Noapte de Sânziene
Cerul se deschide,
freamătă văzduhul,
sacrul și profanul
ating infinitul,
împletesc cununi
din flori de sânziene,
miracol și atemporal
conectează-n astral
rădăcini din ținut boreal,
câmpii transformă-n covor sideral.
Focuri se aprind
pe pământ arid,
departe țin răul,
purificarea crește,
căci ielele-n alai
printre noi coboară,
pentru țara mea țes o iișoară.
A lor frumusețe
ne iau pe loc maiul,
le privim smeriți,
un pic amețiți,
și-un cântec divin,
suav, cristalin,
ne-nvăluie gândul și plaiul.
E noaptea cu soare,
când Ion s-a născut
cu cerul și-omenirea
prinsoare a făcut,
pământu'-a botezat
cu sevă de pom,
drăgaicele-a chemat
să pună-n atom
lumina din soare,
iubirea din floare.
Spiritul intuitiv
ne este discipul,
credem cu tărie
în orice crepuscul.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre botez
- poezii despre țări
- poezii despre smerenie
- poezii despre patrie
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Când cerul se deschide lin...
În Sfânta seară de Crăciun,
Când cerul se deschide lin,
Coboară îngerii-n alai,
Pe cetini verzi cu umeri albi.
Și veste mare au adus,
Că s-a născut Pruncul Iisus,
În staul mic sărăcăcios,
Pe fânul vitelor scrumos.
Maria pruncul înfășa
Și îngenuchind Ea mulțumea,
Că în Leagănul Crăciunului,
S-a născut fiul Domnului.
Magii de la răsărit
În mare grabă au venit,
Pruncului Sfânt s-au închinat
Și daruri scumpe i-au lăsat.
Păstorașii din câmpie
Au venit cu bucurie,
Că staulul cel luminat
De Domnu-i binecuvântat.
Veniți creștini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
Îngerii cântă în cor divin,
Mântuitoru-i pe pământ.
Minune mare și colind
Când Dumnezeu surâde blând,
Că mântuire ne-a adus
Din Răsărit pân' la Apus.
cântec, versuri de Valeria Mahok (13 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre Crăciun
- poezii despre sfințenie
- poezii despre creștinism
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
- poezii despre îngeri
- poezii despre verde
- poezii despre sărbători
NOAPTE DE SÂNZIENE
Am împletit cununi de sânziene
Cu galben plămădit din sfânt pământ,
Să te ferească magicele zâne
Când noaptea se deschide Cerul Sfânt,
Și ivoriul lunii de se cerne
Cu mrejele de vise-ademenind
Am să mă pun ca pavăză de stană
Și apărat vei fi cu focul meu arzând.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre galben, poezii despre foc, poezii despre apărare sau poezii despre Drăgaica
Femeia, bucată din lună
Femeia-i plămadă din apă și lut
creată de cei mai parșivi dintre zei,
îngerii toți mai apoi i-a născut,
supusă la chin, osândită de ei!
Femeia culege raze din soare,
copiii îi naște din pântec divin,
panzele țes și trimite pe mare
țoți fiii puternici crescuți în suspin.
Femeia-i visul blând de copilă,
mirosul suav și chip de zeiță,
flori din răsaduri plantate cu milă,
sfântă în vorbe și vârf de peniță.
Femeia-femeie se-nchină la cer,
la cerul cu stele în noaptea senină
și nu înțelege de totu-i mister,
femeia este bucată din lună.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre superlative sau poezii despre stele
Sântion de primăvară
Astăzi soarele s-a gătit
Și-a pus strai de sărbătoare,
Cu omenirea s-a nuntit,
La ureche are-o floare.
Din munții dacici coboară
Logodnicul păsărilor,
Sântion de Primăvară,
Voinicul sărutărilor.
Fetele adună-n grabă
Rămășițe de zăpadă
Păstrată în poala albă
Și-n cântecul de albadă.
Apa pentru frumusețe,
Descântece de dragoste,
În zori să le dea binețe
Cu razele din miloste.
Cloștile se-ntorc la cuiburi,
Zilele vor fi cu roade,
Fluturii dansează-n gânduri,
Cresc brândușele-n posade.
Bucură-te azi copilă,
E magia-ntoarcerilor,
Fă-ți din flori o apostilă
Peste arcada stelelor.
Haide, vino Dragobete,
Mă cuprinde, mă-nfășoară,
Străluciri tu ai în plete,
Flori să-mi lași pe iișoară.
Dă-mi a ta miere din buze
Să mă-mbăt de fericire,
Brațele să-mi fie frunze
Să mă-brac în nemurire.
Căci iubirea românescă
E izvor de apă vie,
Ruptă din floarea domnească
Ce-nflorește-n armonie.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre apă, poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre urechi sau poezii despre sărut
Ridicați calice pentru mucenici
În ziua în care cerul se deschide
Ca moșii să se-ntoarcă în pământ arat,
Pe drumul soarelui ce zeii desfide,
Două lumi se unesc în arc primăvărat.
Ridicați calice, pline cu vin roșu,
În număr de patruzeci, pentru mucenici,
Focuri să ardă pân' o cânta cocoșu',
Acum pregătiți ogorul, îndeletnici!
Cei patruzeci de Sfinți astăzi să-i pomenim,
Din cer se pogoară lumina în cununi
Cum în Cartea Sfântă ne zice Ieronim,
Bine și belșug să fie, ca-n cozi de păuni.
Colaci din pită dulce cu miere și nuci
Să-mpărțim la săraci și să-i blagoslovim,
Lumină s-aducem în incerte răscruci,
Rodul să culegem din pământ neodim.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre sărăcie, poezii despre roșu, poezii despre păuni sau poezii despre pâine
Realitate și credință
Zilele se-întorc în nopți,
nopțile se-întorc în zile.
Viețile se duc din morți,
răul se transformă-n bine.
După toamnă vine iarnă,
după primăvară, vară.
De sus, norii-încep să cearnă,
apa pe pământ coboară.
Lumina se-întoarce-n zori,
după soare se-întorc flori.
În pământ se-ascund comori,
apa se întoarce-n nori.
Unii oameni cred că poți
ca să te întorci din morți.
Credința lor e deșartă.
Nu-întorci mortul de la groapă.
Doar Domnul Isus Hristos
de la groapă s-a întors.
Ne-a dovedit că se poate
reveni-n viață, din moarte.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre toamnă
Fulgi de puritate se topesc peste noi
Cerul albastru metalic
cerne peste noi puritate,
fulgi deși, jucăuși luminează
noaptea de cobalt măiastră.
Gândul meu cristalin bate-n fereastră,
iubirea-i întinsă pe-o plapumă pufoasă.
În densitatea inimii simt o dulce-armonie,
pentru-o iubire sperată, încăpățânată,
simțită în suflet, in carne, in sange si oase.
Ochii se fixează pe fulgii de zăpadă,
mintea se lasă legănată,
inundată de dorința din alte vieți strămutată.
Noi doi în balansoarul vieții
cu aripi de doruri dotați,
străpungem imensitatea albastră
și fulgi de puritate se topesc peste noi,
invadează cu a lor strălucire
ființa și neființa din noi doi.
Din albul cristalin imaculat
răsar flori multicolore,
covor se-ntind sub tălpile goale de gânduri,
impregnate doar cu iubire și sete de viitor.
Acoperă-mi sufletul cu cânt de vioară,
îmbrățișează-mă cu forța iubirii,
strânge-mă-n brațele nemuririi,
iubește-mă cum te iubesc,
trăiește-mă cu tot ce-i încă lumesc
și poartă-mă apoi în eternitate,
ca împreună să povestim
lumii din lumi diverse,
că puterea iubirii-i secretul
ce zidește-n veci cuvântul și poetul.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre gânduri, poezii despre albastru, poezii despre încăpățânare, poezii despre vioară sau poezii despre viitor
Cântec din spuma mării
mă simt sirenă îndrăgostită
cândva născută din spuma mării
numai cu tine sunt fericită
ai în privire orizontul visării.
noi suntem două suflete pereche
iubirea noastră s-a născut în valuri
personaje tonice de poveste străveche
urmele simțirii le lăsăm pe maluri.
mângâieri solare ne-au unit pe viață
stele ne-au vorbit printre emoții
alături de tine în orice dimineață
întâmpin la trezire surprizele sorții.
noi doi și-un cântec din spuma mării
purtăm în sânge lumina sublimării.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sânge, poezii despre surprize sau poezii despre suflete pereche
Gând pentru surioara mea
Un gând, un salut o îmbrățișare,
o tăcere și o rază de soare
alături de-o stea și o floare
că să-ți fac o vie și dulce urare
pornită din inima mea iubitoare.
Îți scriu azi să-ți urez pasiune.
Pasiune pentru viață și a ei adeziune
la culorile ce aprind flăcări de afecțiune.
Bucuria să-ți locuiască mereu în ochi,
iubirea curată să te ferească de deochi.
Privește-nainte, nu avea frică,
când vântul va rupe o rămurică
copacul rămâne mereu în picioare
se-naltă măreț spre stele și soare!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre picioare sau poezii despre inimă
Cerul tău albastru
Un râu de lacrimi am vărsat
De fericire si de tristețe
Lumina ochii mi s-a secat
Tu-mi dai a visului acuratețe
O pânză albă ochii mei
Iubirea e ce mă nconjoară
Gândul am străjer pentru ei
Căldura Luceafărului în seară
Am apucat ca să te chem
Luceafărule printr un gând
Și inima mi s-a făcut un ghem
Am simțit prezența ta venind
În gândul meu rămâi te chem
Un bulgar al aștrilor arzători
Cerul este tatăl tău suprem
Veșnic iubitor printre muritori
De poți veni în fiecare seară
Spune-mi povestea ta de astru
Să te astept la geam afară
Coboară din cerul tău albastru
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre râuri sau poezii despre ochi
Prinsoare
Fac prinsoare, pe o floare,
că vei pierde, de mă pierzi!
Vei vedea doar stele verzi
dacă ți-e frică de Soare!
Nimeni nu-mplinește vise,
dacă-i surd, când doru-i cere
să îi toarne-n suflet miere...
Lasă-ți porțile deschise!
Ai schimbat toamna târzie
pe-un buchet de viorele
și ai câștigat, cu ele,
IUBIREA din poezie.
Scaldă-te-n ploaie de rouă,
ce adapă duhul ierbii,
duh ce-ngenunchează cerbii,
când răsare Luna nouă!
Primenește haine vechi,
prinse-n cuiul renunțării,
îmbracă șoaptele mării,
care mângâie perechi!
Și adună fericire
din flori de nu-mă-uita,
crescute-n inima mea,
din credința în IUBIRE!
Tu ești Raza mea de Soare
și mă încălzești, acum,
prefăcând tot doru-n scrum...
Hai, că renunț la prinsoare!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre schimbare
8 Martie
O zi simbol în viața voastră,
Un început de primăvară.
În loc de flori vă pun în glastră,
Un sărut, o floare rară.
Din cer lumina se coboară
Și așterne pe pământ,
Covor de flori de primăvară,
Fără adieri de vânt.
Cer senin vă fie fața,
Zâmbetul măr înflorit.
Mamă, "Bună dimineața!"
Voi sunteți soare răsărit.
Odată cu primăvara
Vise multe să-împliniți!
Copiii vă sunt comoara
Pentru ei, voi să trăiți.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre început, poezii despre zâmbet sau poezii despre simbolistică
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre iarnă, poezii despre voce, poezii despre trandafiri sau poezii despre tată
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va urma
Ești aici în fiecare frunză care freamătă
Ești aici în odaia cu saltea de paie
Ești în apa Siretului
Din flori și girasol plăzmuită
Se aprind pupile ca focuri în inele
Se deschide noaptea ca o ladă cu jucării
Cu licurici
Așteaptă paradisul înscris în liniile din palmă
Iată merișorul râde printre dediței
Răvășit parfumul peste câmpul nud
Perzistă ca o dorință timidă
poezie clasică de Sașa Pană din Cuvântul talisman (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre rai, poezii despre nuditate, poezii despre licurici, poezii despre jucării sau poezii despre frunze
Pygmalion
Pe-albastra, imensa tipsie,
Un colț de argint sideral...
Făclii, cu lucirea lor vie
Emană miraj, din astral.
În umbre-mpletite vibrații
Aduc nostalgie în joc.
Din largele, multele spații
Răsar căi lactee de foc.
Pământul, o perlă-n uitare
E visul din cobalt, vrăjit...
Cu stele de aur, în mare...
Și-un cântec transpare în mit...
Dar ochiul veghează în taină...
Pygmalion vede-n astral
Creația lumii, o haină
Și-un crez, lângă ultimul val...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre jocuri sau poezii despre aur
Muguri de speranță
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vis din astral
înălțați spre azur nu știu de discrepanță
sorb seva luminii pe arbori de cristal.
privesc numai spre soare cu cutezanță
fremătând sub piele dorul ancestral
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vise din astral.
rădăcini de gânduri cu augustă substanță
se unesc cu glia la modul ideal
doina sângelui în sublimă nuanță
am cules-o cu ardoare din noaptea de opal.
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vise din astral.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri sau poezii despre idealuri
Sânziene... flori frumoase
Într-o zi așa frumoasă
dorul nostru se revarsă,
în jocul de Sânziene
cu flori multe ca pe scene.
Flori de câmp ce ne sunt dragi
în horă cu oameni dragi,
cerul s-a deschis puțin
ne așteptă să venim.
Mireasma de flori pătrunde,
izvoare și flori mărunte
plutind în părul lor bălai,
cu armonie într-un dulce plai.
Jocu-i lung în seară târzie
și multe fete au să vie,
iar pe cerul plin de stele
cele rele să se spele.
Cerul are luna plină
o boare pe frunte m-alină
și mă-ndeamnă să privesc
din vis, să nu mă trezesc.
poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre păr blond, poezii despre păr sau poezii despre lună plină
Pășești și astăzi lângă mine
(În amintirea primului meu soț iubit și iubitor, Nicolae Constantin)
Printre mărgelele de ploaie
pășeșți și astăzi lângă mine
în timp amar fără iertare
și-un spațiu ce nu-mi aparține.
Inert în mâinile-ți de soare
zace flautul de chihlimbar,
silențios, fără suflare,
cu cântul presat într-un ierbar.
Pășești și azi cu mine-alături
cu moartea cuibărită-n priviri
în jur sunt așchii de minuturi
lumânări de vii mărturisiri.
Te treci printre lacrimi de rouă
ce alungă furtuna din rău,
cel rău împărțit pe din două,
devenit pentru noi fierăstrău.
Iubirea ta trăiește-n mine,
face parte din iubirea mea,
tăcerea ta-i un rest de pâine,
rochia serii de catifea.
În cer s-a dizolvat iubirea,
fragmente de atomi veghează
ce-a mai rămas di mănăstirea
ce-adăpostea cândva o rază.
Frânturi de clipe, bucăți din noi,
bezmetice, fără de matcă,
merg înainte și înapoi
sperând să mai găsească-o lotcă.
Nu mai există universul,
totu-i nimic, nimic e totul,
se scurge-n lacrimi chihlimbarul
și flautul cade-n crepuscul.
Împodobit ești de durere,
cu pas grăbit te îndepărtezi,
te muți pe drumuri de mistere,
necunoscute, fără amiezi.
Asculți în noaptea fără stele
ce deodată cad în ropot,
înșelătorul cant de iele,
pamantu-i doar suspin de clopot.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre soț, poezii despre rouă sau poezii despre rochii
Visul meu
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi și cer;
Valul cald mângâind
Pescărușul în zbor,
Gânduri vii,
Pași ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune și foc,
Din cădesri și urcuș,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Țâșnind don pământ.
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Luminițe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe țintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, șiroind
Printre munți de bazalt.
poezie de Florina Emilia Pîncotan (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre păsări, poezii despre prăpăstii sau poezii despre munți