Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

William Shakespeare

Sonetul 14

Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.

Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

Citate similare

Din adevăr și din iubire

Din adevăr și din iubire îmi fac și patrie și crez
În viața mea mai sus ca ele nimic nu vreau mai așez.
Pentru-adevăr îmi dau viața, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orișice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul și iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot și nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărțită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr fățarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viața cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ruptură definitivă

Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.

Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.

Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.

Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.

te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.

Nu simt nevoia te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred că-i bine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Mai scrie-mi și tu ceva...

Mai scrie-mi și tu ceva,
eu stau și mă uit la stele
și uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
eu văd zăpada cum curge de pe brazi
și cerul înnorat în zorii dimineții.
Mai scrie-mi și tu ceva,
care încânte ușor
și să-mi liniștească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândești la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
cerul cu stele ne privește
și în noapte zăpada sclipește,
noi privim uimiți amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere și speranță,
în viața ce urmează...

poezie de (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 43

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Și-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.
Încântă-mi ochii, spun, că tare-aș vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineață
Așa cum toată noaptea umbra ta
În somnu-mi greu privirea mi-o răsfață.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Și noaptea-i zi când visele te-ncheagă.

sonet de din Sonete (1609)
Adăugat de Miron CostinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
William Shakespeare

Sonetul 22

Oglinda nu o cred că sunt bătrân
Cât sufletul mi-e tânăr ca și tine,
Dar când pe chip văd brazde că-ți rămân
E clar că moartea va veni la mine.
Căci frumusețea care te-nvelește
Este veșmântul inimii ce-o am,
Care la tine-n piept acum trăiește,
Cum să nu simt că-s tânăr cum eram?
O! Dragul meu, faci cum ți-e mai bine
Dar eu-l meu pe tine te visează
Și teafăr al tău suflet îl menține
Așa cum doica pruncul îl veghează.

Tu mie-n dar mi-ai dat inima ta,
Dar dacă mor, 'napoi nu o poți lua.

sonet de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 132

Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniți cum sunt, jelesc amar iubirea
Și-n suferință mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineții soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jelește;
O! Dac-ar fi și inima la fel
mă bocească, c-așa slava-ți crește,
-ți fie milă de-un amic fidel,

Eu aș jura că negrul e frumos
Și că-i urât tot ce e luminos.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Wystan Hugh Auden

Cel care iubește mai mult

Privind pe cer la stele, știu că o fac degeaba,
Din partea lor, eu pot să mă deplasez la naiba,
Dar, pe pământ indiferența e-o altă socoteală,
Trebuie ne ferim atât de om cât și de fiară.

N-ar fi aiurea ca aștrii să se consume pentru noi
Din dragoste, când noi nu le-o putem întoarce înapoi?
două inimi nu iubesc la fel – s'a spus demult,
Prefer atunci, din doi, eu să iubesc mai mult.

Admirator de stele, cum mă cred, și care
Stele nu dau pe mine-o para nefolositoare,
Nu pot, acum când le văd sus să spun că ar fi
Din ele una ce mi-a lipsit pe timp de zi.

De-ar fi dispară toți aștrii sau să moară,
Aș învăța mă holbez la bolta goală
Și să simt că bezna de catran e minunată,
Deși, s-ar putea, să nu simt chiar de prima dată.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 27

Împovărat, zoresc spre patul meu,
Astâmpăr celui frânt de colindat;
Dar se pornește-alt drum în capul greu
De gânduri, într-un trup epuizat:

Căci grija mi-e departe de unde zac,
Pelerinaj zelos voind spre tine,
Genele grele-mi stau deschise larg,
Privind în beznă, cum văd orbii bine:

Doar că-n imaginaru-nfățișat,
Profilul tău mi-e dat vederii, boantă,
Odor, în noaptea hâdă, suspendat
Ce face noaptea neagră captivantă.

Iată cum ziua-i trudă, noaptea-i gând,
Iar tu, nici eu, nu ne-odihnim nicicând.

sonet de din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai GhermanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Declarație de dragoste

eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi ești pe veci stăpâna,
cu tine simt și eu că sunt.

ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.

s-așterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiridușu-n colivie.


mi-aș pune, zău, capul pe el
să-i ascult durerea-n sânge,
să văd zvâcnetul rebel
și să văd dorul cum plânge.


eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.

bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
și printre valuri vălurind.

să nu mă mângâi niciodată,
să nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.

este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
și în albastrul meu iris,
aș vrea te culeg din ape.

te stingi din ce în ce, te ștergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?

poezie de (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 39

Oh! cum te pot cânta cum se cuvine,
Când toată ești tot ce am eu mai bun?
Ce haznă are-o rugă pentru mine,
Când ruga tot de dragul tău o spun?

Chiar și așa, trăind-o separat,
Iubirea nu mai poartă-același nume,
Dar împărțind-o, te-aș fi înzestrat
Cu tot ce numai ție-ți se cuvine.

Absență, ești supliciu dovedit,
Când tihna ta nu-mi e-ngăduitoare,
destind timpu-n gânduri de iubit.
Sunt timp și gânduri dulci decepții oare?

Mă-nvață toate cum să fac iar doi,
Ruga-i în van, departea mea rămâi.

sonet de din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai GhermanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Când vei înțelege nimicul ca alternativă

(cu siguranță e doar o chestiune de timp)
o să plângi atunci apocaliptic
cât umezești un colțișor de ștergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniștea nu te va găsi
doar o abandonare calică
te va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeai că îți bate inima

nu sunt bun de sfătuitor
pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine știe care comete
numai bune treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
și cea mai nesăbuită dorință

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Când voi înțelege nimicul ca alternativă

(cu siguranță e doar o chestiune de timp)
o să plâng atunci puțin
cât umezesc un colțișor de ștergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniștea nu mă va găsi
doar o abandonare calică
mă va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeam că îmi bate inima

nu sunt bun de sfătuitor
pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine știe care comete
numai bune treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
și cea mai nesăbuită dorință

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 63

Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit și zdrențuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri și cu trupul greu,
Când zorii tinereții lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneții trec;
Și frumusețile ce le slăvește
Dispar și-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mișelește;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
-nfrunt al vârstei crunt cuțit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.

Dar frumusețea lui nu se va pierde,
-n slove negre va rămâne verde.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 2

Când patruzeci de ierni te vor asedia
Și șanțuri vor săpa pe câmpul frumuseții
A tinereții fală, ce lumea ți-o știa,
Va fi precum o zdreanță în ghearele tristeții.
Și-atunci când cei din jur vor întreba deschiși
De frumusețea ta, ca și de o comoară,
A spunese află în ochii tăi cei stinși
Ar fi rușine mare, te-ai face de ocară.
Dar cât de minunat ar fi ca să răspunzi,
"Acest copil frumos acum n-ar exista
De n-aș fi fost și eu", și astfel te scuzi,
Căci el a luat ceva din frumusețea ta.

Și-așa, deși în vârstă, vei fi ca înainte,
Iar sângele tău rece îți va părea fierbinte.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Elena Farago

Dacă-mi aplec smerit genunchii...

Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...

Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât...
Mi-ar fi destul -l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;

Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.

Și mai ales, aș vrea simtă
În orice păs din trai, mereu,
cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.
William Shakespeare

Sonetul 141

De fapt, eu nu cu ochii te iubesc,
Căci ei îți văd cusururi mii și mii,
Dar tot ceea ce ei disprețuiesc,
Cu inima eu îndrăgesc, tu știi.
Și-urechii nu îi place vocea ta,
Nici pielii când m-atingi așa meschin,
Nici gustul, nici mirosul nu ar vrea
Din tine să se-nfrupte la festin.
Cinci simțuri, cinci percepții, tot nu pot
mă convingă să nu te slujesc,
Căci nu mai sunt bărbat, ci un netot,
Vasal și rob, scap nu izbutesc.

Cad în păcat, pentru că-s dependent,
Și-s răsplătit cu chinuri permanent.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Viorel Birtu Pîrăianu

Undeva, cândva

lumina s-a sfărâmat în bulgări de timp
prea devreme, prea târziu
cine mai știe
și de știe e acum pulbere în vânt
privesc indiferența gândului
trece incoerent peste timp
schimb nu pot sau nu mai pot
nici gândul, nici timpul, nici viața.
nu mai e mult
sfârșitul a început demult
astăzi e altfel decât ieri
mâine va fi la fel ca nicăieri
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții
de ce îmi ceri atunci vin
e imposibil a spune "da" în lumea asta
bună, rea
ce oare pot să fac
să o joc la joc
în viața asta fără de noroc
dau de pământ cu ea
ei, o vrea cineva...
o soluție imaginară voi da
în încongruența faptelor descrise de un emanat
despre efectul benefic al bâtelor
în țara în care m-am născut demult
în care unii urcă
toți coboară fără bage de seamă
că au pierit demult
orbi în timp sau rătăciți în răstimp
la lumina unui lămpi
apusă, de mult petrecută
un tânăr schizofrenic aleargă fericit
prin astă tristă lume
în veșmântul sărac al sufletului
a evadat din ireal
în țara care nu mai este

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri pe cer

Trimite-mi cerul tău! Al meu e gol
Când nu mai văd lucirea unei stele;
Doar stau la umbra gândurilor mele
Ce dau întruna cerului ocol

Și caută, tot caută prin hău
O știre despre urma ta pierdută
Pe-o cale ce-i acum necunoscută,
Sperând întâlnească gândul tău.

Nu au nici teamă, ele, nici control:
Mai vin, mai pleacă-n cerul fără stele,
Atunci când vor, căci poartă-un dor și ele
De cerul tău. Al meu, acum, e gol.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 84

Cine-ar putea spună despre tine
Mai mult decât că ești așa cum ești,
Și unde e zidit locul ce ține
Originalul ce-l alcătuiești?
Acel condei se zbate-n sărăcie
Ce tema lui prea mult o va slăvi;
Însă acel ce despre tine scrie
tu ești tu, elogiat va fi.
Mai bine ți-ar descrie înfățișarea
Ca nu cumva strice ce-ai primit
Făcând așa, își va spori valoarea,
Căci versul lui de toți va fi citit.

Dar tu, când lauda o încuviințezi
Ți-atragi ocară și te degradezi.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nichita Stănescu

Colinda pe loc

Niciodată nu putem greși prea mult
din pricina propriilor noștri ochi care văd aceasta.
Și nici minți nu putem prea mult mințim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înșine surzi.

Nici prea mult nu putem trăim
și nici prea frumos nu putem trăim.
Altfel am putea ne dezamăgim strămoșii.
Altfel am putea ratăm șansa de a se naște
cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
Când nu ne vedem nici măcar noi înșine.
Nu, noi nu ne mulțumim cu puțin,
dar știm că mai mult nu ni se cuvine.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook