Cântec de primăvară
Îți simt umbra printre storuri, primăvară, primăvară,
Dor mi-e de-ale tale zboruri și-acest gând mă înfioară!
Dau perdeaua la o parte, primăvară, primăvară,
S-aud vântul tău cum bate pentru-a nu știu câta oară!
Soarele mă încălzește, primăvară, primăvară,
De obrazu-mi se lipește făcând geamul să tresară,
Și-aud raza ta cum cântă, primăvară, primăvară,
Ca o mână tremurândă pe arcușul de vioară!
Ieri a înflorit și prunul, primăvară, primăvară,
Nu sunt mulți, e numai unul, dar îl simt ca o povară,
De parca ar fi o sută, primăvară, primăvară,
Caci mișcarea îi e mută și în vânt florile zboară...
Te privesc din întuneric, primăvară, primăvară,
Dintr-un spațiu mic, feeric, dar livid, parcă-i de ceară...
S-ar părea că-ți este bine, primăvară, primăvară,
Dar ce ești tu fără mine, dacă nu mă vezi pe-afară?
poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Ion Cristea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre muzică
- poezii despre flori
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre vioară
- poezii despre trecut
- poezii despre primăvară
- poezii despre mișcare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.