Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Constantina Gina Dumitrescu

Viața

Viața nu este de închiriat
viața este o scânteie vie,
nu strălucește fără Soare
nici Soarele fără scânteie.
culesul vieții dintre spini
este o datorie înălțătoare,
ea curge-n fluture în zbor
prin flacăra vie a energiei
vitale.
cursul vieții curge-n râuri,
blocând și culegând destine,
păstrate-n cutia cu surprize
ce stă agățată-n poarta scânteii.
prinde-n lucrările sorții
culoarea, vibrație incandescentă
ce se zbate-n curcubeul din zare
plutind pe-o luntre, printre nori,
agățată de o rază eternă
zburând veșnic în perfectul infinit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantina Gina Dumitrescu

Poartă

Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopții,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumețiilor celeste,
portretul vieții este veșnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Legături

Apă, munte, flori
culese cu mână de înger
și arunncate-n vâltoarea vieții,
vapoare, avioane, zbor de lilieci
și de libelule albastre
ce se înaltă-n suflete aurii
care zboară spre infinit
curcubeu, Soare și lacrimă divină
ce curge-n pajiște verde a vieții
stralucind în vîltoarea neânsemnată a Terrei
piatra care poartă energia divină
aruncata-n slavile cerului
pe o ancoră din aur domnesc
ce se ascunde-n puterea Luminii
Soare, Soare, Soare peste tot Soare
apă, apă, apă peste tot apă
și noi cei ce purtăm de toate
din bogățiile cerului
și ale Pământului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Mare, Nisip

Mare, Nisip, Mare
toate legate prin fulgul auriu
al vieții!
Nisipul legat de mare
prin firul nevăzut al algei
Marea legată de Nisip
prin șnurul de aur al iubirii
pentru Ninfă,
Soarele legat de Nisip
prin firul puterii energiilor
Soarele legat de Mare
prin firul puterii vieții,
toate legate de-un fir invizibil
ce plutește-n pântecul Universului!
totul se repetă oriunde în lume
totul este legat de apă și Soare, de viață.
omul alege Marea, Apa, Soarele
sau alege moartea, sau a ales moartea?
unii așteaptă răsăritul
cu speranța vie a destinului!
curg apele, nisipurile și Soarele
peste noaptea tristă în infinit
și peste viața omului
Constructorul, Universurilor a modelat Terra
după dorința sa
Respect și prețuire Constructorului-Arhitect

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Cerul

Nu vezi că cerul este cu tine?
îți spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre ființele omenești și extraterestre,
cerul te mângâie și tu nu îl vezi?
Cerul și timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
și către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respirația ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
și cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
și printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
și se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce își duc destinul sortit
de atâta trudă și viață-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,
dar îl vezi în inima ta, cum te roagă să-l ierți
când nu mai poate a te ajuta
cu răsuflarea sa Divină
și te invită-n călătoria sa printre astre,
ca să culegeți împreună florile cerului
care au mai rămas curate.
Printre Stele Lumină pipăie și îl alintă
cu o floare vie de viață
ruptă din sufletul tău,
ca o recompensă pentru darul ce-l porți.
Pune-i în piept floarea de mire
și dăruiește-i mireasa purității,
ca să poată a petrece la nunta terestră,
cuvânt de iubire și dragoste celestă, iubește cerul ce te învăluie în mantie albastră,
și cu o privire te roagă să-l ierți,
nu a putut fi mai aspru cu tine, om,
ca tu să nu te speli pe mâini cu el.
Aleargă prin cer cu smerenie
și strânge-l la pieptul tău,
ca pe o iconă ce poartă pe îngeri,
chiar de nu poți a-l vedea,
prin straturi de mir și dezmierdare.
Cultivă cerul cu flacăra ruptă din inimă
și așeaz-o pe-o rază din Soare,
ca să se simtă ca o floare
ce poartă curcubeul în zare.
Privește cerul cu dragoste și pipăie-l dacă ești în stare,
ca apoi să-l așezi în palmă
și să dormiți în patul cu puf din nori!

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Trei Sori și o barbă

Privit-am cerul
și un turcuaz de vis
mi-a inundat sufletul în abis
prin culoarea marii de smarald
priveam trei Sori și o barbă
o barbă albă legată de Soarele din mijloc
Lumină multă și iubire
se revarsă-n sânul meu de om
și-mi scaldă viața-n primăvară,
aduce-n pântec puterea de a fi mamă
a nostră multă primăvară
trei Sori și o barbă albă
legate prin oceanul infinit al prețuri vieții
ce separă lumea terestră de ei
adorm privind trei Sori și o barbă albă
care se scutură pictând planeta
în armonii divine
sub lac de ape și lumi
visez turcuazul din nori
și lava ce curge-n cascade
din blocuri fără de mansarde
privesc dormind potopul glasului
de om ce risipește armonia divină
și o aruncă-n puțul gol și mort
cu apa pierdută-n destin
adorm din nou cu trei Sori și o barbă albă
realizez în vis că am trăit
cândva pe pămînt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Te iubesc

Te sărut, te strâng în brațe,
mă cuibăresc în sufletul tău...
tu mă așezi pe-o frunză din Lumină
și mă porți prin labirintul cerului,
prin florile ce curg din piatra fericirii,
povestindu-mi ce dor îți este de crinul iubirii,
ce mult dorești să nu ne mai despărțim...
oriunde am fi, vom fi mereu împreună,
zburând prin ferestrele larg deschise
spre zările destinelor primite și neprimite...
eu și tu mereu nedespărțiți în eternitate,
purtați prin zâmbet de cleștar,
ce pătrunde-n flacăra ce arde-n piatră...
este fericirea supremă a sufletului,
să poată a fi ce dorește iubirea celestă.
Te sărut, te strâng în brațe,
mă cuprinzi, mă alinți cu zâmbetul Luminii,
care mă sfâșie, de fericirea neînțeleasă de om
mă ții de mană, alergând printre stele,
culegând rodul polenului ceresc,
care curge-n palma mea pentru tine
și pentru acele ființe ce zburdă-n jurul meu.
Este frumoasă caleașca țesută din fir de iubire,
strălucește-n Univers,
condusă de caii ce au aripi de îngeri și glezne din chihlimbar,
frumoasă plimbare printre stele
și îngeri...
caii conduc caleașca printre alaiul
care strigă: Aleluia, Aleluia, Aleluia!
stelele se prefac în poteci de Lumină,
supuse cuvântului divin
strecurat în verbul supremei bucurii...
vasele cerului se pregătesc de nuntă,
Soarele strălucește ca un mire,
deschizându-și brațele către iubirea sa,
pe care o urcă-n caleașcă și trec pe la sora Lună,
povestindu-i destinul pregătit eternității,
crestat de puterea Luminii,
strecurată-n fața vremilor ce vin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Condorul

Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Copilă

Ființa ta este sculptată-n
inima mea,
numele tău este gravat
în sufletul meu,
cuvintele tale sunt scrise-n
creierul meu,
graiul tă mă cheamă
mamăăăă!!!
este întipărit în gândul meu
chipul tău este pictura-n
ochii mei,
tu ești și ai fost arhitectul
vieții mele,
ai coborât precum Lumina
în sufletul meu,
stingând necazurile vieții
ca o picătură de rouă
ce face să înflorească
o floare,
razele de Soare
ce mi-au alintat nopțile,
au coborât prin tine,
Liana,
mîngâind suflete și plante
misiunea ta,
creația destinului nostru,
misiunea noastră pictează
planeta cu verde crud
și curcubeul în zare,
iar cerul ne saltă-n infinit
așteptările
când ziua aceasta va veni
vom dansa hora unirii
ținându-ne de mână,
infinitul ne va ține trena,
veșnicia ne va fi alături
plimbându -ne pe un vapor cu flori,
care plutește pe stele
alunecând feeric în Soare
unde va porni orchestra
cântând simfonia vieții
și a nemuririi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Copilă

Ființa ta este sculptata-n
inima mea,
numele tău este gravat
în sufletul meu,
cuvintele tale sunt scrise-n
creierul meu,
graiul tă mă cheamă
mamăăăăă!!!!!
este întipărit în gîndul meu
chipul tău este pictura-n
ochii mei,
tu ești și ai fost arhitectul
vieții mele,
ai coborât precum Lumina
în sufletul meu,
stingând necazurile vieții
ca o picătură de rouă
ce face să înflorească
o floare,
razele de Soare
ce mi-au alintat nopțile,
au coborât prin tine
Liana
mîngîind suflete și plante
misiunea ta,
creația destinului nostru,
misiunea noastră pictează
planeta cu verde crud
și curcubeul în zare,
iar cerul ne salta-n infinit
așteptările
când ziua aceasta va veni
vom dansa hora unirii
ținându-ne de mână,
infinitul ne va ține trena,
veșnicia ne va fi alături
plimbându -ne pe un vapor cu flori,
care plutește pe stele
alunecând feeric în Soare
unde va porni orchestra
cântând simfonia vieții
și a nemuririi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Cartea cerului

Ceru-i o carte deschisă
citeste-l te lasă în el
să-i răsfoiește pagină cu pagină,
culegând tot clarul Luminii din el
și curăță stelele de praful cel greu
lăsat de spirite netoate și rele
învață din cartea cerurilor,
învață că-i viață și în Univers
o lume-i întinsă în albastrul celest
și o altă aici pe pământ,
aleargă prin orașe planete,
dezintegreaza-te-n infinit,
pune mâna pe Soare
și viața îți vei citi,
culege o firimitură din pâinea-i sfântă
și gust-o cu multă nădejde,
culege o rază de Soare
și cânta-n dimineți deschise
cântul Luminii ce șuera-n vânt,
cunoaște citind Universul
este o carte deschisă pentru voi,
biblioteci în fiecare planetă,
ce înnobilează viață de apoi
citește cartea mamelor planete
și viața va straluci în voi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Poziția vieții

Ce este viața?
Cine o cunoaște?
Ce știți voi despre viață și trăirile ei?
Eu cred că este doar clorofilă
Ce face să se plimbe sângele,
Fie el verde sau roșu,
Galben sau albastru,
Prin venele pline de durere.

Această hârtie albă ce poartă cerneală
Are viață sau ce este cu ea?
Îmi puteți răspunde exact
Sau și ea conține clorofilă
Și este părticică din tine,
Din zorile ce inundă planeta
Și suflete ce zac în necunoscut
Pe acest pământ ce poartă
Visele vieții eterne.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile, anilor vieții
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac,
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
spunându-mi"ai grijă de tine"
ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngerii și Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile anilor vieții
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac,
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
spunându-mi "ai grijă de tine"
ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngeri și Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui, cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului,
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină.
Este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest.
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii...
Verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
ruptă din culorile, anilor vieții.
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor.
Rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
îmi spui: "ai grijă de tine!"
Ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngerii și Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Totul

Sunt o picătură din miezul pământului
și un strop de apă din roua dimineții,
curg anii precum secundele
și viața nu are niciun sens.....
totul este nimic și nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
și fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esența vieții,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinți de iubire,
pământul se zdrobește de durere
și de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputința iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un cățel ce stă-n mijlocul străzii,
așteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu știe că-i făcut din apă și pământ
și nu cunoște mila...
Sufletul Universului aleargă-n
inima radiată a necunoscutului
vărsând Lumina peste Terra,
crezând că oamenii vor înțelege.....
că știu totul și nimic,
ei sunt totul și nimic în Univers,
sunt cuprinsă de tristețe
când privesc suferința planetei
și neînțelesul om
ce aleargă de colo-colo
și nu produce nici cât o frunză
pentru eterna viață!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Poziția vieții

Ce este viața?
cine o cunoaște?
ce știti voi despre viață și trăirile ei?
Eu cred că este o clorofilă
ce face să se plimbe sângele
fie el verde sau roșu,
galben sau albastru,
prin venele pline de durere.
Această hârtie albă ce poartă cerneala
are viață, sau ce este ea?
îmi puteți răspunde exact?
sau și ea conține clorofilă
și este părticică din tine,
din zorile ce inundă planeta
și sufletele ce zac în necunoscut
pe acest pământ ce poartă
visele vieții eterne,
ce formează spirala infinitului
să fie viața pură?
ce poartă holograme în necunoscut
care trec prin ceața densă
a experienței, a purității, a epurării
formând puteri necunoscute ție
om al acestui neam trecător.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Chiparoșii

Chiparoșii izbucnesc din nori
ca niște flăcări verzi
care se unesc cu cerul
prin chiparosul zvelt albastru
chiparoșii, străjeri ai munților
ce se zăresc prin aburul auriu al vieții,
ei sunt dezmierdați de ape
și de zarea pufoasă,
ce se rupe din văile
ce miroseau a munți,
trei chiparoși opresc munții să cadă
îi sprijină cu umărul lor
și cu temelia ce se prelinge-n Terra,
sunt chiparoșii stâncilor
care strălucesc în Soare
fiecare stâncă este o bibliotecă
plină de istorie, amintiri, amprente
și mai ales energii.
scriu despre chiparoși
cu rădăcinile lor
și cu vârful, flăcări verzi,
lustruind cerul cu flacăra
verde ce răsare din Soare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Umbre

Aleargă umbrele spre dezintegrare
se aglomerează, purtând armuri de fier,
crezând că astfel vor fi nemuritoare
să fie umbrele orașului, sau iluzii?
ce ies din crăpăturile de asfalt
sau ninfa ce curge-n viață
străpunsă de umbra fără de viață.
umbrele încearcă să pună stăpânire
pe planeta Pământ
o secătuesc de vlagă
și de coroana ceea de vis.
se înșiruesc umbrele-n văzduh
aducând moartea prin coroana invizibilă,
purtată de umbre doar în vis.
este umbra pericol când merge-n față?
fără dor și poate este, las-o în spate
pe ceea care nu merită nimic
priveste Soarele și umbra se va ascunde de Lumină
în spatele tău ea va fi mereu
alungă umbra de pe puteri terestre
și iute ea se va topi
că-i ruptă din pământ nu din lumini
și zace în pămîntul din tei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Clopote!

Bat clopotele nopții
Se aud zarurile vieții
Și jocul la ruletă.
O dansatoare dansează la bară
Dansul câștigului și speranței,
Viața aleargă-n noapte
După liniștea somnului,
Se strecoară pe gaura cheii
Suflând picătura vieții în ea.
Zăngănesc lacătele
A închis și deschis,
Poarta nopții sau a vieții.
Bat clopotele, se aud ceasurile
Bimbangul sosește
Și orologiul ne trezește.
Când Bimbangul nopții sosește
"Sunt aici trimis de Dumnezeu
Să mai curăț lumea
Ca să fie mai bună,
Să stea pe o rază de vise."
Bat clopotele în noapte
Și orologiul sună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Flacăra sărutului

Sunt flacăra sărutului sălbatic,

desprinsă dintr-o lume ireală

în care timpul a rămas ostatic,

iar muzica a devenit carnală.

Mereu arzândă, veselă și vie,

cu frica doar a jarului mocnit,

dansez, atât cât viața va să-mi fie,

preludiul unui drum spre infinit.

Dar și atunci, în zboru-mi de scânteie,

voi căuta o cale spre o viață

în care un sărut să-mi fie cheie

ce va deschide porți de fortăreață.

Voi reaprinde focuri prin uitare

și am să fiu păcatul de pe buze

ce-l vor și-l cer în rugi ca o chemare

din jarul încă viu de printre spuze.

Eu, flacăra sărutului, acum,

pe-o muzică ce pâlpâie-n surdină,

îți caut pe sub vălul de parfum

iubirea, focul meu să întrețină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook