Valsul

Aseară am plecat la braţul iubirii
spre o nuntă lumească şi luminosă,
ne-am gândit că ar fi frumos să dansăm
şi am început cu valsul sufletului,
pluteam pe aripi de muzică celestă,
printre luminile salonului regal al cerului,
unde iubirea mă învârtea-n labirintul infinitului,
printre stele şi Căi Lactee, în galaxii necunoscute.
Stăteam strânşi în braţe şi ne învârteam cu Universul,
păstrând candoarea iubirii celeste ce se pogoară
în suflete-destin, care cunosc doar iubirea...
pe-o stea era un înger, care ne privea
dansul fermecat ce ilustra iubirea.
Şi eu, o pământeană, cu trupul
şi cu suflet plecat de mult printre stele,
îmi sărut iubitul şi îi şoptesc: "te iubesc"...
cuvintele mele sunt atât de timide,
încât el se face că nu le aude
şi mă întreabă: "ce ai spus?"
atunci, cu forţa sufletului îi spun "te iubesc!"
cuvintele mele s-au răspândit în cer
şi valsul nostru ameţitor a continuat
printre munţi şi văi, printre îngeri.
Valsăm, valsăm, dansul nostru nu se termină,
el a început şi nu se va termina,
el a început şi nu are sfârşit,
merge la braţ cu nemurirea şi iubirea
valsul nostru,
este-n sumedenia vremilor ce vin,
peste care turnăm un pic de subvenţie
din straturile Luminii care străbat Universul...
traseul valsului nostru străbate veştejite cununi
şi prin supremaţia valsului le curăţim.
Prevestitori ai simbolului Solar,
strânşi în braţe păstrăm veşnicia,
cu un prim vals al iubirii noastre...
ni s-au alăturat stelele şi Luna
şi am început un alt nou vals
sub privirea credinţei, speranţa vremilor ce vin.
Valsăm, valsăm, strânşi în braţe,
în salonul regal al cerului,
unde sălăşluieşte iubirea,
stropită cu subvenţie divină.
Valsăm şi petrecem cu timpul
pe străzile Universului,
vestind răspunsuri Crăiesei trecerii timpului...
dansăm, dansăm supremaţia vasului,
pe ritm de muzică celestă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!