ROBOTEALA

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
S-o făcut iar ora şapte?!
Of, iarăşi mă duc la şcoală,
şi-s de-aseară obosită,
ne-am destrăbălat la party;
merg amu, direct la medic,
să-mi dea scutire di boală
nu ştiu ce ne-o trebui
să-nvăţăm atâta carti!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La Română m-o-nvăţat
mama, cât am fost copilă,
şi-am vocabular bogat,
ştiu să-njur, să zic blesteme,
cu oricine-aş discuta,
îi înnebunesc la bilă,
iar la mate... ce-i, un fleac,
pot să pun multe probleme.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Şi nu ştiu la ce m-ajută,
funcţii, algoritmi, matrice,
trebuie să ştiu să-număr,
banii, când vor fi prea mulţi,
nici nu vreau să fiu deşteaptă,
dar nu mă credeţi novice,
fiindcă sunt inteligentă,
nu ca cei ce se cred culţi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dar las' că se schimbă placa,
vom avea calculatoare,
doar să cunoşti tastatura,
şi lecţia-i rezolvată,
nu-ţi storci creierul şi mintea,
şi nici capul nu te doare...
Cartea, va fi o relicvă,
pentru urmaşi îngropată.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Va dispărea chiar şi munca,
ne-or înlocui roboţii,
noi vom butona flegmatic,
jonglând la telecomandă,
şi-o să fim patroni, directori,
o să conducem cu toţii,
iar profitul ce-o să vină,
n-o să aibă loc pe bandă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nu vedeţi, că şi acuma,
degeaba faci facultate,
poţi fi cel mult, vânzătoare,
sau o bonă amărâtă,
te mai ciupeşte patronul,
venind tiptil, pe la spate
tu, chicoteşti cu sfială,
el mai rău se întărâtă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Iar ca să rezolvi dilema,
să nu rămâi fără pâine,
faci tot ce zice stăpânul,
mai de voie, mai forţat,
asta tot o să se-ntâmple,
că e azi, sau că e mâine,
dar speri şi tu, ca tot omul,
să ai postu-asigurat.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dar ce tot fac eu scenarii,
toate rămân amintire,
vom avea ca robi, roboţii,
iar bone vor fi roboate,
va dispărea sentimentul
de tandreţe şi iubire,
şi n-o să mai aibă cine,
pe cine ciupi de spate.

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!