În aceste zile în care oportunităţile noastre sunt limitate, singurătatea tinde să predomine şi frica îndoaie chiar şi cel mai puternic om. În zilele întunecate ale mileniului nou, poezia este o referinţă şi o speranţă pentru frumuseţea vieţii cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei.

Camelia Opriţa în Poveşti din Călimară, în loc de prefaţă (martie 2020)
Adăugat de Biagio Fichera
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele întunecate ale noului mileniu, poezia este referinţă şi speranţă a frumuseţii vieţii cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei.

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului (6 decembrie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabricile şi şcolile s-au închis, avioanele sunt la sol, suntem toţi în casă. Din omul vitruvian apar tentaculele unui virus letal; este imaginea omului nou, al mileniului trei, unde utilizarea măştilor nu este o modă sau un act umanitar, ci conştientizarea exigenţei de respectare şi protecţie a vieţii umane.

Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne inventăm aparenţele

Cred că arta
În toate formele sale
A apărut când singurătatea umană
S-a ciocnit de primele îndoieli
Încercând să-şi transforme rănile în speranţă
Să-i încălzească mâinile.

Poate că arta
Nu este nimic altceva
Decât un remediu pentru vid
Când umbra întunericului
Coboară peste noi
Când genunchii tremură fără să se îndoaie
Mâinile se caută fără să se unească
Ochii se înalţă, nu văd nimic
Şi ne este frică.

poezie de Camelia Opriţa din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura şi frumuseţea spirituală sunt salvarea vieţii.

aforism de Camelia Opriţa din Zidul gândurilor, Uliţe şi oameni (2020)
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile, clătinându-se, lovesc clipele

Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, şi din nou tăcere.

Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopţii în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viaţa însăşi.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea este frica omului slab de a recunoaşte în Dumnezeu imaginea cea mai intensă a vieţii şi implicit a universului.

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care îţi luminează viaţa pentru totdeauna, sunt oameni care îşi dau viaţa pentru a salva altă viaţă, există rugăciuni care anulează lacrimile suferinţei, există speranţă şi aceasta este Isus, adevărata înţelepciune a vieţii.

Camelia Opriţa în WordPress.com (aprilie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poesie vivante

Poezia este mai vie decât toţi oamenii şi toate vietăţiile la un loc.
Mai vie decât o cezariană proaspătă
din care scâncet stă să erupă.
Mai vie decât viţa de vie cu a cărei sevă unii
îşi dreg rănile.
Mai vie decât toate focurile văzute şi nevăzute ale Universului.
O fecundaţie într-un bob de sare,
minereul de speranţă ce iradiază
chiar şi plumbul,
chiar şi un ocean lacrimi.
Atât de vie încât uneori îi pulsează morţii în ochi.
Da. Poezia se perpetuează chiar şi dincolo.
Ea însufleţeşte liniştea din cimitire.
Ea dă amintirilor celor dragi ecou în eternitate.
Poezia este viaţa însăşi,
Combustibilul motricităţii noastre,
instinctul de a iubi.
Poezia este atât de vie încât
fiecare undă radio care se propagă prin trupurile noastre
e un vers!

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când e la ananghie, singurul refugiu al omului e vremea din zilele soarelui, numită speranţă.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com, Tăcerea zgomotului (1 mai 2020), traducere de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuriile mărunte ale omului vin din sinceritatea florilor. Şi copiii sunt sinceri pentru că sunt îngeri până la prima dezamăgire a vieţii.

Camelia Opriţa (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea Domnului este un adevărat imn al vieţii, evidenţiată prin frumuseţe, încântare şi speranţă.

aforism de Camelia Opriţa (27 aprilie 2019)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică şi spirituală în această lume în care omul cerşeşte existenţa. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-şi voinţa neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinţei sale îşi pierde sensul de a trăi în toate direcţiile frumuseţea tulburătoare a vieţii care nu e altceva decât iubirea.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cred eu despre frumuseţea umană? Ce frumuseţe va salva lumea? Există doar un singur exemplu de frumuseţe pe pământ şi acesta este Iisus Hristos. Manifestarea acestei figuri este de o frumuseţe incomensurabilă şi cu siguranţă un miracol. Pentru Sfântul Ioan, frumuseţea merge în această direcţie: singura frumuseţe constă în întrupare. Aceasta este manifestarea Frumuseţii. Frumuseţea, înţeleasă ca frumuseţe spirituală, va salva lumea în sensul privilegierii vieţii.

Camelia Opriţa în Ecce homo (decembrie 2007)
Adăugat de Alberto Casiraghy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trebuie folosit pentru a evita singurătatea, această groază înăbuşită care dă buzna în sufletul omului, amestecându-se în glasurile melancolice interioare ale gândurilor preapline de reproşuri ascuţite, şi nici lacrima nu aduce speranţa.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai glorioase momente ale vieţii tale nu sunt aşa-zisele zile de succes, ci mai mult zilele în care, ieşind din stări de deprimare şi descurajare, simţi chemarea vieţii spre realizări viitoare.

citat celebru din Gustave Flaubert
Adăugat de Dana Tureac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe 22 Decembrie, moartea Soarelui este deplină, Soarele deplasându-se spre sud, fără întrerupere timp de 6 luni, ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cerească. Apoi încetează a se mai deplasa spre sud, cel puţin perceptibil, pentru următoarele trei zile. În acest timp, Soarele rezidă în vecinătatea Crucii Sudice sau Crucii Constelaţiilor. După acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplasează cu 1 grad, de această dată spre nord prevestind zile mai lungi, mai călduroase şi venirea primăverii. Şi de aceea se spune: Fiul care a murit pe cruce a făcut-o pentru trei zile numai pentru a renaşte, motiv pentru care Iisus şi ceilalţi zei ai Soarelui au în comun crucificarea; cele trei zile ale morţii şi conceptul de reînviere. În momentul echinocţiului de primăvară, Soarele detronează întunericul. După acest moment, ziua devine mai lungă decât noaptea. Se ivesc condiţiile revitalizante a tot ce înseamnă viaţă.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile anului

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci şi unu (a).

Camelia Opriţa, din cartea pentru copii: Poveşti din călimară (Începutul), (2019)

poezie de Camelia Opriţa din Lumea Copiilor
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fricile noastre, mai ales frica de pierdere ne face sclavii perfecţi. Omul face orice doar să nu piardă ceva ce consideră că îi aparţine, mai ales dacă a depus efort şi muncă pentru a obţine acele lucruri: - o relaţie. - avere. - reputaţie. Dar câte din aceste lucruri ne aparţin cu adevărat? Sunt ele ale noastre? Ce anume am putea spune că ne aparţine şi cum putem să fim eliberaţi de frica de pierdere?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este un anotimp al pietrelor în care şi păsările refuză să zboare.

Camelia Opriţa în Părinţilor noştri, între esenţial şi etern
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pe nisip

Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
păşea alături de mine,
paşii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşii noştri
reprezentau o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că, în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură...
Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau zilelor celor mai întunecate
ale existenţei mele:
zile de nelinişte şi de rea-voinţă,
zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de îndoială,
zile de nesuportat...
Zile în care eu fusesem de nesuportat.
Şi atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproşez:
- Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu Ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viaţă,
în zilele când aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe braţe...

poezie de Ademar Baross
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!