Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică şi spirituală în această lume în care omul cerşeşte existenţa. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-şi voinţa neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinţei sale îşi pierde sensul de a trăi în toate direcţiile frumuseţea tulburătoare a vieţii care nu e altceva decât iubirea.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fireşte că şi frica e naturală, dar oare realizezi că e frica biologică, nu cea psihologică, programată să te extermine prin intermediul educaţiei? Frica psihologică este doar o închipuire paralizantă a ceea ce ar putea fi, ea este nocivă din rădăcini, a trăi fiindu-ţi frică să nu ţi se întâmple ceva înseamnă a trăi larvar, a "trăi viaţa unui coşmar". Frica biologică este naturală şi nu este un gând despre ce mi s-ar putea întâmpla, ci este o reacţie biologică naturală a conştiinţei, a lui "Eu-Sunt", în încercarea de a-şi păstra forma. Frica biologică se poate manifesta ca fugă sau luptă, dar niciodată ca angoasă paralizantă în faţa vieţii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este experienţa căreia nu-i poţi supravieţui altfel decât a nu mai putea trăi fără ea. Este sentimentul cel mai adânc din structura organică a omului cu tot ceea ce i-a fost dat să fie, irezistibilul neant care aruncă omul dincolo de orice închipuire.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea nu poate trăi fără lumină ca să înţeleagă limbajul universului. Spre deosebire de o stea, frecvenţa luminoasă a omului creşte odată cu sentimentul durabil că nu mai poate trăi nimic fără iubire. Iubirea este rezultatul unei consumări interne cu tendinţa de a fi exteriorizată printr-un fel specific al fiecăruia; privită ca stare sufletească este suma tuturor luminilor lăuntrice ale omului însufleţit de a cerşi continuitate şi existenţă; dragostea testează exclusiv tensiunea spirituală a sufletului omenesc.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul de a trăi

A trăi prudent
copleşit de patimi
a trăi recent
după alte datini
a trăi cu spaima
de a nu muri
a trăi cu faima
de a nu iubi
a trăi în taină
ca într-un pustiu
a trăi în haină
de... cedat de viu
a trăi în pace
pe timp de război
a trăi că-ţi place
tot dând înapoi
a trăi cu riscul
unui mal abrupt
a trăi când fiscul
te ştie corupt
a trăi - se poate
ca de obicei
a trăi în "rate"
da'... pe banii Ei
a trăi în fine
e uin mizilic
a trăi... e bine
da'... eşti un nimic!

poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi în perfectă armonie cu obiceiurile şi tradiţiile populare înseamnă a trăi într-o ţară modernă şi civilizată.

citat din Camelia Opriţa (2007)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este atât de rar, încât nici măcar nu există. Cine vrea să trăiască? Gândul, nu-i aşa? Dar gândul este limitat prin el însuşi şi vrea să trăiască, ce? Viaţa care este nelimitată, nu-i aşa? O atare utopie nici toate minţile la un loc nu o pot trăi. Când vedem că suntem Viaţa, gândul se stinge natural în ea, cu toată pretenţia trăirii şi se reîntoarce Acasă. A fi Viaţa este libertate. A fi gândul înseamnă a trăi un construct psihologic despre viaţă, şi nu Viaţa. Nu vedem că faptul de a exista este Dumnezeu însuşi şi nu vedem că majoritatea oamenilor nu există, ci gândesc că există şi această închisoare conceptuală le curmă existenţa. Un copac de Sequoia nu vrea să îşi "trăiască viaţa" dar există 5000 de ani. Un "păduche numit gând sau mintea omului" pretinde că o trăieşte, dar de abia atinge 100. Adevărul este uluitor de simplu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este tocmai voinţa de putere. "Exploatarea" aparţine nu unei societăţi corupte sau imperfecte şi primitive: ea aparţine esenţei vieţii, ca funcţie organică fundamentală, ea este o consecinţă a voinţei de putere propriu-zise, cea care e însăşi voinţa de a trăi.

definiţie celebră de Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă de iubire, de ură, de disperare...

Sărutul, acest prezent cu tendinţa de a exploda,
creşte până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieşisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.

Mi-am zis că e o primejdie fără sfârşit,
ceva se nalţă în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.

Iubesc şi mă tem. Ceva se nalţă în mine;
nu mai pot supravieţui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcţiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viaţă, neînţeleasă de moarte.

Priveşte-mă în ochi să vezi cât de adânci
sunt secundele
care urcă înspre fiinţa ta.

Vezi după adâncimea ochilor mei?
Dacă nu eşti îndrăgostit de mine,
vezi marginea lunii
ca o expresie maximă a absurdului.

Iubeşte-mă până nu mai poţi trăi nimic
fără mine, iubeşte-mă de iubire,
de durere, de ură, de disperare.
Priveşte-mă în ochi să vezi cât de adânc
e albastrul fulgerat de ape.

poezie de Camelia Opriţa (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa noastră în corp ne face, în cele mai multe cazuri, să uităm motivul pentru care am venit aici. Corpul nu are nici o aspiraţie spirituală. El are nevoie numai de satisfacţii materiale pentru ca să existe în această lume. El are nevoie de mâncare, băutură, sex şi, de fapt, de tot ceea ce un animal are nevoie. Partea spirituală nu apare în primele luni de viaţă ale omului şi acesta este motivul pentru care el s-a născut în realitatea aceasta, iar, din punctul lui de vedere, partea spirituală nu există deloc.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVIII - Corpul şi sufletul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi în minte înseamnă a trăi viaţa unui melc într-o cochile. Mintea e cea mai abilă închisoare, deşi nu are gardieni, gratii sau judecători, îi condamnă pe toţi aceia care cred în ea la moarte. A trăi ca persoană/ca gând înseamnă a trăi viaţa unei năluci.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este tot ceea ce a existat sau va exista vreodată de la facerea universului încoace, iar singura ei limbă vorbită este iubirea.

Câte locuri inimaginabile există într-un om, tot atâtea frumuseţi există în cosmos; important este ca omul să se descopere pe sine şi să fie stăpân pe frumuseţea nebănuită a vieţii sale, iubirea – singura casă a sufletului său.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (19 aprilie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranţă în spatele cărora orgoliosul îşi ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieşi, individul trăind lamentabil în spaţiul intern; îşi propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent şi de aceea ţine morţiş de a avea dreptate chiar şi atunci când nu are dreptate. El nu se deosebeşte cu nimic de existenţa unei pietre.
Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poţi face nimic fără Dumnezeu – Nihil sine Deo.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

a trăi

A trăi înseamnă a experienta, nu a sta să te gândeşti la sensul vieţii!

definiţie de Paulo Coelho în Aleph
Adăugat de Gabur Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cred eu despre frumuseţea umană? Ce frumuseţe va salva lumea? Există doar un singur exemplu de frumuseţe pe pământ şi acesta este Iisus Hristos. Manifestarea acestei figuri este de o frumuseţe incomensurabilă şi cu siguranţă un miracol. Pentru Sfântul Ioan, frumuseţea merge în această direcţie: singura frumuseţe constă în întrupare. Aceasta este manifestarea Frumuseţii. Frumuseţea, înţeleasă ca frumuseţe spirituală, va salva lumea în sensul privilegierii vieţii.

Camelia Opriţa în Ecce homo (decembrie 2007)
Adăugat de Alberto Casiraghy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea oferă putere extraordinară omului care recunoaşte în Dumnezeu fondul originar al vieţii. A iubi sincer înseamnă a te deschide în ritm esenţial în faţa celuilalt; este acea stare diferită ca natură ce te face a trăi intens. Această forţă enormă îţi dă posibilitatea de a te ridica cu toată fiinţa deasupra tuturor dificultăţilor pe care le întâmpini pe parcurs, îţi oferă şansa extraordinară de a te cunoaşte şi împlini în toată splendoarea frumuseţii spirituale. Procesul exclude vanitatea sau infatuarea de sine care nu oferă nimic altceva decât protejarea sinelui, uneori generator de egoism, fără a fi capabil să iubeşti pe cel de lângă tine. Tot ce izvorăşte din egoism duce tot la egoism, îţi anulează spiritualitatea.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa este o hrană dulce şi întăritoare, fără de care nu poţi trăi.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia formală este necesară în acest moment al evoluţiei omului dintr-un singur motiv: frica. Dacă se spune că fără religie ar fi anarhie, este adevărat doar din acest punct de vedere. Cât timp omul este posedat de frică, se comportă violent, şi în acest context, evident că este nevoie de bici – pedeapsa "divină" şi legală - pentru a-l ţine sub control. Din momentul în care omul devine conştient, se eliberează automat de toate condiţionările care îl ţin în întuneric şi implicit, de frică. Când acest lucru este realizat, omul înţelege instant că totul este pentru el şi în favoarea sa, şi că nu are nevoie nici de pastor şi nici de bici pentru a trăi. În acea clipă ar realiza ceva extrem de important: ar înţelege că nu el are nevoie de religia formală, ci că de fapt, religia formala are nevoie de el pentru a menţine lucrurile în mişcare şi pentru a păstra paradigma pe care ea însăşi a creat-o. Fără contribuţia inconştientă a omului, această paradigmă, bazată în totalitate pe frică şi pe manipulare, ar cădea precum un castel de nisip.

Paul Avram în Detox sufletesc - religia formală
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este o seducţie mai puternică decât pasiunea: îşi actualizează vidul cu tine în fiecare clipă. Nici somnul nu poate trăi în miezul acestui vid.

Camelia Opriţa în Cicluri de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu poate trăi dacă nu simte ataşament faţă de ceva care să-l depăşească... viaţa nu este suportabilă decât dacă îi intrevedem raţiunea de a fi, dacă are un ţel prin care să merite osteneala de a o trăi.

Emile Durkheim în Sinuciderea (1897)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsit de ce este păcat, omul nu ar putea trăi; nu ar trăi decât prea bine lipsindu-se de ce este sfânt. Mai ales în asta apare caracterul acosmic al creştinismului.

Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!