Sonetul 63
Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit și zdrențuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri și cu trupul greu,
Când zorii tinereții lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneții trec;
Și frumusețile ce le slăvește
Dispar și-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mișelește;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuțit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.
Dar frumusețea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre vârstă
- poezii despre verde
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Citate similare
Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre mândrie, poezii despre minute, poezii despre maturitate sau poezii despre lumină
Sonetul 22
Oglinda nu o cred că sunt bătrân
Cât sufletul mi-e tânăr ca și tine,
Dar când pe chip văd brazde că-ți rămân
E clar că moartea va veni la mine.
Căci frumusețea care te-nvelește
Este veșmântul inimii ce-o am,
Care la tine-n piept acum trăiește,
Cum să nu simt că-s tânăr cum eram?
O! Dragul meu, să faci cum ți-e mai bine
Dar eu-l meu pe tine te visează
Și teafăr al tău suflet îl menține
Așa cum doica pruncul îl veghează.
Tu mie-n dar mi-ai dat inima ta,
Dar dacă mor, 'napoi nu o poți lua.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre copilărie sau poezii despre bătrânețe
Avva și îngerii
Acelui avvă Getikós i-au spus,
căci se trăgea din Pontul unde-odată
Andrei, întâi-chematul lui Iisus,
a răsădit credința-adevărată.
Și povestesc de dânsul cei bătrâni
că mulți veneau să-l caute-n pustie,
dar l-așteptau și șase săptămâni
să ias-un ceas afară din chilie.
Cât n-ațipea, el se ruga întruna
și gropi făcuse cu genunchii-n stei,
iar îngeri de-au venit să-i dea cununa,
a aruncat cu cârja după ei.
"Să-mi dați cununa Domnul v-a trimis
când copt voi fi de marele soroc,
dar voi trăind pe veci în paradis,
de-al vremii mers habar n-aveți deloc!
Mai trebui timp și zdroabă, căci păcatul
atârnă greu cât anii mei pierduți
și nu voiesc să creadă Nefârtatul
c-am tâlhărit cereștile virtuți.
Tu, Doamne, știi ce zic, deși ești gata
să pui înaltă mila Ta proptea
nevredniciei mele ce lăsat-a
mai mult pe Tine crucea ei cea grea.
Nu-s nesmerit, ci doar pornit pe mine
și râvnitor de dragul Tău să-mi fac
până la capăt lenea de rușine,
spre-a nu părea de-atâta dar sărac.
Nu vreau vrăjmașul mândru să rămână
că n-ai avut în mine cât ai pus,
ci crunt să ardă-n ciuda lui bătrână,
pe jaru-ndreptățirilor de sus!"
Târziu, când fu măsura lui deplină,
sui și avva Getikós la cer,
dar zic cei vechi că vreme nu puțină
s-a mai căit în hruba lui stingher.
Și azi pe stâncă urma se mai vede
a cârjei azvârlite cu năduh...
Poveste-o fi, dar celui care-o crede
ferice lui de-a fi sărac în duh!
poezie de Răzvan Codrescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înălțime, poezii despre sărăcie, poezii despre săptămâni, poezii despre stânci, poezii despre rușine sau poezii despre rai
Sonetul 14
Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.
Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre noroc sau poezii despre monarhie
Dor de verde
Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Și cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineții până seara.
Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-și pregătesc chitara
Pe fir de iarbă și-n ramul de agud.
Eu văd cum toamna iute se ivește,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Și ritmul vieții parcă-ncetinește.
Dar iată, lunga iarnă se grăbește
Cu mantia să-nvelească șesul nud
Și dor de cald și verde îmi trezește.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre ritm, poezii despre păsări sau poezii despre nuditate
În viața lui un om n-are timp
În viața lui un om n-are timp să aibă
Timp pentru toate.
N-are loc să aibă loc
Pentru orice dorință. Ecleziastul a greșit pretinzând așa ceva.
Un om trebuie să urască și să iubească-n același timp,
Să plângă și să râdă cu același ochi,
Să arunce și să strângă pietre
Cu aceeași mână,
Să facă dragoste-n război și război în dragoste.
Să urască și să ierte și să-și amintească și să uite
Și să ordoneze și să încurce și să mănânce și să digere.
În ce istorie lungă e implicat
În atât de mulți ani...
Un om în viața lui n-are timp.
Când pierde, caută,
Când găsește, uită,
Când uită, iubește,
Când iubește, începe să uite.
Iar sufletul îi este atotștiutor
Și foarte profesionist,
Doar trupul lui rămâne un amator
Întotdeauna. El încearcă și bâjbâie.
Nu învață și-i mereu confuz,
Beat și orb în plăcerile și-n durerile lui.
Toamna, va muri ca o smochină,
Zbârcit, dulce, plin de el însuși.
Frunzele se usucă pe pământ,
Iar ramurile goale ne arată
locul unde există timp pentru toate.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre trup și suflet, poezii despre smochine, poezii despre război sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vatra
risipită printre pagini, adunată din poieni
viața-și duce existența trăind azi, uitând de ieri
si-n efervescența zilei toate sunt cu dus -întors
numai timpul implacabil zboară ca un albatros
vine seara, vine noaptea, înc-o dimineață iar
raze trec printr-o fereastră, zile trec în calendar
și nu-mi pasă și nu doare, răni demult s-au vindecat
vreau numai sclipiri de soare, cer albastru nepătat
vreau să văd livezi cu pomi, primăvara înviată,
lunca verde la Ampoi și pe mama lângă vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zbor sau poezii despre trecut
Trupul
Trupul meu
Un cuțit atât de lung
Puntea lui Cinvat
Vino să te trec Marea Rosie
Gabriela Gârlonța în Gabriela Gârlonța, Persistența măștilor Die Bestandigkeit der Masken,Editura Universității " Lucian
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vreau acum
Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.
Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.
Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.
Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.
Și-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ți fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.
Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aș fi cum trenul într-o gară fără șine;
Prelung și gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre oaze
- poezii despre munți
- poezii despre gări
- poezii despre greșeli
- poezii despre fosfor
- poezii despre deșert
- poezii despre cuvinte
Sonetul 67
De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.
De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre natură, poezii despre imoralitate, poezii despre hârtie sau poezii despre flori
Nistor o privi nostalgic: Adela era frumoasă! Îmbrăcată cu pantaloni scurți, un maieu de vară decoltat, fără spate, cu papuci de casă, părul lung, blond, desfăcut, ochii ei mari, albaștri, privirea ei vioaie, visătoare, de copilă... Și când se gândea că în curând el va pleca departe, pentru mult timp, iar ea va rămâne aici, acasă... Cum să nu se întristeze?! Ce păcat! Tocmai când își găsise și el o prietenă mai înaltă, cât de cât pe măsura lui, era nevoit s-o părăsească, contrar voinței lui. Ce-i drept, ea era mică, în privința vârstei, avea doar 16 ani, el 22, dar asta nu era o problemă; o îndrăgise tare mult, putea aștepta câțiva ani, ca ea să crească. Acum însă totul se năruia din cauza misiunii acesteia, ivită pe neașteptate.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre înălțime, citate despre vârstă, citate despre păr blond, citate despre păr, citate despre prietenie, citate despre ochi, citate despre frumusețe sau citate despre creștere
Sonetul 62
Amorul propriu pus-a stăpânire
Pe ochi, pe suflet și pe trupul meu
Acest păcat nu are lecuire
Că-n inimă îmi stă ascuns mereu.
Eu cred c-am chip frumos cum nimeni n-are
Și-al meu contur se-arată a fi plăcut
Îmi definesc precis a mea valoare,
Căci la aspect pe toți i-am întrecut.
Dar când oglinda adevăru-mi spune
Că sunt bătrân și chipul mi-e ridat
Încep să mă privesc cu suspiciune
Și știu c-amorul propriu m-a înșelat.
Dar tu ești eu, și-atunci când mă fălesc
Cu chipul tău, pe loc întineresc.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, citate de William Shakespeare despre valoare, citate de William Shakespeare despre suflet, citate de William Shakespeare despre inimă, citate de William Shakespeare despre frumusețe sau citate de William Shakespeare despre bătrânețe
Sufletul ce se minunează de frumusețile lumii materiale, arată astfel ca în el trăiește lumea cea deșartă; de aceea, este atras de făptură și nu de Făcător, de pământ și nu de Dumnezeu. Nu are importanță dacă pământul acesta este curat sau are noroiul păcatului. Inima, când este atrasă de frumusețile lumești, care nu sunt păcătoase, dar care nu încetează să fie deșarte, simte bucuria lumească a vremii, care nu are mângâierea dumnezeiască, într-ariparea lăuntrică cu veselie duhovnicească. Însă, când omul iubește frumusețea duhovnicească, atunci sufletul lui i se umple și i se înfrumusețează.
Paisie Aghioritul în Cu durere și dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre suflet, citate despre religie, citate despre inimă, citate despre curățenie, citate despre bucurie sau citate despre Dumnezeu
Sonetul 1
Când omul va distruge poezia,
Când nu va ști să mai admire-o floare,
Când va uita ce este bucuria
Trăind anost printre calculatoare.
Când trupul lui vigoarea și-o va pierde
Necunoscând plăcerea senzuală,
Când va uita de pajiștea cea verde,
Tânjind doar după lumea virtuală.
Când totul va fi goană după știință
Și luată-n râs va fi teologia,
Când omul va uita de-a lui ființă,
Iubind fierbinte doar tehnologia,
Atunci eu sper să fiu în altă lume,
Să beau, să cânt și să mă țin de glume.
poezie de Octavian Cocoș (30 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre umor, poezii despre tehnologie, poezii despre senzualitate, poezii despre râs, poezii despre religie sau poezii despre plăcere
Învăluită în Lumină sunt
Învăluită în Lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
Alături de mine vino, creștine,
să-mpărțim lumii o felie de pâine
și-un pocal de vin roșu de sânge
trupul lui Iisus azi nu plânge.
Pentru noi păcătoșii El a Înviat,
mâinile lui Pilat a spălat
și-n suflete negre a adus
Lumina divină de sus.
E bucurie în sufletul meu,
o așez cu coroana de flori pe al tău.
Învăluită în lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
E Paște, e lumină, e destin,
Lui, cu smerenie mă închin!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre vin, poezii despre smerenie sau poezii despre roșu
Învăluită în Lumină sunt
Învăluită în Lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
Alături de mine vino, creștine,
să-mpărțim lumii o felie de pâine
și-un pocal de vin roșu de sânge
trupul lui Iisus azi nu plânge.
Pentru noi păcătoșii El a Înviat,
mâinile lui Pilat a spălat
și-n suflete negre a adus
Lumina divină de sus.
E bucurie în sufletul meu,
o așez cu coroana de flori pe al tău.
Învăluită în lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
E Paște, e lumină, e destin,
Lui, cu smerenie mă închin!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul n-aduce alinare (sonet II)
Ati mințit când ați spus că timpul e vindecător,
Ați mințit toți, timpul n-aduce alinare!
El încă-mi lipsește-n plânsul acestei ploi ușoare;
Îl vreau când valurile duc cu ele-n zare un vapor;
Zăpezile de altădată dispar de pe creste ca un nor,
Și frunzele de-alt an fumegă pe fiece cărare;
Dar dragostea de-alt an rămâne, ca o durere mare,
Îngrămădită-n inimă, iar vechile sentimente încă dor.
Sunt sute, sute de locuri unde mi-e teamă
Să mă duc amintirea lui acolo încă stă la pândă.
Apoi, îmi spun, intrând ușurată într-un loc retras, îndepărtat,
Unde niciodată, dar niciodată, piciorul lui nu a călcat:
"Nu-i nicio umbră-a lui aici, oricât de ștearsă, de plăpândă!"
Și stau acolo tulburată, și mi-l amintesc... și inima-l tot cheamă!
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre marină sau poezii despre frunze
Diana: Iuli, de ce te porți așa cu Luci? De ce-i provoci suferință?
Iulian: Suferință?! Lui?! El suferă?! Și eu cum crezi că m-am simțit, când, din cauza lui, am fost luat la întrebări de către cei din Comisie? Sau acum, când am văzut prin ziare scris despre el, sau am auzit vorbindu-se la știri, ca despre un element rău?!
Diana: Ah, acum nu-ți convine, imediat îl consideri vinovat...
Iulian: Păi, că doar n-oi fi eu vinovat.
Diana: Dar până acum era bine, te simțeai mândru când se vorbea despre "domnul comandant".
Iulian: Bineînțeles că eram mândru de performanța lui, dar acum cu ce mă pot mândri? Cu un act de indisciplină?!
Diana: Te-ai gândit măcar o clipă că totuși ar putea fi nevinovat? Nu... Tu te-ai grăbit să-l acuzi, să-l judeci, te-ai grăbit să crezi că ar putea fi rău. N-ai vrut să fii de partea lui.
Iulian: Să fiu de partea lui?! Cum să fiu de partea lui, când are probleme de acest gen, cu disciplina...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mândrie, citate despre știri, citate despre vinovăție, citate despre suferință, citate despre nevinovăție, citate despre jurnalism sau citate despre bine și rău
Cine mai trece pe drum
Al lui Flețu,
Ai lui Fleașcă,
A lui Gârlă,
A lui Tiugă,
Al lui Bășină,
Ionete-al lui Făsui,
Al lui Deșca,
Roncioaica,
Coadă a lui Ceapă,
Sandu lui Ciurel,
Tăgărâlă,
Ai lui Mitrofan,
Ai lui Modârlan,
Al băiatului Măriei lui Didu,
Trașcă,
Ai lui Corniță,
Brânzanii,
Roască,
Ai lui Ghirea,
Ai lui Birău,
Delieștii,
Fata lui Dincă Gâscă,
Ai lui Patentă,
Mițăle,
Petrică și Cătălina lui Cășănete,
Ai lui Zgoidea,
Nătărău ăl bătrân...
Și ăștia sunt.
- Ei,... Dar Nătărău parcă murise.
- Atunci nu fu el. Atunci mi se păru.
- Atunci ți se păru.
Ori pe-ai lui Zăbic îi ziseși?
Rău e când te lasă vederea.
Atunci cine-o fi fost?
- Acum n-o să fug după el.
- Și unde se duc toți?
- Unde să se ducă? Trec pe drum...
Să știi tu că ăla o fi fost a lui Gâfotă.
Ori de-ai lui Sfoiag.
poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gâște, poezii despre fete, poezii despre cepe sau citate de Marin Sorescu despre bătrânețe
Eu vreau să mor în patul Meu
Azi noapte-au venit dinspre Gilgal* în iureș mare,-n tropot
De cai, oșteni grăbind spre câmpurile-omorului și asta-i tot.
Pitic și matahală, morți în bălți de sânge, fără niciun Dumnezeu.
Eu vreau să mor în patul Meu.
Ca vizoarele tancurilor, ochii lor erau stranii și sticloși,
Întotdeauna eu sunt cei puțini, iar ei, cei foarte numeroși.
Trebuie să răspund. Ei pot interoga mintea Mea mereu.
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
Soarele încremenise-n Gibeon*. Iubitor de-asemenea decoruri,
El e dispus să lumineze veșnic astfel de lupte și de-omoruri.
Poate nu-Mi voi vedea soția când va fi vărsat sângele-i iudeu,
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
Samson, puterea lui în chică fluturând....
Mi-au tuns părul înainte de-a mă fi făcut, vrând-nevrând,
Erou, instruindu-mă să lovesc cu sulița din plin fuleu.
Eu vreau să mor în patul Meu
Am văzut că poți trăi, singurel, în vremi de nenoroc
Chiar și-ntr-o groapă cu lei, dacă nu-i și n-ai alt loc.*
Nu-mi pasă c-o să mor sau că voi muri singur și-mi va fi greu,
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
*Gilgal, menționat în Cartea lui Iosua, e locul unde israeliții au campat după traversarea râului Iordan.
*Biblicul Gibeon, descris în Cartea lui Iosua drept oraș regal, era situat pe teritoriul tribului lui Benjamin.
*Trimitere la profetul Daniel, cel aruncat la ordinul regelui perșilor, Darius, în groapa cu lei.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Israel, poezii despre tuns, poezii despre soție, poezii despre râuri sau poezii despre păr