Simfonia primăverii

anotimpul renaşterii din durerea noastră alveolară
o numim atât de poetic, primăvară!
ne amintim florile de gheaţă
din iernile sângerate prin noi
şi pornim cu suflete înmugurite
căutând neantul existenţei...

picturile parfumate de acest boem mărţişor
în vibrări de ivoar, de roz sau de violet
precum şi suspinele noastre-n valsul speranţei
cântă o nouă primăvară
peste vechile bucurii şi dureri...

azi, cuprinşi de frumuseţea lalelor,
a freziilor şi a ghioceilor,
dar şi de aripile visării
deschidem drumuri neumblate
cu cheile albe din inima efemeridei...
şi ne cresc aripi de lumină spre o nouă cale
peste florile timpului nostru
eliberând pasărea Phoenix din noi...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de primăvară

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri?!...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile gândului

Florile gândului
sculptate în cleştar, răsar peste verile
parfumate... Aripi de lumină
însoţesc visul alb când umbrele veghează
din tenebre...
E o şoaptă de tristeţe pretutindeni,
un murmur al somnolentelor
reverii,
a sufletului dorinţă frântă care renaşte
din cenuşa uitării
şi triumfă precum mireasma ambrei
dincolo de răscrucile
vieţii...

Florile gândului
sculptate în cleştar, răsar peste verile
parfumate...

poezie de Cristina Maria Şandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Şandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară a venit

O nouă primăvară a venit.
Dar tot ninge ca în miez de iarnă
Şi florile au înflorit,
Dar parfumul lor au miros de armă!

O nouă primăvară a venit.
Dar pământului parcă îi este teamă să înverzească,
Ca nu cumva să fie rânit.
De o armă rece omenească!

O nouă primăvară a venit.
Şi trebuie să fie frumos, cald şi bine,
Dar cineva pe pământ a hotărât!
Venirea primăverii s-o amâne.

poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O primăvară frumoasă!

O primăvară frumoasă!
Cum o fi!
Alunecoasă,
Pe fir alb, intrând în casă
Şi pe roşu, de mătasă...
Mărţişor ce ne trezeşte
Din somn lung şi ne vesteşte:
Gata, e de-ajuns, trăieşte!
O primăvară frumoasă!
Dimineaţa, cam geroasă,
Printre nouri, luminoasă
Şi din când în când, ploioasă,
Ca oricare primăvară...
Păsărele spre cer zboară,
Dând din aripi prima oară,
Muguri mici încep s-apară,
Cu dorinţa fermă, clară,
De-a-nverzi în primăvară!
O primăvară frumoasă!
Plictisită sau zeloasă,
Cu zâmbet sau plângăcioasă,
Pură, albă, păcătoasă,
Ca şi omul, de altfel,
Dar, sunând din clopoţel,
Că renaşterea e-n toi
Şi ne-atinge şi pe noi!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul infernului din mine

Timpul meu s-a scurs într-un mic infern:

prin copacii
care plâng trăirii dezrădăcinarea pădurii visării
ramurilor, frunzelor şi florilor iubirii
dar şi amintirea anilor din inelele vieţii.

prin oceanele naşterii din miazănoapte
ce sărută fiecare răsărit viu de vis
sorbind cu nesaţ fiecare picătură de viaţă
din amontele râurilor nordice.

prin iarba violet a luncii durerii
aciuată pe umbra tălpilor tale
din izvorul ruinelor secate
de liniştea neagră a uitării şi strigătul sângelui meu.

prin hamadele lunii
dezgolite de gravitaţia întrupatei iubiri
rămânându-i doar neagra seceră
într-o infernală aşteptare.

atunci nu-mi păsa că timpul trecea
agale prin florile albe din infernul lui Dante
dar, probabil!
a picta adevărul timpului infernului din mine
e cu neputinţă....

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară

A venit din nou toamna la noi în ţară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.

E frig, e întuneric şi burează.
Oamenii dorm şi vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în ţară.

poezie de Vladimir Potlog (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile speranţei

Moleculele vieţii aduc florile speranţei
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Şi pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colţul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăişul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranţei scutură petalele
Sub cripta amintirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Euforie de primăvară

dansez cu fluturii la firul ierbii
şi peste tot miroase-a primăvară
în poieniţa verde zburdă cerbii
şi garofiţele au înflorit iară.

vântul se îmbată în parfum de liliac
izvoarele susură prin văi înflorite
acesta-i anotimpul care mi-e pe plac
când toate naturile zâmbesc fericite.

florile de castan par lumânări aprinse
se înalţă spre cer pline de candoare
şi gânduri aleargă spre zări necuprinse
să simtă mângâierea razelor de soare.

florile de măr ning duios peste vise
poezia dragostei capătă amploare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruma unui florar

Zori de zi roşiatici şi cuminţi,
e o nouă dimineaţă
muzica liniştii e tulburată
de urletul facerii frunzei
un mugur curajos a scos capul în lume
din crusta zăpezilor moarte
se aude suav şi răsăritul ierbii
precum dorul meu de tine.
au dat semnalul trompetei, contrabasului şi violei
şi a început valsul primăverii din noi.
dirijorul e apatic,
dar viorele şi toporaşii cu scâncetul lor
i-au salutat trezirea la viaţă
din ceasul final
al tălpilor din bruma unui florar...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alint

Braţele ochilor mei
Te alintă ca pe un prunc
Răsărit în uterul mamei, căutând lumina
Şi fericirea promisă
În visele părinţilor
Evadând prea devreme din labirintul copilăriei.
E prea curând să amintim
Despre ceea ce înseamnă destin.
Se pot întâmpla multe...
Celula încolţeşte,
Îi cresc aripi de fluturi
Şi în câmpia timpului,
Alunecă precum un lampion de argint,
Secunda unei noi naşteri.
O buclă de libertate
În lumi de smaralde...
Dar dincolo de această poveste existăm noi.
Iar peste noi,
Un cer de săruturi.
Din noi izvorăşte fântâna iubirii...
De aceea te sorb cu privirea
Şi te îmbrac
În lanuri de grâne şi flori.
Pentru a răsări în fiecare uivers,
La fel de frumoasă şi pură...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem despre singurătate

Viaţa e un dar, o feerie de trăiri şi simţăminte,
de rugi şi dureri neîmpărtăşite
prin singurătăţile-n doi trăite, cetatea sângelui uitat
din inima unui homo sapiens sapiens.
Viaţa e suma adevărurilor nerostite, ascunse în ochii toamnei,
dar şi a cărărilor ce nu duc nicăieri
pentru că le-am ferecat în ceruri de rai
cu cheile lacrimilor de Jad
din pădurea suspinelor nopţilor albastre.

Am obosit.
trebuia totuşi să plec
spre zarea din inima Atlantidei
atât de departe
încât teama de singurătate să nu-mi cotropească
fiinţa-mi de petale şi rouă,
să nu-mi otravească clipocirile sângelui sfârşitului de toamnă.

Stau în cumpănă
Singuratatea-i o durere, un dat sau un dar?!
sau
e obsesia trecererii noastre prin lume, dinspre răsărit spre amurg
printre iedera lui ieri, macii de azi şi fragilul balon a lui mâine?!
ori dinspre nicăieri spre niciunde...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

Mă lipesc
de plămânii tăi
să-ţi fiu aerul
pe care îl respiri
atunci când simţi că te sufoci de dorul meu.
Nimeni în afară de mine
nu îţi va purta inima
ca tribut
iubirii de noi.

Tu ştii că noi
suntem Pasărea Phoenix
dar nu renaştem din cenuşă,
ci unul din celălalt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară, primăvară

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în ţară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,

Vino cu zile senine!
Cu fluturi şi cu albine,
Cu verdeaţă pe câmpie
Şi-n suflet cu bucurie.

Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topeşte,
Pământul se dezmorţeşte.

Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.

Primăvara vrem să vină
Să toarne-n suflet lumină.
Stăpânul lumii să-ncălzească
Toată suflarea lumească.

Primăvară, primăvară,
Vite pasc pe dealuri iară.
Păsări cântă-n dimineaţă,
Totul s-a trezit la viaţă.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucură-te azi...

Bucură-te azi, ca-i primăvară,
Că iarăşi păsări au venit,
Că se repetă ca odinioară,
Că plaiul este înverzit.

Bucură-te azi, că este soare,
De florile ce-au răsărit,
Cu petale mult surprinzătoare,
Pentu noi, tot cresc neobosit.

Bucură-te azi, de muguri,
Ce se desfac miraculos.
De ierbele ce cresc pe drumuri,
Caci pământul nu-i setoc.

Bucură-te azi, ca-i cer albastru,
Că bolta e vastă şi senină,
Creatorul e maestru,
De frumuseţea cea divină

Bucură-te azi, de astă viaţă,
Chiar dacă-ţi este-un pic mai greu,
Poate chiar mâne dimineaţă
Vei uita ca a fost greu.

Bucură-te, mulţumeşte,
Că travesti pe acest pământ,
Bucură-te mulţumeşte,
E miracol că ai venit.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta primăvară

În lumina dimineţii, soarele şi-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubeşte;
Şi cu raze de speranţe, a rugat până şi luna
Să-şi întârzie venirea, până somnul... se iveşte.

Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorţite
Şi tristeţile ivite în culori de gheaţă sumbre.

A-nflorit până şi cerul de atâta primăvară
În culori de liliac şi magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.

poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

Îţi simt umbra printre storuri, primăvară, primăvară,
Dor mi-e de-ale tale zboruri şi-acest gând mă înfioară!
Dau perdeaua la o parte, primăvară, primăvară,
S-aud vântul tău cum bate pentru-a nu ştiu câta oară!

Soarele mă încălzeşte, primăvară, primăvară,
De obrazu-mi se lipeşte făcând geamul să tresară,
Şi-aud raza ta cum cântă, primăvară, primăvară,
Ca o mână tremurândă pe arcuşul de vioară!

Ieri a înflorit şi prunul, primăvară, primăvară,
Nu sunt mulţi, e numai unul, dar îl simt ca o povară,
De parca ar fi o sută, primăvară, primăvară,
Caci mişcarea îi e mută şi în vânt florile zboară...

Te privesc din întuneric, primăvară, primăvară,
Dintr-un spaţiu mic, feeric, dar livid, parcă-i de ceară...
S-ar părea că-ţi este bine, primăvară, primăvară,
Dar ce eşti tu fără mine, dacă nu mă vezi pe-afară?

poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise cu dedicaţie

Visele evoluează ascendent
Din aspiraţii în dorinţe
Din gânduri în speranţe
Pe itinerare de lumină
Ca zboruri de păsări albe
În compania unei reînvieri
Cu fler ca pasărea Phoenix
Perpetuă sau interminabilă
Formulă dezinvoltă de succes
Simbol verosimil al renaşterii
Motivând idei plauzibile
Invocând scenarii de efect
Tot timpul căutând călăuze
Până departe la cete de îngeri
La porţile unui spaţiu divin
Într-un periplu binecuvântat.

poezie de David Boia (31 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

Ninge când n-ar trebui să ningă.
Ninge în plină primăvară,
Peste tine, peste mine.
Peste carnea noastră,
Peste buzele ce se sărută şoptind şoapte de dor
Şi cuvinte de caramel...
Ninge peste străzile pustii
Şi peste florile albastre,
Peste gândurile noastre rătăcite, speriate de şoapte
Ninge peste îngeri,
Peste morţi ninge cu ecoul tăcerilor mele!
Peste vise şi peste curcubeul realităţii noastre...
Ninge ca şi când ar fi primăvara ultimei zile din an.
Poate că ar trebui să aştept venirea primăverii viitoare
Cu un alt soare mai puternic s-o dezgheţe...
Pentru că a nins şi peste muza mea, pe şevaletul iubirii.
De-ar fi iarnă acum, aş sări în sus, de fericire,
Că dragostea mea de copilărie
Ar putea topi zăpada într-un minut, cu o colindă.
Cât va trebui să mai aştept?!
O altă primăvară fără să ningă?
Căci primăvara asta îmi este aridă...
Plouă cu lacrimi din liniştea mea,
Pe drumuri de căutări...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de vară

Plouă cu flori de primăvară
Peste mirificul plai
Pe locul dat în dar de ceruri
S-avem o viaţă ca în rai.

Doar soarele poate să spună
Şi semenilor poveşti de Mai
Să mângâie cuprinsul zării
Să cânte pentru noi la nai.

E singurul ce poartă îngeri
Spre locurile unde stai
Ce iti zâmbea de printre ramuri
Când mândra iarbă o coseai.

Dansând cu florile în vânt
Se bucură şi-a mele gânduri
Se rătăcesc prin pomii verzi
Sau zburdă neîncetat prin crânguri

Şi tot privesc mirat prin ţarini
Cum a-nviat al nostru trai
E anotimpul nemuririi
Împărăţia unui crai.

poezie de Alin Ojog (4 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru rănile ţării ️

Nu da, Doamne, nici unui duşman
Suferinţa noastră dintr-un an
Şi ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.

Pâinea noastră coaptă-n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca şi până-acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe'noptate.

Lasă-ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi ca o zăpadă
Şi pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi-ndurare.

Dintr-un cap în celălalt al zării,
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe Cruce,
Zace-n lacrimi trupul rupt al Ţării.

Pică-i, Doamne din uleiul sfânt
Peste rănile cioplite în pământ
Şi înalţă din puterea gliei
Chipul cel rotund al României.

rugăciune de Horia Vintilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!