Miere şi sare

O traistă cu trucuri – nu-i aşa?
Şi-o partidă jucată de nişte fiinţe linguşitoare?
Dacă eşti priceput la jonglat c-un pachet de cărţi
sau la aruncatul zarurilor – asta ajută?
Dacă poţi spune bancuri şi fi un bun pretenar
şi poţi face impresie – asta ajută?
Când băieţii se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieţi –
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai aşa şi-aşa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii şi degerătura crivăţului
şi vine cum vine vremea, iar tu nu poţi schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
şi felul în care păşeşti, vorbeşti, îţi ţii mâinile sau capul –
iar tu nu poţi schimba asta – tu doar aştepţi şi te rogi.

Există vreun fel în care poţi măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs
mulţi kilometri, ajungând departe-n domeniul numerelor mari.
Cale spre iubire este pasiunea, cunoaşterea, afecţiunea?
Toate trei – împreună cu lumina lunii, trandafirii, cumpărăturile,
darurile şi iertările, acceptările şi uitările,
amintirile şi chiria locuinţei,
perle ale memoriei laolaltă cu şunca şi cu ouăle.

Poate fi iubirea încuiată şi ţinută ascunsă?
Da, iar pe ea se aşează colbul şi mucegaiul,
şi, dacă nu descoperă că soarele-i poate veni în ajutor,
se chirceşte-n penumbră...
zăpada, ploaia, furtunile pot ajuta –
păsări în cuiburi cu o singură odaie
scuturate de vânturi demente şi nemiloase –
toate pot ajuta:
nu-ţi încuia dragostea şi n-o ascunde.

Cum soseşte primul semn de iubire?
Cu un fior, cu o transpiraţie foarte personală,
într-un tu-şi-eu, noi, noi doi,
într-o pereche de răspunsuri,
ceaţă de ametist pe orizont,
două programe de dans întretăiate,
două iniţiale împletite cu briceagul,
cinci violete proaspete pierdute-n sarea mării,
păsări în zbor exact în marile lor momente,
înăuntru şi înafară o mie de ferestre,
un cal, doi cai, o mulţime de cai,
un inel de argint, un strigăt de aramă,
un gong de aur bătând întruna bang bang, bang-ng-ng,
uşi trandafirii închizându-se una câte una
de-a lungul asfinţitului în faţa cântecelor nopţii,
hulubele şi mânerele stelelor,
pliurile negurilor de la draperiile lunii,
încolăcirile şi descolăcirile ghemurilor de ceaţă.

Dragostea este un ceas şi rotiţele lui se uzează.
Dragostea este o vioară şi lemnul putrezeşte.
Dragostea este o zi pe care-o aşteaptă noaptea.
Dragostea este o vară urmată de toamnă.
Dragostea moare întotdeauna şi când moare-i moartă,
şi când e moartă nu mai e nimic de făcut,
şi când nu mai e nimic de făcut noi spunem
ăsta-i sfârşitul, el vine întotdeauna, el vine şi ne găseşte.
Iar acum noi o vom îngropa şi-o vom pune deoparte
cu eleganţă şi cu decenţă, ca pe un ceas sau o vioară,
ca pe o zi de vară la sosirea toamnei,
ca pe un lucru frumos ajuns la sfârşitul aşteptat.

Cât ţine dragostea?
Cât un balon de sticlă mânuit cu grijă
sau cât două orhidee de seră lăsate-n viscol,
sau cât o nicovală imobilă de oţel
călită la flacăra unei suduri inexorabile –
sau uneori dragostea poate dăinui
cât şase fulgi, şase fulgi hexagonali de nea,
şase fulgi hexagonali de nea plutind în aer
sau cât jurământul dintre oxigen şi hidrogen
într-un pahar cu apă de izvor,
sau cât ochii de pe bancnotele de-un dolar,
sau cât două dorinţe călărind
pe-o pală de vânt iarna în zori,
sau cât piatra de temelie a unui altar antic
menţinut sacru pentru rugăciunile tale intime,
sau cât praful ridicat într-o trombă solemnă
purtată de vânturi schimbătoare.

Există sanctuare care păstrează mierea şi sarea.
Există cei care risipesc şi care cheltuie.
Există cei care cercetează şi cei care salvează.
Dragostea poate fi o căutare liniştită, cu conţinut.

Poţi cumpăra dragostea?
Desigur, în fiecare zi: cu bani, haine, acadele,
promisiuni, flori, conversaţii fermecătoare,
zâmbete, vorbe dulci, minciuni,
zilnic, barbaţii şi femeile cumpără iubire
şi-o iau acasă la pachet – şi se întâmplă fel de fel de lucruri,
iar ei le studiază
şi de ce o cercetează mai mult, de ce îşi dau seama că,
de fapt, n-au căpătat iubirea pe care-au dat banii:
dragostea cumpărată e o imitaţie garantată.

Poţi vinde dragostea?
Da, o poţi vinde pe un preţ bun
şi-apoi te poţi gândi iarăşi
şi poţi reconsidera preţul,
şi-ţi poţi plânge de milă,
şi te poţi întreba cine a vândut şi de ce.
Lumini de vecernie plutesc pe apele negre-ale nopţii,
o lagună de stele clătită în umbre catifelate,
o furtună uriaşă plânge pe caii mării albi,
astfel de momente sunt de nepreţuit.

Invitată sau neinvitată? Cum vine dragostea?
Şi invitată şi neinvitată, o codoaşă şi-o umbră,
un răsărit la uşă orbindu-te
sau o eşarfă de lumină într-o ceaţă-albăstruie,
clipirea lentă a două felinare-n pâcla râului
sau un fum dens pe cocoaşa unui munte,
iar fumul devine un fum cunoscut propriilor tale
veşminte şifonate:
răsucirile acestuia pătrund în calea ta, în mâinile tale,
în chip şi în ochi.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere şi sare ( extras)

Cât ţine dragostea?
Cât un balon de sticlă mânuit cu grijă
sau cât două orhidee de seră lăsate-n viscol
sau cât o nicovală imobilă de oţel
călită la flacăra unei suduri inexorabile –
sau uneori dragostea poate dăinui
cât şase fulgi, şase fulgi hexagonali de nea,
şase fulgi hexagonali de nea plutind în aer
sau cât jurământul dintre oxigen şi hidrogen
într-un pahar cu apă de izvor
sau cât ochii de pe bancnotele de-un dolar
sau cât două dorinţe călărind
pe-o pală de vânt iarna în zori
sau cât piatra de temelie a unui altar antic
menţinut sacru pentru rugăciunile tale intime
sau cât praful ridicat într-o trombă solemnă
purtată de vânturi schimbătoare.

Există sanctuare care păstrează mierea şi sarea.
Există cei care risipesc şi care cheltuie.
Există cei care cercetează şi cei care salvează.
Dragostea poate fi o căutare liniştită, cu conţinut.

Poţi cumpăra dragostea?
Desigur, în fiecare zi: cu bani, haine, acadele,
promisiuni, flori, conversaţii fermecătoare,
zâmbete, vorbe dulci, minciuni,
zilnic, barbaţii şi femeile cumpără iubire
şi-o iau acasă la pachet – şi se întâmplă fel de fel de lucruri,
iar ei le studiază
şi de ce o cercetează mai mult, de ce îşi dau seama că,
de fapt, n-au căpătat iubirea pe care-au dat banii:
dragostea cumpărată e o imitaţie garantată.

Poţi vinde dragostea?
Da, o poţi vinde pe un preţ bun
şi-apoi te poţi gândi iarăşi
şi poţi reconsidera preţul,
şi-ţi poţi plânge de milă,
şi te poţi întreba cine a vândut şi de ce.

Lumini de vecernie plutesc pe apele negre-ale nopţii,
o lagună de stele clătită în umbre catifelate –
astfel de momenete sunt de nepreţuit.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea sau iubirea

dragostea sau iubirea
e în inima mea
chiar dacă le simţi
nu le poţi vedea
dragostea ne dăruie
clipe de bucurie
iar iubirea vine
neîncetat din mine

poezie de Maria Buzu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai dreptul să ceri ceva ce tu nu poţi oferi. Nu poţi obliga pe cineva să se schimbe, atâta timp cât acesta nu vrea... dar îi poţi prezenta diferite variante din care el să aleagă. Nu poţi convinge pe cineva, oricâtă dreptate ai crede că ai, atâta timp cât nu eşti capabil să aduci argumente solide şi logice. Nu poţi iubi pe cine vrei... dragostea este nedefinibilă, ilogică, neînţeleasă şi eternă, dacă ea este desăvârşită. Nu le poţi avea niciodată pe toate care ţi le doreşti, dar acceptarea te va ajuta să capeţi mulţumire sufletească şi cu ceea ce primeşti. Nu-ţi poţi schimba destinul... dar poţi fii receptiv la lecţiile care ţi le dă, întru a ţi-l face cât mai pe inima ta. Nu poţi avea mai mulţi zei cărora le slujeşti... conştient sau inconştient... Dumnezeu este numai Unul Singur şi Legea Lui este: Binele făcut în toate formele lui, Iertare şi Dragoste Necondiţionată! Amin. Fiţi buni!

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când suntem necăjiţi, ne-a părăsit gagica sau gagicul, avem datorii, suntem graşi sau bolnavi, stresaţi şi parcă totul e împotriva noastră, toate acestea nu sunt decât simptomele unei singure probleme reale. Ai belit atât de mult ochii la lucrurile din afara ta încât ai uitat să te uiţi în tine şi să vezi ce fiinţă umană extraordinară eşti şi cât de multe ai de oferit lumii. Ai uitat cât de multe poţi face într-o singură zi când ai entuziasm, cât de mici par problemele când îţi aduci aminte să fii recunoscător că eşti viu şi că atâta timp cât poţi vedea zorile unei zile, speranţa că poţi cuceri întreaga lume şi poţi atinge împlinirea şi fericirea maximă rămâne intactă. Toată psihologia, dezvoltarea personală şi spirituală, la asta se rezumă: fii tu tare prima oară ca să nu mai fie nevoie să îi împovărezi pe alţii. Apoi ajută-i şi pe ceilalţi să fie tari. asta e tot. Dragostea de sine- să îţi placă de tine şi de cât de fain ai putea să fii, chiar dacă nu eşti în clipa asta - acesta este începutul poveştii tale de succes.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori

Ţi-ai pierdut dragostea pentru ea şi-apoi
Ea este cea pierdută,
Şi-apoi amândoi sunteţi pierduţi,
Şi nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori să fie.

Într-o lumea foarte normală
O suferinţă extraordinară se amestecă mereu printre micile preocupări,
Pierderea pare enormă, dar
Nimic nu poate fi luat de la capăt sau explicat deplin.

Îţi este teamă.
Dacă găseşti dragostea perfectă,
Ea îţi va opări mâinile;
Jupoaie-ţi pielea de-a lungul nervilor,
Provoacă dezastrul cu o inimă computerizată.

Ţi-ai pierdut dragostea pentru ea şi-apoi ea este cea pierdută.
Ai încercat să nu produci suferinţă şi, totuşi,
Orice ai atins a devenit rană.
Ai încercat să îndrepţi ceea ce nu putea fi îndreptat,
Ai încercat, deloc prosteşte sau lipsit de eleganţă,
Să salvezi ceea ce nu putea fi salvat.

Ai eşuat;
Acum ea este altundeva,
Iar noaptea ei şi noaptea ta
Au devenit nişte deşerturi.

Ce uşor ne-ar fi
Dacă dragostea ar putea fi readusă acasă ca un pisoi pierdut
Sau culeasă aşa cum culegi căpşunele,
Ce minunat ar fi;
Dar nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori să fie.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume cu o egalitate economică completă, tu primeşti şi păstrezi afecţiunile pe care le meriţi. Nu poţi cumpăra dragostea cu cadouri sau favoruri, nu poţi păstra iubirea prin a creşte un copil nedorit, şi nu poţi să ai siguranţă în dragoste servind ca o bună femeie de servici sau ca un bun furnizor de bani.

citat din B.F. Skinner
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te după ea! La naiba, nu mai sta acolo aşteptând ca ea să te sune. Du-te după ea pentru că asta ar trebui să faci când iubeşti pe cineva, nu să aştepţi să-ţi dea ea un semn care ar putea să nu vină niciodată. Nu lăsa oamenii să fie o simplă întâmplare pentru tine. Ea nu este o nenorocită de emisiune TV sau o tornadă care ţi se întâmplă. Sunt oameni pe care poate i-aş fi iubit dacă s-ar fi urcat într-un avion sau ar fi alergat pe stradă după mine sau m-ar fi sunat beţi la 4 noaptea pentru că trebuia să-mi vorbească chiar atunci şi pentru că nu vroiau să regrete asta. Chiar dacă sunt poate singura persoană care face lucruri nebuneşti pentru alţii ce nu ar da doi bani pe asta sau nu s-ar comporta ca nişte idioţi sau să fie complet vulnerabili şi oneşti. Să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine este uşor şi nu poţi să stai acolo speriat, respirând în telefon. Nu este idea tuturor despre ce este dragostea, dar este ceea ce cred eu că ar trebui să fie, pentru că eu aşa fac. Aşa că du-te strigă-i dragostea ta, şi fii cu ea în moduri în care contează pentru că asta este frumos şi este generos şi asta înseamnă să iubeşti pe cineva. Este nepoliticos şi nesigur, dar nu contează.

citat din Harvey Milk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Am auzit, cândva-ntr-o doară,
Cum că iubirea se măsoară!
De-atunci am o nedumerire:
Care e cuatificarea în iubire?

Ştiţi vreo unitate de măsură
Pentru emoţii, dragoste sau ură?
Iar dacă este vreunul care ştie
Ar vrea să-mi spună într-o zi şi mie?

Eu nu ştiu să se fi creat vreun for
Care măsoară gradul de amor
Şi nici nu cred că este cineva ce poate
Să cuantifice iubirea în intensitate!

Cu siguranţă nu s-a născut încă
Alt om care să ştie cât e de adâncă
Emoţia ce-o simte fiecare
Ca s-o măsoare-n metri, leghe sau picioare!

O fi nevoie de mai multă elocinţă
Să înţeleg că în iubire nu-i nicio o ştiinţă
Şi că, deşi s-au dat atâtea definiţii,
Omul măsoară dragostea doar în emoţii?

Poţi să măsori intensitatea din privire
Ori scânteierile născute din iubire?
Se poate măsura roşeaţa din obraz
Născută din iubire sau, poate, din necaz?

S-a născocit oare numărătoarea
Pentru momentele ăn care-s visătoarea,
Ori a ajuns să ştie cineva mai bine
Cât de intense sunt emoţiile-n mine?

Există undeva vreo mică şansă
Să mi se numere intrările în transă
Când în momentele de reverie
Nici eu nu ştiu dacă sunt moartă sau sunt vie?

Stă lângă mine cineva să ia aminte
Emoţia ce o transmit eu prin cuvinte
Când strig în gura mare ori şoptesc
"Iubitul meu", "mi-e dor" sau "te iubesc!"?

Pentru căldura din cuvinte-o fi vreun termometru?
Emoţia mi se analizează printr-un spectru?
Şi dacă eu simt să mă port cu graţie
Există pentru asta vreo gradaţie?

Am înţeles că poţi să te şcoleşti,
Dar nimeni nu te-nvaţă cât ai voie să iubeşti,
Atunci vin şi întreb a nu ştiu cât-a oară:
Chiar credeţi că iubirea se măsoară?

Flori Florentina
27.10.2015

poezie de Florentina Mitrică (27 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea – blestem divin

Dragostea-i un foc nebun,
Nu poţi să-l stingi atunci când vrei...
Măr, gutuie sau vreun prun,
Rodul nu poţi să i-l iei.

Dragostea e zbor riscant,
Duce şi la prăbuşire...
Nici scriitor şi nici savant
Nu i-a găsit vreo desluşire.

Dragostea îţi dă curaj,
Te-mbogăţeşte sau te fură...
Din lipsa ei, intri-n sevraj,
Şi poate să îţi dăruiască ură.

Dragostea urcă şi coboară,
Pe scara vieţii, printre trepte...
Şi te renaşte şi te-omoară,
Unde cărările nu-s drepte.

Şi tot am scrie despre ea,
De dragoste, flămânzi suntem...
Cel neavut o tot dorea,
Iar cel ce-o are... e blestem!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea - forţeaz-o şi va dispărea. Nu poţi avea voinţă în dragoste şi nu o poţi controla. Poţi cel mult să îi ghidezi expresia. Vine şi pleacă în funcţie de acele calităţi care îi invită sau reneagă prezenţa.

citat din David Seabury
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate exista dragostea? Poţi ştii că iubeşti numai dacă toate aceste lucruri s-au oprit, doar când nu posezi, când eşti, nu numai emoţional, devotat cuiva. Un devotament de acest fel nu presupune o implorare. Un om care se roagă nu poate cunoaşte dragostea. De vreme ce eşti posesiv, de vreme ce cauţi o finalizare, un rezultat printr-un devotament şi printr-o rugă care te fac sentimental, în mod natural nu ai de a face cu dragostea. Evident, nu există dragoste când nu există respect.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi ataşamentul se confundă prea des. Dragostea este iraţională, n-o poţi controla şi de regulă nu are nevoie de motive solide să existe... pe când ataşamentul, deşi implică note de iubire... este raţional, are de obicei la bază interese sau scopuri bine definite, nevoi sau dorinţe. A nu se confunda... deşi aparent se aseamănă destul de mult.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură in toate

Poate fi
măsură în toate,
dar în dragoste
nu se poate.
Pentru că ea,
dragostea,
este timp şi idee,
este soare şi cer,
diamant, orhidee,
e destin şi privire
şi răspuns la iubire.
Poate fi
măsură în toate,
numai în iubire
nu se poate,
măsura
dragostea.
Cât gândeşti când iubeşti,
cât visezi când doreşti,
cât dansezi şi priveşti
şi aştepti să-ntâlneşti!

poezie de Sebastian Buzgau
Adăugat de Mihai Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbim despre iubire

Vorbim despre iubire în aste vremuri care
I-au dat iubirii nume de ură şi uitare.
Mai sunt puţini cei care, vorbind despre iubire,
Îi înţeleg menirea şi-o poartă în simţire.

Cuvantu-i la tot pasul, e uneori prea des
Rostit cu uşurinţă şi fără înţeles.
Vorbim despre iubire, mereu vorbim de ea,
În schimb, cu al ei nume, descriem dragostea.

Iubirea nu înseamnă doar ceasu'-acel-al nopţii,
Poţi să-ţi iubeşti copiii, părinţii şi nepoţii;
Poţi să iubeşti un câine, o floare sau, ştiu eu,
Poţi să găseşti iubire, iubind pe Dumnezeu.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Je t'aime

nimic nu mai e ce a fost
sau a fost

nici dragostea

o bucată de pâine atât de proaspătă
şi mirosul ei cald

e destul
ori poate cam prea puţin
sau nimic
spune
este totuna să aprind un chibrit
?

ceea ce simt
picturi într-o expoziţie

sunt valurile plutind pe buzele tale
sau o chestie

te înţeleg
te simt
suntem acum
ca şi cum
doar noi... şi numai
noi doi

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Atunci a intervenit Almitra, vorbeşte-ne despre Iubire.
Şi el a ridicat capul şi-a privit
Poporul, şi-o tăcere grea s-a lăsat peste ei;
Şi cu voce puternică a spus:

Când iubirea îţi face semn, urmeaz-o,
Deşi căile ei sunt grele şi-abrupte.
Şi când aripile ei te cuprind, cedează-i,
Deşi sabia ascunsă printre pene s-ar putea să te rănească.
Şi-atunci când îţi vorbeşte, ai încredere-n ea,
Deşi vocea ei ar putea să-ţi sfărâme visele
Aşa cum vântul de la nord vestejeşte grădina.

Pentru că deşi iubirea te încununează, la fel te crucifică.
Deşi te ajută să creşti, îţi taie multe crengi.
Deşi se ridică la înălţimea ta
Şi are grijă de ramurile tinere tremurând în soare,
La fel ajunge la rădăcinile tale şi le desprinde din pământ.

*

Ca pănuşile de porumb te strânge la pieptul ei.
Te loveşte pentru a te dezbrăca.
Te cerne pentru a-ţi scutura de pleava.
Te macină pentru a te albi.
Te frământă până devii maleabil.
Şi-apoi te coace la focul său sacru
Pentru a deveni pâine sacră pentru ospăţul lui Dumnezeu, sacru.

Iubirea va face toate aceste lucruri
Pentru ca tu să-ţi afli tainele inimii –
Astfel cunoaşterea devine parte din inima Vieţii.

Dar dacă, temător, cauţi doar pacea şi plăcerile aduse de iubire,
Atunci e mai bine să-ţi acoperi goliciunea
Şi să părăseşti teritoriile iubirii,
Trecând într-o lume fără anotimpuri unde vei râde,
Dar nu cu tot râsul tău, şi vei plânge, dar nu cu toate lacrimile tale.

*

Dragostea nu dăruieşte nimic, doar pe sine –
Şi nu ia nimic cu ea, doar pe sine.
Dragostea nu posedă şi nici nu poate fi posedată;
Iubirea-şi este suficientă ei înseşi.

Când iubeşti nu trebuie să spui, " Dumnezeu este-n inima mea,"
Ci, mai degrabă, "Eu sunt în inima lui Dumnezeu."
Şi nu crede că poţi controla în vreun fel cărările iubirii,
Pentru că ea, iubirea, dacă te simte vrednic, îţi controlează drumul.

Iubirea n-are alte dorinţi, ci doar dorinţa de-a se satisface pe sine,
Iar dacă dragostea ta şi necesităţile ei trebuie să aibă dorinţi,
Lasă ca acestea să fie dorinţele tale:

Să te dezgheţi şi să fii asemenea unui pârâiaş care curge
Şi care-i cântă nopţii cântecul lui.
Să cunoşti durerea unei prea mari tandreţe.
Să fii rănit de propria înţelegere a iubirii
Şi, încântat, să sângerezi de bunăvoie.
Să te trezeşti în zori cu inima înaripată
Şi să fii recunoscător pentru încă o zi plină de dragoste;
Să te odihneşti la amiezi meditând la extazul iubirii;
Să revii îndatorat acasă odată cu mareea serii;

Şi-apoi s-adormi, după ce vei fi spus o rugăciune
Pentru cei dragi inimii tale,
Cu un cântec de binecuvântare pe buze.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura diferenţă între tine şi un om care are viaţa aşa cum şi-o doreşte este capacitatea de a acţiona. Acum nu mă refer doar la bani, poţi la fel de bine să nu acţionezi când e vorba de propria ta sănătate, de relaţii sociale sau de relaţia de cuplu, de carieră sau de hobby-urile tale. Acest lucru este primul element care îţi dezvoltă puterea ta interioară. Fără acţiune nu poţi să ai rezultate, oricât de genial ai fi tu.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar înainte de "a face" orice, tu trebuie "să fii", nu-i aşa? Aşadar, ce anume eşti tu înainte de "a-face"? Ce, dacă ai fi paralizat, în comă, sau în somn, tu nu eşti? Poţi să învingi cei mai de temut adversari, poţi să învingi de unul singur un război, poţi să învingi cei mai abili adversari politici sau economici, poţi să învingi zeci de invazii extraterestre, poţi să învingi cei mai mari filosofi, poţi să învingi cancerul, leucemia sau Sida, poţi să învingi toţi demonii din iad, dar dacă nu ai învins propria ta minte, rămâi doar un învins, un alt muritor de rând. Mintea poate afirma că e pozitivă sau cea mai abilă şmecherie "că a învins mintea", dar atâta timp cât gândul îţi este călăuză, el doar te va invita la moarte. Află cine eşti tu, pentru că tu nu ai fost născut vreodată. Corpul pe care-l crezi al tău nu e nimic altceva decât material de împrumut de la părinţi şi mai ales supermarketul din colţ si piaţa agroalimentara a lui Matache. Cine eşti tu, nu ce faci tu sau ce ştii tu despre tine. Astea sunt doar roluri bune scrise de gând pentru a impresiona sau speria copii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este o stare de spirit, nu o găseşti în afara ta, este mai mare decât tine. Dacă într-o relaţie experimentezi atât dragostea cât şi opusul, atunci trăieşti o dragoste dependentă. Nu îţi poţi iubi partenerul, atât timp cât îl ataci în minutul următor.

Eckhart Tolle în Puterea Prezentului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu poţi recupera, nimic nu contează mai mult şi nimeni nu poate înlocui ceea ce pierzi.... viaţa! N-o lăsa să se scurgă, nu purta bătălii fără sens sau noimă, nu alungă dragostea de viaţă şi nu-ţi întuneca sufletul cu partea nevazută a fiinţei tale. În fond, atât cât iţi bate inima în piept iţi pasă ce faci, cine eşti şi mai ales, ce eşti pentru cei din jur. Viaţa continuă să ofere tot ce poţi visa, ceea ce meriţi şi ceea ce îndrazneşti... zâmbet!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!