceptat pe loc, fără crâcnire,
Căci mi-a plăcut de ea, într-adevăr.

Mi-au dat şi poza ei, şi e frumoasă,
Zâmbeşte şi-are dinţii toţi şi albi
Ca trandafirii ăştia, de pe masă,
Ce m-au costat cam mult, căci sunt roz-albi.

Eu cred că-i timpul, gata, plec de-ndată,
O iau pe jos – cu-n taxi e prea scump-
Şi merg încet, pantofii să nu-i rump
Că nu-s ai mei, şi aş fi bun de plată.

E-aproape cinci, ar trebui s-apară,
Că peste două ore e un meci
Şi n-am de gând, pe-aici, să fac poteci,
Dar nici s-o dau, ca altădată-n bară.

Băi, frate, este cinci şi trei minute,
Eu le-nţeleg pe ele, da'-i târziu,
Iar cerul e puţin cam cenuşiu
Eu cât să mai aştept, pe nebăute?

Poftim,... şi zece, am plecat acasă!
Eu dau iubirii tot, iar ea deloc?
A-ntârziat? – să fie sănătoasă!
Ce-i asta: cina de la five o'clock?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaia 43

Acum aşa vorbeşte Acel ce te-a făcut
- Să nu te temi de nimeni, căci Eu te chem pe nume
Prin apă de vei trece Eu îţi voi sta ca scut
Şi mână Mea întinsă te va feri de lume.
Nimic nu te va arde dacă-ai să treci prin foc
Nici flacăra asupra-ţi nu va avea putere
Căci Eu sunt Dumnezeul cel viu şi-n orice loc
Te izbăvesc de toate, doar strigă-Mă şi cere.

Eu sunt mereu cu tine şi te-oi aduce iar
În ţara ce ţi-am dat-o şi tuturor voi spune -
Dă-ţi Miază-noapte fiii, tu Miază-zi hotar
Să nu le pui în cale, ascultă Soare-apune.

Acesta e poporul, i-am dat Numele Meu
El e poporu-n care Mi-am arătat iubirea
Şi vrerea Mea e una, căci eu sunt Dumnezeu
În Mine se sfârşeşte şi-a început zidirea.

Am fost de la-nceputuri şi după Mine nu
Mai poate-n lumea asta un altul să mai fie
Cu toţii sunteţi martori şi tu şi tu şi tu
Veniţi căci pretutindeni lumina Mea e vie.

Eu am vestit şi tot Eu de voi nu sunt străin,
Eu L-am adus în lume pe Fiul Meu, Mesia
Când răstignit pe cruce v-a izbăvit de chin
În schimbul vieţii Sale v-am dat Împărăţia!

poezie de Adriana Cristea (19 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemă de liceu, rămasă nerezolvată

Unii poate ştiau dinainte,
dar eu în liceu am aflat că toate lucrurile sunt făcute să se atragă unele pe altele,
pământul cu soarele, luna cu pământul, fetele cu băieţii.
Iar pentru mine, problema atracţiei mele din liceu, suna cam aşa:
Dacă eu, care sunt poziţionat aici, exact la mijlocul pământului, pe paralela de 45 de grade,
înmulţesc, atracţia mea către stele, cu 6400 de km, raza medie a pământului,
voi crea un cuplul care să rotească pământul în jurul propriei axe,
În problema asta, cu mişcărea de spin, teoretic, lucrurile mergeau la fel de bine şi până să fiu eu implicat.
Dar practic doar după ce toată povestea asta a intrat sub autoritatea mea,
acum eu pot să le demonstrez cu exactitate tuturor, că pământul face o rotaţie competă fix într-o zi şi o noapte,
cu precizarea că, pentru a putea înţelege efectiv, de ce lucrurile stau aşa,
este esenţial ca toată lumea să înţeleagă încă de la început, cine sunt eu în această problemă.
Pentru că eu, din rezolvarea pe care am elaborat-o, în baza unor formule doar de mine ştiute,
am înţeles că orice aş face de acum înainte, voi fi influenţat de astre.
Şi pentru asta, toată viaţa, a trebuit să iau lucrurile la modul cel mai serios
şi să mă dedic excusiv relaţiei mele speciale cu stelele,
să nu se oprească pământul, la cât e de mare
şi să putem avea, zi şi noapte şi iar zi şi iar noapte...

Numai că între timp, au mai apărut şi alte probleme, adiacente.
Pentru ele, mi-am căutat profesorii să-i întreb cum să le rezolv, dar nu i-am mai găsit.
Adica i-am găsit, plecaţi demult către cele veşnice.
Aşa că, nemaifiind ei, nu-mi mai rămâne decât să-mi caut colegii,
care poate, unii din ei, au fost mai atenţi la lecţie.
Nu vreau să par schizo,
dar având în vedere rolul meu esenţial în echilibrul fragil al pământului,
e posibil oare să pot să mă mişc, fără să creez vreo problemă de natură globală?
De genul, să modific raportul zi/noapte, sau să imprim vreo abatere de la traiectoria pământului?
Şi să mă duc până la toaletă.
Pentru că de fapt asta e problema, mă cam trece...
Şi ceva trebuie neapărat să fac şi nu ştiu cum ar fi mai bine să procedez.

PS
În tratamentul aburelii nu există medicamente, exista doar leacuri.
Din cauza asta, puţini se mai videcă.

poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi şi noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac

Şi aşa din colţ în colţ
dau cu steaua mea de bolţi

Sar scânteile din tine
numai dacă ţipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul
şi ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruţa mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Şi sar fulgi şi sar scântei
dacă-n braţe iar mă iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Şi mai am totuşi un pic
ca să trec de carul mic

Să ajung şi eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un moment

De ceva vreme am tăcut,
Nu ţi-am mai spus tot ce gândesc,
Posibil să fi început
Încet, încet să te iubesc.

Şi cum să fac să-ţi fiu amic?
Când simt că vreau să-ţi fiu bărbat,
Oare -aş putea să îţi explic
c-aşa ceva s-a întâmplat?

Scenarii să îmi fac, greşesc,
Tu nu mi-ai dat nicicând motive,
Nu mi-am propus să te iubesc,
Dar curge lent prin portative...

O melodie sub hipnoză,
Şi-un suflet stând sub un steag alb,
Îngheaţă clipa, e o poză,
Şi-s eu cu tine-n cerul dalb.

Am învăţat să ţin secret,
Mai bine s-o aştern pe foaie,
Aştept un semn din partea ta,
În întuneric o văpaie.

Mă străduiesc să-ţi fiu prezent,
Aşa cum ştiu, aşa cum pot,
Voi fi distant doar un moment,
Din inimă să mi te Scot.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni...

Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie şi neobosită,
Aşa cum n-am ştiut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o viaţă mai veselă ca cea de-acum,
Să-ţi cânt în nopţile înstelate plină de fericire
Măreţia caracterului tău nepreţuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să îţi slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte măreţe să îţi ridic statui,
Că numai tu eşti armonia din lume,
Şi bogăţia omului de zi cu zi.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Acum, îţi pictez cu ochii minţii icoana din viitor...
Şi îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă iese soarele

Dacă iese soarele,
O să-mi strâng covoarele,
Şi-o să le duc la derea,
Cât mai este viaţă-n ea!

O să am cam multă treabă,
Fiindc-o să le car în roabă,
Pe un drum, împleticit,
Drumul meu spre... infinit!

Colo-n vale-ntr-o vâlcea
Se afla dereaua mea!
Un fir limpede de apă
Care, printre pietre, sapă...

Un fir de apă, subţire,
Ce-mi intr-adânc în simţire,
Printre malurile verzi,
Pe care, de vrei, le vezi...

Pe potecile prea mici
Pentru paşii de pitici,
Dar lungi, bătute de ploi
Şi picioarele de oi...

Pe o piatră foarte mare,
Albă şi strălucitoare,
Pun covorul pe lungime,
Dar şi sufletul din mine...

Roşie ca o văpaie
Şi cu peria de paie,
Spăl covorul casei mele,
De păcate şi de rele...

Şi strângându-l mult în spate,
Îl storc de relele toate,
Să se ducă mult la vale
Printre picioarele goale...

O să am cam multă treabă,
Fiindcă-l pun din nou în roabă,
Şi mă-ntorc pe-acelaşi drum,
Plin de apă şi săpun...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta

La mulţi ani... iubita mea,
Sunt fericit, e ziua ta.
Şi -ncepe cum s-a anunţat
Returul de campionat.
Deci pân -la prânz, aş fi dispus
Să scutur un covor în plus,
S-alerg după cumpărături,
Să iau sifoane, prăjituri.
Şi până vii de la coafor,
Fac şi-o budincă, la cuptor,
Pun panglici roşii la cutie,
A nu uita... de palarie.
Voi scoate rufele -n balcon,
Ii voi telefona... lui Ion,
Amicul meu, cel mai perfid,
Fiindcă nu tine cu 'Rapid'
Şi-apoi la ora douăzeci,
Iubito!... te invit la meci.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi probleme

De ziua mea să-mi fac cadou,
Eu mi-am dorit un Boeing nou,
Dar musai să mă potolesc,
Căci văd că se cam prăbuşesc...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aha!

"Fumatul poate să ucidă"
-citeam, mai ieri, pe un pachet-
şi-am abordat, nu chiar discret,
tutunul, cu obidă:

-Păi bine, bă, tutun nenorocit,
din ăsta-mi eşti, să mă omori cu zile?
Vrei să ajung depozit de pastille?
Aşa ai plănuit?

-Nu, dragul meu, nu este-adevărat!
Păi, ce, sunt prost? S-ar pierde-atâţia bani!
De-ar fi aşa, nu aş avea nici fani,
Nici fumuri şi nici aere de dat.

Nu te omor, deşi... cam pot s-o fac,
te ţin aşa, aproape, ca pe-un sclav,
căci sunt stăpânul marelui nărav
ca un cojoc ce nu prea are ac.

Şi, de-ai citi mai bine, ai vedea
că nu eu, ci fumatul e cel rău.
Tutunul, pentru orice tăntălău,
e doar o plantă. Îmi dai foc?
-Aha!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROBOTEALA

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
S-o făcut iar ora şapte?!
Of, iarăşi mă duc la şcoală,
şi-s de-aseară obosită,
ne-am destrăbălat la party;
merg amu, direct la medic,
să-mi dea scutire di boală
nu ştiu ce ne-o trebui
să-nvăţăm atâta carti!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La Română m-o-nvăţat
mama, cât am fost copilă,
şi-am vocabular bogat,
ştiu să-njur, să zic blesteme,
cu oricine-aş discuta,
îi înnebunesc la bilă,
iar la mate... ce-i, un fleac,
pot să pun multe probleme.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Şi nu ştiu la ce m-ajută,
funcţii, algoritmi, matrice,
trebuie să ştiu să-număr,
banii, când vor fi prea mulţi,
nici nu vreau să fiu deşteaptă,
dar nu mă credeţi novice,
fiindcă sunt inteligentă,
nu ca cei ce se cred culţi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dar las' că se schimbă placa,
vom avea calculatoare,
doar să cunoşti tastatura,
şi lecţia-i rezolvată,
nu-ţi storci creierul şi mintea,
şi nici capul nu te doare...
Cartea, va fi o relicvă,
pentru urmaşi îngropată.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Va dispărea chiar şi munca,
ne-or înlocui roboţii,
noi vom butona flegmatic,
jonglând la telecomandă,
şi-o să fim patroni, directori,
o să conducem cu toţii,
iar profitul ce-o să vină,
n-o să aibă loc pe bandă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nu vedeţi, că şi acuma,
degeaba faci facultate,
poţi fi cel mult, vânzătoare,
sau o bonă amărâtă,
te mai ciupeşte patronul,
venind tiptil, pe la spate
tu, chicoteşti cu sfială,
el mai rău se întărâtă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Iar ca să rezolvi dilema,
să nu rămâi fără pâine,
faci tot ce zice stăpânul,
mai de voie, mai forţat,
asta tot o să se-ntâmple,
că e azi, sau că e mâine,
dar speri şi tu, ca tot omul,
să ai postu-asigurat.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dar ce tot fac eu scenarii,
toate rămân amintire,
vom avea ca robi, roboţii,
iar bone vor fi roboate,
va dispărea sentimentul
de tandreţe şi iubire,
şi n-o să mai aibă cine,
pe cine ciupi de spate.

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, când priveşti la ceva făcut de altul, te gândeşti că individul respectiv a fost cam nebun. Dar trebuie să te mai gândeşti un pic... Căci unul dintre voi doi chiar este nebun şi mai bine ai afla care... pentru că e o deosebire fundamentală să fii unul sau celălalt.

citat din Charles Fanklin Kettering
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dedicaţie tatălui meu

Domnule Consilier,
de "cules", eu îţi ofer,
diploma alăturată
ca s-o vezi, în fine, luată.
Ţi-ofer s-o pui în ramă,
în salon sau chiar în cramă;
să rămâie mărturie
dintr-un veac de studenţie
şi urmaşilor să spună
c-a fost lungă, însă, bună.
Şi, prin secoli, vară, iarnă,
praful iernii s-o aştearnă,
căci de-o diplomă, e lege,
numai praful se alege,
dacă nu e la mijloc
şi-o fărâmă de noroc,
care-n vremile-astea grele
se traduce prin... proptele!
Nu că zic, dar vreau să spun
c-am un frate cam nebun
care, ani la rând, departe
s-a făcut burduf de carte
şi-a tot strâns cu câtă jale
cam vreo trei patalamale.
Foaie verde trei zmicele,
ce crezi c-a făcut cu ele?
Mi le-a arătat tustrele
dumitale şi mămichii
şi-apoi, a făcut pe ele
ce-a făcut sub pod... Bulichii,
fiindcă frate-meu săracul
a aflat târziu refrenul
că deştepţii merg ca racul
şi tâmpiţii merg ca trenul
că prin "crizele acute"
nu mai pot păşi pe iţe
şi c-ajungi la ţel mai iute
nu pe porţi, ci pe portiţe.
Foaie verde trei scaieţi,
de-aş avea eu doi băieţi
nu din ăia cu "toptanul"
ci din ăia cu bucata
ce i-aş face pân' la anul!
Morala: Pozetiv, dac-aş fi tata!

poezie celebră de Tudor Muşatescu (30 octombrie 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Aş vrea, de s-ar putea....

Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai şoapte in noapte
Acum eşti prea departe şi nu ai parte de cele ce le sperai

Voi înţelege cândva, atunci când voi putea
Că cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învăţate
Din baza mea de date te voi şterge şi nu aş vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorinţa ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate

Se prea poate, că intr-o noapte să mă strigi în şoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viaţă
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viaţă, ne vom întâlni poate în piaţă

Să fac la toate faţă nu am cum, că nu sunt paiaţă
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheaţă
Fetiţă minunată ce mi-ai dat cândva speranţă
M-ai învăţat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe faţă

A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
Să tremuri nu ţi-am interzis

Doresc să trăiesc şi eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Şi din tot ce făptuiesc
Nu voi să greşesc

Trecutul e o poveste ce-mi dă de veste
Că prezentul se trăieşte. la fiecare aşa cum este
Şi voi ca în viitorul ce mi se pregăteşte
Una că tine dacă mai este.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la începuturi

🐱🐱🐱 un zâmbet

Il iubesc pe-acest pitic,
Fiindcă e ca mine, mic,
El mă culcă, el mă spală,
El mă fereşte de boală!

Şi, sigur, el mă iubeşte,
Mă sărută, mă-nveleşte,
Iar când îi spun noapte bună,
El imi dă un ghem de lână!

Cel mai mult îmi place tare,
Când îmi dă o-mbraţişare
Fiindcă nu ştiu ce se-ntâmplă,
Când mă sărută pe tâmplă,

Mă cam gâdilă, ce-i drept,
Şi mă strânge rău la piept!
Mie-mi place, dar mă doare
Şi dau din două picioare!

Îl răsfăţ şi mă răsfaţă,
Suntem prieteni pe viată,
Aş fi amic şi cu tine,
Dacă te-ai purta mai bine!

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă

Când eram mic ceva mie însumi mi-am promis
Că voi lupta din greu pentru un anumit vis.
Am pornit de unde-au pornit mulţi, de nicăieri
Cu gândul de a fi mai bun azi decât am fost ieri
Şi nu m-au speriat deloc uşile închise în nas,
N-am vrut să dau în spate nici măcar un pas
Mi-am zis în gând: "nu-i nimic, mai mult muncesc,
Iar într-un final tot ajung unde-mi doresc."
Pe drumul vieţii nimeni nu-i dispus să te ajute
Unele persoane în loc să-ţi zică o vorbă bună, rămân mute
Dacă se întâmplă să cazi, trebuie să cazi în picioare
Fiindcă hienele te vor lovi unde te doare cel mai tare
Şi tot ce poţi face pentru a evita fiecare dramă
Este să rămâi puternic, asta-i singura ta armă.
Trebuie să-nveţi din loc să urneşti munţi,
Greutăţile cu zâmbetul pe faţă să le-nfrunţi!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (1)

Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de şef de clan.

Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc -
În care şi-au aprins un foc.

O vreme s-au iubit din plin
(V-aş povesti, dar mă abţin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu ştiu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic şi de-atunci, ce chin!

Că, după ce-a simţit ceva
Ce nu simţise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.

Văzând ceva că s-a-ntâmplat
Că soaţa lui s-a cam schimbat,
Şi-a zis c-o fi de la vânat
Şi de-o tratează de îndat'
Cu plante din ce-a adunat
Va fi, din nou, apreciat.

In seara-ceea i-a adus
Un ceai cu leacul presupus.
Privind ulcica, ea a spus:
"-Nda vum! " cu-n aer indispus
("- Şi asta-i mică!" - am tradus).

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal(1)

Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de şef de clan.
Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc! -
În care şi-au aprins un foc.

O vreme s-au iubit din plin
(V-aş povesti, dar mă abţin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu ştiu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic şi de-atunci, ce chin!

Că, după ce-a simţit ceva
Ce nu simţise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.

Văzând ceva că s-a-ntâmplat
Că soaţa lui s-a cam schimbat,
Şi-a zis c-o fi de la vânat
Şi de-o tratează de îndat'
Cu plante din ce-a adunat
Va fi, din nou, apreciat.

In seara-ceea i-a adus
Un ceai cu leacul presupus.
Privind ulcica, ea a spus:
"-Nda vum! " c-un aer indispus
("- Şi asta-i mică!" - am tradus).

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!