Ne inventăm aparenţele

Cred că arta
În toate formele sale
A apărut când singurătatea umană
S-a ciocnit de primele îndoieli
Încercând să-şi transforme rănile în speranţă
Să-i încălzească mâinile.

Poate că arta
Nu este nimic altceva
Decât un remediu pentru vid
Când umbra întunericului
Coboară peste noi
Când genunchii tremură fără să se îndoaie
Mâinile se caută fără să se unească
Ochii se înalţă, nu văd nimic
Şi ne este frică.

poezie de Camelia Opriţa din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem.

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că o persoană care s-a îmbogăţit prin acte de conduită ilegală, nu este niciodată mulţumită de avuţia sa, oricât de bogată ar fi. Dimpotrivă, caută noi oportunităţi pentru a-şi spori abundenţa; Căsătoria devine un nou instrument pentru propriile sale scopuri.
Este propus ca ginere tuturor fetelor bogate trimiţând peţitori în toate colţurile ţării şi se căsătoreşte numai când găseşte o zestre care-i place, fără să-i pese câtuşi de puţin că tânăra de care îşi leagă soarta este chipeşă, blândă, cu bune maniere sau o bucată de pânză cu care orice bărbat se poate juca.

Camelia Opriţa în Poştaşul păpuşilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

cultură

Cultura nu este altceva decât drumul către libertate. Arta este libertate, cu toate că ea te prinde în senzaţii. Dar nu-i nimic mai fals ca definiţia întregii filosofii că arta este jocul senzaţiilor, nu. Asta este nada cu care te prinde, te atrage. Ori, când treci peste ce te-a atras, poţi ajunge undeva unde nu te simţi tras nici la stânga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos... Asta-i libertatea.

definiţie celebră de Sergiu Celibidache în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic altceva nu poate fi mai expresiv pe Pământ decât primăvara. Ea are întâietate cerească de a-şi alege formele, culorile şi miresme, preludiu dat de mugurul de iarbă.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Viaţa e un timp numit libertate
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru italieni muzica nu este altceva decât plăcere senzuală şi atât. Nu au mai mult respect pentru nobila exprimarea minţii decât pentru arta gătitului. Doresc o partitură care, la fel ca un platou cu macaroane, poate fi asimilată imediat fără să le solicite gândirea, ba chiar şi fără să-i dea atenţie.

citat din Hector Berlioz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine poate descrie rănile din interiorul sufletului tău? Nimeni. Şi nimeni nu poate simţi asta pentru el decât tu cel care îl înveleşti.
Când corpul nostru este lovit de o boală, chemăm doctorul, cheltuim o mulţime de bani pentru medicamentele necesare. Dar când sufletul ne este chinuit, plânge. Când este în deznădejde, ce poate să -l vindece altceva dacă nu iubirea? Dacă sufletul tău plânge, nu înseamnă că eşti slab, înseamnă că el e atât de rănit, încât lumina din interiorul lui e difuză cu efect de întunecare.

Camelia Opriţa în Fără dragoste, e singurătate; un timp spre nicăieri...
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

politică

Politica este arta de a transforma un grup social mare şi omogen în cât mai multe grupuri mici şi ostile, care se cred incompatibile şi care sunt incapabile să-şi vadă punctele comune. Politica este arta de a face din aceşti actori fără voie nişte regizori închipuiţi, care adoră travestiurile şi virtualitatea sau utopia, dar niciodată realitatea, pe care o consideră un afront. Politica este arta de a submina realitatea şi de a măcina, fără alt sens decât puterea, energia realului.

definiţie de Angela Furtună în La anul, la Ierusalim, o carte (2009)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care caută căsătoria doar pentru a-şi spori averea nu se va căsători niciodată cu o fată bună. Ştie asta, dar rareori îi pasă pentru că nu are alt scop decât să-şi ducă la îndeplinire planurile ambiţioase. După luna de miere, casa lor se transformă într-o cafenea unde toată lumea se distrează. Soţia lui devine Messalina, şi Dumnezeu ştie cum se nasc copiii lor, iar când au atins cele mai înalte culmi ale corupţiei, sunt trimişi la Londra să studieze Literatura şi Arta.
Copiii lor, lipsiţi de învăţătură morală şi neîntăriţi prin virtuţi şi exemple de cinste dobândite în casa părintească, când ajung la porţile Occidentului, cad în mâinile femeilor şi junilor nesăbuiţi, care îi corup şi mai rău; iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu ei focul culturii şi strălucirea Europei civilizate, nu aduc decât decât vicii şi atrocităţi, sau, dacă vreunul dintre ei reuşeşte să înveţe câte ceva, această cultură intelectuală, care se instituie fără morală, produce mai mult rău decât bine pentru ţara care hrăneşte aceste fiinţe la sânul ei.

Camelia Opriţa în Poştaşul păpuşilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să găsim o speranţă care să aibă puterea de a face ceva cu adevărat minunat când noaptea neagră coboară peste noi şi nu mai vedem nimic în viaţa aceasta decât durere şi dezamăgire, o speranţă care să facă exact acelaşi lucru când cerul e însorit.

Larry Crabb în Vise năruite
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un centru de gândire deci produce gânduri. Toate formele pe care omul le creează cu mâinile sale trebuie întâi să existe în gândurile sale; el nu poate da formă unui lucru fără ca acel lucru să existe întâi ca gând.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei trag în mine din toate părţile, aproape fără încetare. Trag în mine, fără să ţintească, ştiind că exist şi că prin urmare trebuie să fiu omorât. M-am ghemuit pe fundul gropii cu genunchii la gură, cu mâinile peste cap. Camarazii mei sunt morţi, iar eu mi-am terminat muniţia... Nu îmi este frică. Simt doar o tristeţe imensă, ca atunci, în copilărie, când i-am zis mamă unei femei care punandu-mi un covrig în mână m-a mângâiat uşor pe păr.

Mike Hassel în Kosovo - drumul golgotei (1999)
Adăugat de Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înşeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Îşi schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...

Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căinţă,
Buzele mint...

Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai şoptit.
Mâinile au urme
De reproşuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrăţişări,
Mâinile mint...

Cum? ţi-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca să te aud,
Şi ţi-am simţit respiraţia caldă
Pe obraz
Şoptind:
Cu sufletul...

poezie de Gabriela Chişcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este o seducţie mai puternică decât pasiunea: îşi actualizează vidul cu tine în fiecare clipă. Nici somnul nu poate trăi în miezul acestui vid.

Camelia Opriţa în Cicluri de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este ca nimic altceva. Cu alte cuvinte, nimic nu este identic cu nimic altceva. Aşa că, toate obiectele şi evenimentele sunt unice, dar gânditorii care verbalizează când privesc realitatea categorizează şi identifică ceea ce văd; ca să facă asta ei exagerează asemănările şi ignoră diferenţele şi în acest fel, în loc să caute după unicitate, ei forţează obiectele în categoriile din minţile lor.

citat clasic din Alfred Korzybski
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranţă în spatele cărora orgoliosul îşi ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieşi, individul trăind lamentabil în spaţiul intern; îşi propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent şi de aceea ţine morţiş de a avea dreptate chiar şi atunci când nu are dreptate. El nu se deosebeşte cu nimic de existenţa unei pietre.
Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poţi face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două distanţe de o frunză

Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni
Când ţi se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus şi vrei să taci
Roteşte-ţi inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeieşte
Pentru un sărut
Urcându-ţi buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când
Două distanţe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenuşă
Fără tine.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două distanţe de o frunză

Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni

Când ţi se urcă sufletul pe aripi moi

Până la ceruri

Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă

Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor

Cum se-nfierbântă frunzele moarte

În vântul răsucit al toamnei

De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus şi vrei să taci

Roteşte-ţi inima către mine

Să zac la umbra ei.

Tu să calci dumnezeieşte

Pentru un sărut

Urcându-ţi buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când

Două distanţe de o frunză

Ne despart privirile.

Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenuşă

Fără tine.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, arta în toate aparenţele ei tăcute înseamnă credinţă: este ceea ce avem nevoie pentru a fi fericiţi.

citat din Camelia Opriţa (noiembrie 2011)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aceste zile în care oportunităţile noastre sunt limitate, singurătatea tinde să predomine şi frica îndoaie chiar şi cel mai puternic om. În zilele întunecate ale mileniului nou, poezia este o referinţă şi o speranţă pentru frumuseţea vieţii cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei.

Camelia Opriţa în Poveşti din Călimară, în loc de prefaţă (martie 2020)
Adăugat de Biagio Fichera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când meseria atinge arta, e una. Dar când arta devine meserie, e cu totul altceva.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!