Miere şi sare ( extras)

Cât ţine dragostea?
Cât un balon de sticlă mânuit cu grijă
sau cât două orhidee de seră lăsate-n viscol
sau cât o nicovală imobilă de oţel
călită la flacăra unei suduri inexorabile –
sau uneori dragostea poate dăinui
cât şase fulgi, şase fulgi hexagonali de nea,
şase fulgi hexagonali de nea plutind în aer
sau cât jurământul dintre oxigen şi hidrogen
într-un pahar cu apă de izvor
sau cât ochii de pe bancnotele de-un dolar
sau cât două dorinţe călărind
pe-o pală de vânt iarna în zori
sau cât piatra de temelie a unui altar antic
menţinut sacru pentru rugăciunile tale intime
sau cât praful ridicat într-o trombă solemnă
purtată de vânturi schimbătoare.

Există sanctuare care păstrează mierea şi sarea.
Există cei care risipesc şi care cheltuie.
Există cei care cercetează şi cei care salvează.
Dragostea poate fi o căutare liniştită, cu conţinut.

Poţi cumpăra dragostea?
Desigur, în fiecare zi: cu bani, haine, acadele,
promisiuni, flori, conversaţii fermecătoare,
zâmbete, vorbe dulci, minciuni,
zilnic, barbaţii şi femeile cumpără iubire
şi-o iau acasă la pachet – şi se întâmplă fel de fel de lucruri,
iar ei le studiază
şi de ce o cercetează mai mult, de ce îşi dau seama că,
de fapt, n-au căpătat iubirea pe care-au dat banii:
dragostea cumpărată e o imitaţie garantată.

Poţi vinde dragostea?
Da, o poţi vinde pe un preţ bun
şi-apoi te poţi gândi iarăşi
şi poţi reconsidera preţul,
şi-ţi poţi plânge de milă,
şi te poţi întreba cine a vândut şi de ce.

Lumini de vecernie plutesc pe apele negre-ale nopţii,
o lagună de stele clătită în umbre catifelate –
astfel de momenete sunt de nepreţuit.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!