Te iubesc
Te sărut, te strâng în brațe,
mă cuibăresc în sufletul tău...
tu mă așezi pe-o frunză din Lumină
și mă porți prin labirintul cerului,
prin florile ce curg din piatra fericirii,
povestindu-mi ce dor îți este de crinul iubirii,
ce mult dorești să nu ne mai despărțim...
oriunde am fi, vom fi mereu împreună,
zburând prin ferestrele larg deschise
spre zările destinelor primite și neprimite...
eu și tu mereu nedespărțiți în eternitate,
purtați prin zâmbet de cleștar,
ce pătrunde-n flacăra ce arde-n piatră...
este fericirea supremă a sufletului,
să poată a fi ce dorește iubirea celestă.
Te sărut, te strâng în brațe,
mă cuprinzi, mă alinți cu zâmbetul Luminii,
care mă sfâșie, de fericirea neînțeleasă de om
mă ții de mană, alergând printre stele,
culegând rodul polenului ceresc,
care curge-n palma mea pentru tine
și pentru acele ființe ce zburdă-n jurul meu.
Este frumoasă caleașca țesută din fir de iubire,
strălucește-n Univers,
condusă de caii ce au aripi de îngeri și glezne din chihlimbar,
frumoasă plimbare printre stele
și îngeri...
caii conduc caleașca printre alaiul
care strigă: Aleluia, Aleluia, Aleluia!
stelele se prefac în poteci de Lumină,
supuse cuvântului divin
strecurat în verbul supremei bucurii...
vasele cerului se pregătesc de nuntă,
Soarele strălucește ca un mire,
deschizându-și brațele către iubirea sa,
pe care o urcă-n caleașcă și trec pe la sora Lună,
povestindu-i destinul pregătit eternității,
crestat de puterea Luminii,
strecurată-n fața vremilor ce vin.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre nuntă
- poezii despre lumină
- poezii despre fericire
- poezii despre dorințe
- poezii despre îngeri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Valsul
Aseară am plecat la brațul iubirii
spre o nuntă lumească și luminosă,
ne-am gândit că ar fi frumos să dansăm
și am început cu valsul sufletului,
pluteam pe aripi de muzică celestă,
printre luminile salonului regal al cerului,
unde iubirea mă învârtea-n labirintul infinitului,
printre stele și Căi Lactee, în galaxii necunoscute.
Stăteam strânși în brațe și ne învârteam cu Universul,
păstrând candoarea iubirii celeste ce se pogoară
în suflete-destin, care cunosc doar iubirea...
pe-o stea era un înger, care ne privea
dansul fermecat ce ilustra iubirea.
Și eu, o pământeană, cu trupul
și cu suflet plecat de mult printre stele,
îmi sărut iubitul și îi șoptesc: "te iubesc"...
cuvintele mele sunt atât de timide,
încât el se face că nu le aude
și mă întreabă: "ce ai spus?"
atunci, cu forța sufletului îi spun "te iubesc!"
cuvintele mele s-au răspândit în cer
și valsul nostru amețitor a continuat
printre munți și văi, printre îngeri.
Valsăm, valsăm, dansul nostru nu se termină,
el a început și nu se va termina,
el a început și nu are sfârșit,
merge la braț cu nemurirea și iubirea
valsul nostru,
este-n sumedenia vremilor ce vin,
peste care turnăm un pic de subvenție
din straturile Luminii care străbat Universul...
traseul valsului nostru străbate veștejite cununi
și prin supremația valsului le curățim.
Prevestitori ai simbolului Solar,
strânși în brațe păstrăm veșnicia,
cu un prim vals al iubirii noastre...
ni s-au alăturat stelele și Luna
și am început un alt nou vals
sub privirea credinței, speranța vremilor ce vin.
Valsăm, valsăm, strânși în brațe,
în salonul regal al cerului,
unde sălășluiește iubirea,
stropită cu subvenție divină.
Valsăm și petrecem cu timpul
pe străzile Universului,
vestind răspunsuri Crăiesei trecerii timpului...
dansăm, dansăm supremația vasului,
pe ritm de muzică celestă!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre timp, poezii despre trup și suflet sau poezii despre început
Cerul
Nu vezi că cerul este cu tine?
îți spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre ființele omenești și extraterestre,
cerul te mângâie și tu nu îl vezi?
Cerul și timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
și către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respirația ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
și cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
și printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
și se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce își duc destinul sortit
de atâta trudă și viață-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,
dar îl vezi în inima ta, cum te roagă să-l ierți
când nu mai poate a te ajuta
cu răsuflarea sa Divină
și te invită-n călătoria sa printre astre,
ca să culegeți împreună florile cerului
care au mai rămas curate.
Printre Stele Lumină pipăie și îl alintă
cu o floare vie de viață
ruptă din sufletul tău,
ca o recompensă pentru darul ce-l porți.
Pune-i în piept floarea de mire
și dăruiește-i mireasa purității,
ca să poată a petrece la nunta terestră,
cuvânt de iubire și dragoste celestă, iubește cerul ce te învăluie în mantie albastră,
și cu o privire te roagă să-l ierți,
că nu a putut fi mai aspru cu tine, om,
ca tu să nu te speli pe mâini cu el.
Aleargă prin cer cu smerenie
și strânge-l la pieptul tău,
ca pe o iconă ce poartă pe îngeri,
chiar de nu poți a-l vedea,
prin straturi de mir și dezmierdare.
Cultivă cerul cu flacăra ruptă din inimă
și așeaz-o pe-o rază din Soare,
ca să se simtă ca o floare
ce poartă curcubeul în zare.
Privește cerul cu dragoste și pipăie-l dacă ești în stare,
ca apoi să-l așezi în palmă
și să dormiți în patul cu puf din nori!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre zbor, poezii despre inimă sau poezii despre Soare
Pedale și nori
Pedalele mașinii mă urcă-n cer...
Trece un nor și apare Soarele,
După el fiica mea Liana...
Trece un alt nor și apare Gelu.
Trec alți nori și apar stelele și părinții
Și uite așa dau mîna cu îngeri.
Așa accelarez pedala
Și mașina se ridică-n slăvi
Făcînd o plimbare cu Soarele
Și cu stelele mai plimbărețe
În paradis pe o stîncă cristalină
Și pe o săgeată de lumină violet.
În mașină norii doresc să se așeze.
Eu îi refuz și le spun că sunt poluați.
Raspunsul norilor este trist:
"Voi cu mașinile ne-ți poluat!
Și merg printre stele și nori,
Ziua și noaptea la fel
Ca să stau lîngă Tronul Divin
Unde ne așteaptă Lumina veghetoare
Și glasul eternității
Al nașterii și al nenașterii
Precum glasul inimii
Ce cîntă un cînt de leagăn
Pentru pruncul născut și nenăscut.
Pedala mașinii mă urcă și coboară
Creînd găuri albastru violet
În spațiul cerului și al eternității
Compus din aripi de îngeri
Și drumuri pe care nu calcă nimeni
Decit pedala mașinii mele
Ce face să zboare masina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineții
Ținîndu-ne de mîna cu Soarele
Declarînd pedala Luminii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre poluare, poezii despre naștere, poezii despre tristețe, poezii despre rai sau poezii despre plimbare
Pedale și nori
Pedalele mașinii mă urcă-n cer...
Trece un nor și apare Soarele,
După el fiica mea, Liana...
Trece un alt nor și apare Gelu.
Trec alți nori și apar stelele și părinții
Și uite așa dau mâna cu îngerii.
Așa accelarez pedala
Și mașina se ridică-n slăvi
Făcând o plimbare cu Soarele
Și cu stelele mai plimbărețe
În paradis pe o stâncă cristalină
Și pe o săgeată de lumină violet.
În mașină norii doresc să se așeze.
Eu îi refuz și le spun că sunt poluați.
Răspunsul norilor este trist:
"Voi cu mașinile ne-ați poluat!
Și merg printre stele și nori,
Ziua și noaptea la fel
Ca să stau lângă Tronul Divin
Unde ne așteaptă Lumina veghetoare
Și glasul eternității
Al nașterii și al nenașterii
Precum glasul inimii
Ce cântă un cânt de leagăn
Pentru pruncul născut și nenăscut.
Pedala mașinii mă urcă și coboară
Creând găuri albastru violet
În spațiul cerului și al eternității
Compus din aripi de îngeri
Și drumuri pe care nu calcă nimeni
Decât pedala mașinii mele
Ce face să zboare mașina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineții
Ținându-ne de mână cu Soarele
Declarând pedala Luminii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci
Puterea dragostei de Constantina Dumitresc
Stau pe poarta sărutului
Cu ochii la stele.
Tronez pe visele petrecărețe
Rascumpărînd o virtute.
Apa vieții este iubirea
Născută din puterea Luminii,
Suport al Soarelui destin.
Mireasa muntelui albastru,
Fecioră pururea domnească
Păstrează taina primenirii,
Borangic cusut cu stele,
Năframă pentru dorințe,
Șal pentru drumuri lungi
Abajur pe un colț de Lună,
Ospăț pregătit de mire,
Castă inima durerii
Masurată cu noblețe
Presărată cu suflare.
O plimbare printre stele
Așteaptă ostașii vremii,
Pregătiți să prindă zorii
Așternuți pe o veche umbră.
O lumină e hotarul
Hotărît să mă ocrotească.
Dorm cu stelele în brațe
Și cu prea iubita-mi fiică,
Legănate de-o Lumină
Care strigă "Noapte bună!"
O privesc năucită...
Pe sertar păstrez o rază
Care stă cu mine în noapte
Presărînd petale verzi
Peste somnul cel veghează,
Lăsînd poarta neschimbată
Precum harul cel curat
Ce se așterne peste suflet
Păstrînd dorul ca Lumină
Noapte bună!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre verde sau poezii despre sărut
Plimbarea
Plimbarea printre stele,
Dorința timpului.
Plimbarea printre veacuri,
Suportul veșniciei.
Plimbarea printre cuvinte,
Durerea sufletului.
Plimbarea printre milenii,
Noblețea timpului.
Plimbarea printre lacrimi,
Durerea trupului.
Plimbarea printre nori,
Surâsul apelor.
Plimbarea printre cristale,
Dorința Soarelui.
Plimbarea printre pietre,
Amintirea trecutului.
Plimbarea printre gene,
Drumul către somn,
Plimbarea către tine,
Iubire seculară.
Plimbarea peste noapte,
Putere nemărginită.
Plimbare printre inimi,
Dragostea bucuriei.
Plimbarea fericirii,
Suport al venerării.
Plimbarea-i dependentă
De Lumină,
Plimbarea este regina sufletului,
Plimbarea pășește cu vremile ce vin,
Plimbarea-i surâsul zorilor,
Plimbarea-i semnul dragostei
Când petreci timpul cu iubirea.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Răsăritul
Sunt pe malul marii
aștept răsăritul tău Soare
din adâncul cerului și al mării
apoi apari strălucind ca un zeu ce ești,
deasupra apei
ești vis, ești Dumnezeu ești Soare
ești vis, ești Lumină,
ești totul pe Pământ
te cânt, iubite Soare, și îți sărut razele
cu care cuprinzi marea
mă las mângâiat de raza ta divină
de picătura de rouă ce se scurge
din sufletul tău divin
te prind în brațe plutind
pe Marea Neagră din care ies pomii
care înfloresc la ivirea ta
desenează, te rog, surâsul vieții tala
aicea pe Pământ
o dată cu apariția ta înflorește viața
ce zboară pe valurile armoniei,
armonizând viitorul
mă contopesc cu tine,
te aduc în brațele mele mici și firave
te iubesc Soare, te admir
și îți mulțumesc
divinul din tine prinț al veșniciei
încălzește eternul
plutesc pe-o aripă de pescăruși în zbor
merg pe ape agățată de razele tale
neprețuit ești datatorule de viață
te iubesc Soare
și te dezmierda cu puterea mea
eu sunt aici pentru că vreau
să te primesc în brațele mele
izvorâte din adâncul Mării Neagre
așteptând vaporul vieții
să mă înalțe la tine și la Liana,
apoi tu zână a vieții mele
tu fiu rupt din inele divine
dăinui Universul nostru terestru,
te iubesc Soare, îți simt pulsul eternității
precum aud cântul marii
care te primește
în fiecare dimineață cu imnul iubirii
ce iese din adâncul albastru
ești vis, ești realitate, ești totul
cuvântul tău ce dezvelește marea
purtat în sufletul meu
și al vietuițoarelor marii
intensitatea flacarii vieții apare
mă înfioară și îmi dă curaj
că nu sunt singură ci cu tine,
cu ai mei ce mă strâng în brațe
Lumină din Lumină te iubesc.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre viitor
Viața
Viața nu este de închiriat
viața este o scânteie vie,
nu strălucește fără Soare
nici Soarele fără scânteie.
culesul vieții dintre spini
este o datorie înălțătoare,
ea curge-n fluture în zbor
prin flacăra vie a energiei
vitale.
cursul vieții curge-n râuri,
blocând și culegând destine,
păstrate-n cutia cu surprize
ce stă agățată-n poarta scânteii.
prinde-n lucrările sorții
culoarea, vibrație incandescentă
ce se zbate-n curcubeul din zare
plutind pe-o luntre, printre nori,
agățată de o rază eternă
zburând veșnic în perfectul infinit.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize, poezii despre râuri, poezii despre infinit, poezii despre foc sau poezii despre fluturi
Straie
În straiele dimineții
Coboară sufletul Lumină
Îmbrăcat în haine aurii
Și te patrunde cu Lumina-i caldă
A sufletului nemuritor.
Este Soarele ce poartă corona divină.
Pe-o stea stau și eu urcată,
Pe alta stai și tu prinsă
Cu o coardă din mătase albastră
Ce străbate oceanul verde
Cu munții albi, căi adînci
Și pajiști din stele.
Frumoasele straie împodobesc chipul
Cu panglici ce curg în vis,
Le strînge-n juru-i
Ca pe o fecioară plecată-n dor.
Privesc podobele plecate din cer
Ca pe-o coronă cristalină
Și mă contopesc cu Lumina
Cu Soarele, cu stelele și cu voi
Și stăm la cules de stele
În plină zi, cînd doar tu și eu le vad.
Povestea lor, povestea noastră...
Purtați suntem toți în declin
Și moartea o ducem departe
Că-i viață și numai destin
Coboară Soarele în stare Lumină
Pe viața planetei Pământ
Și pe piramidele din Egipt.
Pe chipul lui dansează iubirea
Pe raza lui valsează nemurirea,
În sufletul lui strălucește puterea
Purtînd straie din vis.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate sau poezii despre vestimentație
Clipa
scânteiază petale de floare
prin aburi de toamnă
desișuri, o creangă căzută
ea plânge, tăcută
fluier tainic răsună
o oră fluidă
pe câmp de baladă
se scurge printre gânduri zălude
se frânge o frunză
în ape de munte
un cântec sună pe clape
în modulări regulate
o coapsă s-a deschis
suavă în noapte
suspin prelung
între clipe visate
ce lungă e așteptarea
și scurtă visarea
se scurge soare în amurg
cuvinte trec, cuvinte curg
o nimfă a pădurii
rătăcită în crâng
atinge sfioasă un gând
printre gene, alene
fiorii țipă în noapte
în nestemate șoapte
vise lungi, neîmplinite
în brațe ce se ating, se strâng
amarnic dor, tânguitor
rătăcit între clipe
clipe nebune, rebele
ce să mai fac astăzi cu ele
mi-e dor să vin
la sânul tău divin
să sorb licoarea unui vis nescris
să beau ambrozie în paradis
ce pură e iubirea unei fete
candoarea unei glezne dezgolite
îmi sfâșie retina
a cui oare este astăzi vina
lumină între stele
te scalzi în roua dimineții
surâzi și cânți
a tainică chemare
un cânt despre o femeie
îndrăgostită din cetate
iubirea e destinul
iar lacrima iubirii, chinul
este târziu și plouă
e ora lungă
aștept în noapte o femeie
regina mea, în nemurire
trec clipe, trec ore, în goană
număr anii, curg
eu zac în colb
aștept-aștept și uneori mai plec
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre muzică, poezii despre gânduri, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere sau poezii despre toamnă
Condorul
Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre prăpăstii
Glasul stelelor
Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
și-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă și Pământul,
cântă și lacul albastru,
în care se oglindește cerul,
ce dirijează concertul broaștelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
și ne ține de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul și pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrățișându-se cu roua dimineții,
cântă și lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna și destinul,
cântă și inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Ninge primăvara
În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile anilor vieții
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac,
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
spunându-mi "ai grijă de tine"
ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngeri și Lumină
peste sufletul meu auriu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre zile sau poezii despre vânt
Drumuri printre stele
Pășesc din stea în stea
Culegind viorele din nori,
Cîntînd cântul stelelor
Pe o coardă de iederă
Legănată de zborul
Drumurilor dintre stele.
Mă așez pe o stea
O mângâi, o privesc
Și-i spun te iubesc, îmi este dor
Dor de tine, de tine,
Păpușă ruptă din stele
Ce lauzi Lumina
Și i puterea dulce a stelelor,
Pe dungile dintre planete
Dau mina cu îngerii
Și sar din stea in stea
Scrutînd Pămîntul și Luna,
Strîngînd în brațe Soarele
Și pășind cu dragoste
Pe căile dintre stele.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păpuși, poezii despre planete sau poezii despre laudă
Vis de noapte
În fie care noapte mă porți
Tu visul meu de noapte
La bolta cerului bați la porți
Zbori între vis și realitate
Ești sufletul mereu din vis
Zborul tău mă însoțea
Cu aripi de dor m-ai cuprins
Tu mi-ai descifrat iubirea
Șoimul transformat în nor
A plutit deasupra mea
Voi iubii văzduhul până mor
Și lumina Lunei cu căldură sa
Zboară aripi prin văzduh
Îngeri ce ne înconjoară
Desfătări ale unui duh
Note calde scoase din vioară
Suflete se topesc în stele
Ploaie caldă cu meteoriti
Noi ne-numărăm prin ele
Să iubim suntem sortiți
Ne-ntâlnim în noaptea ideală
Sori ce strălucesc în beznă
Praf de stele curge în beteală
Liniștea geană peste geană
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre vioară sau poezii despre realitate
Aș vrea...
Aș vrea să fiu un vânt prin nuc,
Aș vrea la tine să ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.
Aș vrea să fiu un vânt prin stele,
Să te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, să te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.
Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.
Aș vrea ca apele să le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
Să se întoarcă în viața iubirii înot,
Să lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înot sau poezii despre trandafiri
Sufletul
Ca un condor mă înalț spre ceruri,
să ajung la tine fiică și la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
și iar zbor și iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieți,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor și cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului și al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul și vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost așternut
stelele surorii în noapțile-mi reci,
Luna m-a privit și mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.
În zori ești Lumina
care strălucește în brațele Soarelui
și cu ale vostre brațe mă îmbrățișați în zborul meu de condor,
mă alintați, mă ridicați și mă aruncați
printre licuricii ce zboară-n vis,
alături de eternitatea timpului
ce se plimbă-n așternutul sufletului,
ca pe o cărare care îi aparține.
Zorile apar și eu încă mai sunt pe Pământ,
dar sufletul se ține de mână cu cerul!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săptămâna mare
În noaptea aceasta
Mă învârt printre îngeri
Așteptând Lumina Divină
Să pogore din suflet ales.
În săptămâna mare,
Când pătimim cu toții,
Iubirea și Lumina
Se țin de mână
Și zburdă prin farmecele
Surori
Făcând legământ
Cu Luna și Soarele
Cu mine, cu tine, cu noi...
Promițând că ne iubește
Mereu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni
Rapsodia luminii
drumul spre lumină e pavat cu rugăciuni
cu ample sentimente din iubirea curată
nu supăr universul nu fac stricăciuni
în creația divină veșnic binecuvântată.
la răscruce de gânduri se află Cristos
cu alaiul de îngeri ce cântă în cor
e triumful dragostei, elixirul gustos
ce curge prin sânge ca un magic izvor.
sărbătoarea luminii îmi curge prin vene
nu-i nici o fericire ca în zi de Paște
când mântuitorul învie printre gene
și pretutindeni natura renaște.
razele dansează printre triluri codrene
un înger al dragostei în mine se naște.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sărbători, poezii despre sânge sau poezii despre supărare
Radiografia sincerității
Este în candoarea Luminii
Pe care o revarsă cei buni
Și pe care o poartă mereu cu ei.
Radiografia iubirii
Se găsește în emanarea energiilor
Din corpul uman
Ce se revarsă prin sorpul astral.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre radiologie, poezii despre sinceritate, poezii despre inocență, poezii despre energie, poezii despre corp sau poezii despre astre