Cuvântul
CUVÂNTUL
"La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Cuvântul este gând care a fost rostit,
iar gândul exprimat devine mai energic,
când din plămada lui mentală și-a croit
veșmânt sonor vibrând cu altele stigmergic.
Prin magice vibrații ele ne transmit
tumultul sentimentelor ce ne frământă
în câmpul existențial nemărginit
clădit prin truda grea a celor ce cuvântă.
Și exprimând cuvintele redefinești
o atitudine prin care se consacră
avutul moștenit prin genele firești,
curgând necontenit prin tine ca o apă.
Iar mintea, reclădită-n spațiul cerebral,
prin gândurile exprimate se transformă
remodelând în universul ancestral
destinul ancorat pe noua sa platformă.
Iar magica platformă zilnic a crescut
din miticul aport al celor ce-și lăsară,
din moși-strămoși, avutul lor necunoscut,
prin ADN-ul unic, care ne separă.
Astfel, cuvintele pe care le rostim
ne vor marca, cu-ncărcătura lor străbună,
având puteri pe care-abia le bănuim,
trecând prin noi necontenit ca o furtună.
Se-adaugă mereu la falnicul destin
cu energii mentale care ne pot face
pe scara Eului să câștigăm deplin,
sau azvârliți să fim în negura vorace.
De-aceea, înainte de a fi rostit,
cuvântul să ne fie templu de-nchinare,
căci, de l-am spus, ajunge-n spațiul infinit
putând avea, în el, puteri devastatoare.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre moștenire
- poezii despre infinit
- poezii despre genetică
Citate similare
La început a fost Cuvântul
La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creația.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înțelesuri, atât laice, cât și religioase.
A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila și uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audiență, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.
Cuvântul zboară prin spațiu, ricoșează din sateliți,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.
Dar, după părerea mea și-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
și a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.
Pentru că aceasta este povestea genezei scriitorului.
E povestea care a SCRIS-o pe ea sau l-a SCRIS el întru ființă.
poezie de Nadine Gordimer din Scris și Ființă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre superlative, poezii despre sunet, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre scriitori
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre învățătură
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gustând nemărginirea
Motto: "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Mă-nalț spre tine armonie pură,
din cupa ta să beau adâncul infinit
al veșniciei sacre-a primului venit
ce s-a dezis de schismă și de ură.
Simt taina sfântă atingându-mi firea
și îngerii venind să mă ridice-n zbor,
pe umeri să-mi sădească aripi de fior,
să pot urca..., gustând nemărginirea.
În urma mea s-aud vuind pământul
de tropotul acelora ce-mi sunt urmași
pe huma răscolită de nătângii pași
spre taina care-a zămislit Cuvântul.
Tu, fiu al meu, spre calea hărăzită
nu te hrăni cu ezitările prea lungi
de vrei în pragul Învierii să ajungi
primește-l pe Isus cu inima smerită!
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 08.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre creștinism, poezii despre îngeri, poezii despre smerenie, poezii despre sfințenie sau poezii despre inimă
Cuvântul - joc, iubire și vrajă
Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă și-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărți
se construiesc palate
și morminte.
Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenușă-n depărtări.
cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
imașul vântul -
te întreb iubito prin vreme
unde ne sunt jocul
iubirea și vraja
ce-ascund prin frază
cuvântul?
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre palate, poezii despre oi, poezii despre foc sau poezii despre flori
La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu și datoria călugărului credincios este să repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilință unicul și neschimbatul fapt al cărui adevăr de nezdruncinat se poate afirma.
citat celebru din romanul Numele trandafirului, Prolog de Umberto Eco (1980)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre religie, citate de Umberto Eco despre religie, citate despre început, citate despre cuvinte, citate de Umberto Eco despre cuvinte, citate despre adevăr, citate de Umberto Eco despre adevăr, citate despre Dumnezeu sau citate de Umberto Eco despre Dumnezeu
Cuvîntul
Motto: Ioan 1:1 La început era Cuvântul,
și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era
Dumnezeu...
... când căutăm scânteie în poezie
și chintesența mea când căutăm
eu bolovani rostogoleam pe fantezie
și stele peste ea rostogoleam
când mă durea așa cum nu se doare
și sângele în vine-mi erupea
aceiași bolovani îi aruncam în soare
și soarele în hohote râdea
iar când a fost cumva să nu mai fie
nici spațiu și nici timp nici undeva
materii de nuanța cenușie
sorbeau Cuvântul cu scânteia Ta...
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre sânge sau poezii despre stele
M-am întors la filonul moștenit
Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
și l-am privit apoi ca admirator
Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
și prin cuvântul pus în rugăciuni
m-am îndepărtat de invidie și orgoliu
într-o liniște milostivă de ușurare.
M-am întors la filonul moștenit
de unde izvorăște apa limpede
și nimeni nu-mi poate spune unde se varsă
sau devine fluviu.
Limba în care am învățat regulile
susținute de voință și interes
devine o deprindere voluntară
care nu se lasă robită
și nu solicită nimic,
acoperă doar cu praf prin timp
cuvântul scris.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voluntariat, poezii despre orgoliu, poezii despre invidie sau poezii despre fluvii
Temeiuri
când îmbrățișezi infinitul,
îl răstignești pe o coloană brâncușiană,
plimbându-te prin cuvântul finitudine,
când mergi prin pădurea de argint,
mergi prin cuvântul pădurea de argint
plimbându-te plin de argintul lunii pe tălpi,
și pleacă să plimbi ielele până-n asfințit,
când iubești o copilă cu buze trandafirii
mergi prin cuvântul iubire alergând
până la capătul logodnei pământului cu cerul
când cunoști, mergi, chiar fără să știi,
prin templul cunoașterii cu tâmpla prin lumină,
când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire
ca fiul rătăcitor
căindu-te și întorcându-te la cale cea dreaptă,
numai când mergi prin viață
și pătrunzi mai adânc în ea,
mergi prin temeiul vieții,
fiindcă, tot ce străbate omul are temei,
iar cuvântul este logodit cu temeiul,
încât nu poți rosti decât ceva întemeiat,
-orice-ai spune-
când iei viața la picior prin temeiul ei
mergi prin cuvântul moarte
moartea nefiind punctul terminus
al călătoriei sufletului prin halele ei,
doar cei ce merg prin pădurea deasă,
doar aceia ajung să taie cale
până la înțelesurile și temeiurile ei.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre logodnă, poezii despre cunoaștere, poezii despre argint sau poezii despre trandafiri
Mintea este un dar prețios de la Dumnezeu care este destinată să călăuzească sufletul omului la cele bune și plăcute Lui. Mintea este în suflet, iar sufletul este în trup. În minte este cuvântul, iar cuvântul este este sluga minții, căci ce voiește mintea, aceia tâlcuiește cuvântul.
Aurel Roșca
Adăugat de Aurel Roșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet sau citate despre trup și suflet
La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.
Sfântul Ioan Evanghelistul în Evanghelia după Ioan, 1:1
Adăugat de Bogdan Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sfântul Ioan Evanghelistul despre religie sau citate de Sfântul Ioan Evanghelistul despre Dumnezeu
Cuvântul
Cuvântu-îi cărămida ce zidește
O admirabilă, romantică poveste
De dragoste, o dramă sau o tragedie,
Spusă-n versuri într-o poezie
Sau în alte opere de artă care fac
Din astă lume, una cultă și deșteaptă.
Cuvăntu-i temelia unei nații,
Păzit cu strășnicie de multe generații,
Ca el să nu fie vitregit și alterat
De ce-i temuți, de care din istorie știm
Că au încercat ca noi să nu mai fim.
Cuvântu-i demn și sacru legământ,
Între oameni și pământul în care ei s-au născut,
Și-au dus viața, au trăit bine sau chinuit,
Pune un umăr la greu când neamul este încercat
Și dovada oricând și pentru oricine devine
Că-a a lui sorginte de la Decebal vine.
Cuvântul românesc, se dovedește a fi,
Prin vocea lor, a celor învățați de mult și cei de-acu,
Ce au de spus cuvânt adevărat și cercetat,
Ca ar fi primul ce a fost rostit pe pământ,
Și s-a răspândit în lume ca vântul
Priveligiat a fost, de-a fi ales de Dumnezeu
Și va pieri numai dacă vrea EL.
Cuvântul are cutezanța de-ași proteja
Rădăcina și originea lui de milenii poate,
Că vine de la daci, greci, slavi sau romani
De-i scris în limba noastră, este al nostru
Și doar noi îi pricepem și-nțegem cu adevărat rostul.
Cuvântu-i și-o armă de luptă-n viață,
Și-înțelegându-i sensul și porunca,
Te-aruncă într-o clipire până la cer,
Dar și- o vorbă spusă-ntr-o doară,
Te doboră și pân la pământ te coboară.
Cuvântul sincer întărește ale noastre fapte,
Care rămân pe veci, pentru eternitate
Și a noastră ființă din temelii o consolidează,
Pentru tot ce în viața noastră urmează.
Atenți cu noi doar trebuie să fim
Și vorbe fără acoperire să nu rostim,
Că ele ca-n orice jurământ se vor răzbuna odată,
Când cel ce le-a rostit nici nu se așteaptă.
poezie de Georgeta Ganea (6 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre versuri, poezii despre tragedie sau poezii despre sinceritate
Vestind Cuvântul
Colindă sufletul în șoaptă
Prin satul înghețat de frig
Și în miros de pâine coaptă
A nașterii durere strig,
Și casele intră-n colindă
Uitând parcă de rostul lor,
Prin fumul coșului să prindă
Din veșnicia fulgilor,
Totul se-mbracă în lumină
Și stâna ce desparte zări
Se urcă-ncet în rădăcină,
Devine far prin depărtări,
Când colindăm întreg pământul
Vestindu-i Nașterea mereu,
Vestim că s-a născut Cuvântul
Ce va spăla păcatul greu.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre sat, poezii despre pâine, poezii despre lumină, poezii despre gheață, poezii despre fum, poezii despre durere sau poezii despre devenire
Clandestin prin copilărie
Copiii întorc istoria pe dos caută
se caută printre visele oamenilor mari
nu pricep ce-au vrut să facă așa departe de casă
în împărăția copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
toți se înțeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
ființă vie rege și copil prin cuvântul mamă trec
toate cuvintele lumii cuvântul mamă
îi șterge și lui Dumnezeu fruntea oameni
buni istoria mai are o șansă ridicați-vă-n
picioare se naște un copil
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (18 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre picioare, poezii despre oameni buni, poezii despre monarhie, poezii despre mamă sau poezii despre istorie
Fie-i Lui Isus onoare
Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne așeze iar în rai
Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întărești făptura
Nu de azi și nu de ieri
În Cuvântul Sfânt Divin
Viața însăși se găsește
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuiește
Numai El azi ne oferă
Viața veșnică mereu
Să primim a vieții eră
Prin credința-n Dumnezeu
Ce adâncă e iubirea
Dăruită de Hristos
Prin El s-avem izbăvirea
Liberi să fim aici jos
În lumina mântuirii
Doar Hristos ne-a îmbrăcat
Ne-a dat semnul izbăvirii
Din moarte și din păcat
Fie-i glorie onoare
Celui care ne-a creat
De la moarte și pierzare
Tot El iată ne-a salvat
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre trecut
Dar la început a fost cuvântul? Da. Și uită-te și tu ce dezastru, că după aceea ca și acum nimeni nu a mai putut tăcea. Oare nu cumva la început era Dumnezeu? Oare nu cumva ca gândul și implicit cuvântul să apară, tu trebuie să fii? Află această existență golită de gânduri și cuvinte și vei cunoaște adevărata libertate nemuritoare. Pentru că tot ceea ce cunoști prin cuvânt e doar o gâlceavă interminabilă a minții ce îți fură pacea! Tu nu ești mintea!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre cunoaștere, citate despre tăcere, citate despre pace, citate despre libertate sau citate despre existență
* * *
Noi nu știm însă și cuvintele au disputele și animozitățile lor ce depășesc spectrul justițiarul verb..
bunăoară... nu poți îngrădi între cuvintele "apă" și "necaz" cuvântul "cald"...
Să zic..
În apă caldă necazul nu este necaz
nici din apă căldura necazului
nu scoate apă caldă necazului...
în acest caz
vedem o întipărire a căldurii cu apa și nu cu necazul
și anume mai degrabă cu cuvântul
"blană"...
Blană caldă-n apă
de blănos căldură-n apă
curge călduroasă blană
care crapă...
Aici cuvintele dezvoltă și nasc cuvinte.
Ele devin cuvintele facerii
și nu cuvinte frigide...
Cuvintele sunt degete la care cântă Dumnezeu
și nu dumnezeiescul cu care cântă degete...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre verb, poezii despre muzică, poezii despre depășire sau poezii despre degete
Nevoia de cuvânt
la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe
cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent
iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și tărie
și pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile și toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
și atunci, din unu a făcut doi și femeia a strâns cuvântul la sân
și cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
și a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea și-au dat mâna și i-au pus gând rău țintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit și a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
și cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra și duhul cuvântului
iar frazele se înlănțuie scriind toată istoria lumii
în aceleași eterne cuvinte
de început
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zoologie, poezii despre vorbire sau poezii despre tăcere
Cuvântul "știință" (om de știință) a fost creat de William Whewell, savant din epoca victoriană, cu multiple preocupări, care l-a folosit în numărul din martie 1834 al revistei Quaterly Review. Americanii au preluat imediat cuvântul, iar spre sfârșitul secițolului era foarte frecvent utilizat și în Anglia. Cuvântul a fost format de la latinescul "sciencia", care înseamnă "cunoaștere" și a înlocuit termeni mai vechi cum ar fi "filozof al naturii".
Simon Singh în Big Bang
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre știință, citate despre sfârșit, citate despre numere, citate despre natură, citate despre filozofie sau citate despre Statele Unite ale Americii
Mai lung îmi pare drumul, acum la-ntors acasă
cât de bucuros am fost când am evadat de pe tărâmul tăcerilor
simțeam că trăiesc, că pot face ce vreau, că mă reprezint prin vorbe nu numai prin fapte
dar am aflat că de cele mai multe ori, cuvintele rănesc
și în jurul vorbitorilor se naște un gol dureros
am alergat de colo-colo, dar fiecare era ocupat cu sinele
își căuta cuvintele și spera la o nouă viață
hei! chiar nu mai vrea nimeni să mă asculte? devin plictisitor?
conversație sau comunicare, dialog sau monolog
târziu, când m-am așezat ostenit
am început să ascult
și tăcerea mea avea gust bun
în jur se strângeau alți oameni care ascultau
apoi, jur-împrejur lume tăcută, ascultând
departe de lumea dezlănțuită
departe de cuvântul vorbit
și cuvântul creștea în mine, dar nu mai era dureros
era înțelept. și tăcut. și îmi plăcea
și am zis că e timpul să mă întorc acasă
dar tăcerea cu greu își mai făcea loc
printre interjecții
și drumul devenea o rană
un om tăcere într-o mare de oameni cuvinte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Cuvântul și femeia
A fost numit, cândva,-începutul
Și el era la Dumnezeu,
Acuma bine știu și eu
Că doar la Ea e, azi cuvântul!
epigramă de Mircea Micle (15 ianuarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre religie, epigrame despre prezent, epigrame despre femei, epigrame despre cuvinte sau epigrame despre Dumnezeu