Dreptul la replică în iubire
La ceas târziu, când Luna se arată
Și-n vise îmi apari precum un prinț,
Când umbrele pe chipul meu se ceartă
Mă-ntreb de adevăr spui, ori mă minți.
Mi-am tatuat în suflet nuferi, vise,
Dealuri cu flori am tot cutreierat,
Dar nu știu calea către fericire
Și-n spinii suferinței am călcat.
Pe malul stâng al sufletului tău
Eu m-am oprit o clipă în cădere
Și te aud cum fredonezi, dar eu,
Doar cu-un sărut mai pot prinde putere.
Câmpiile cu greieri m-au primit
Ca pe o nimfă. Mă bârfesc ades,
La tine-n brațe că am poposit,
Dar că iubirea nu ți-am înțeles.
Adesea vântul cade în genunchi
Și-mi prinde toamna-n valuri de cercei,
Mă chinuie, de vreme rea un junghi,
Iar tu pari un străin și nu mă vrei.
În ochii mei ești doar o amăgire...
În lacrimi - o epavă, mă scufund
Un S. O. S. plutește în privire
Și gându-i smuls de valuri, fad și nud.
Mi-a poposit în palme un izvor...
Tu, înainte de-a mă pune-n pat,
M-ai sărutat pe chip, încetișor,
Apoi cu vântul vieții ai plecat.
Și drumuri lungi, precum un somn de vară
Cutreierat-am ca să te găsesc.
Dar ceasul a sunat. Și-ntâia oară,
Ți-am spus în șoaptă, simplu, te iubesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre ceas
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Glossă verilor cu ploi
Se-aude-n lumea-a ploilor strigare...
Mi-e sufletul un fulger rătăcit...
Cuminte, iar, străbat prin depărtare,
Căutător al vorbelor de-alint.
M-am încadrat, poem, în două spații,
Am devenit de-acum vioara-ntâi.
Când ca un vis mi-am irosit talanții,
Ploaie, doar tu, mi-ai spus timid, "rămâi!".
Se-aude-n lume-a ploilor strigare
Și ceasul s-a oprit în călimară.
Vezi?! Plânge cerul! Visele-s amare
Și-n stele de cuvânt se întrupară.
Prin pașii mei, furtuni se nasc în mine,
Eu scriu în foc c-o aripă de ceară,
În umbre arămii mă-ntorc spre tine,
Căci parte sunt din tine, veșnic, vară.
Mi-e sufletul un fulger rătăcit,
Iar soarele e o gutuie coaptă,
În ochiul tău concav am poposit,
Opaiț, pe norii vieții agățată.
Secundele mi s-au oprit la mal...
S-au înnecat în plângerea de stele.
Eu, ca un clopot, m-aș întoarce iar,
Nisip, în anotimpul de tăcere.
Cuminte, iar, străbat prin depărtare
Uitate căi... Și plouă-n mine iar.
Mi-e ochiul un ocean și ploaia doare
Și-mi îngenunche plânsul la altar.
De-acum sunt printre gene risipită...
Un penitent al vieții și-al luminii.
Mi-e arșița pe buze-ntipărită,
Au încolțit în mine trandafirii.
Căutător al vorbelor de-alint,
Eu mi-am ascuns tăcerea printre maci
Și-n mine ploi de crin au încolțit.
Tu, vară, mă privești, zâmbești și taci.
Și plouă astăzi, vezi, din ochii tăi...
Poate că-i o tristețe fără nume.
Ți-au înfrunzit copacii. Triști și goi,
Sunt numai ochii mei ăn astă lume!
M-am încadrat, poem, în două spații...
Terestru, sunt o rochie de mătasă.
Ceresc, spre cer, m-au înălțat bărbații,
Numindu-mă în gândul lor aleasă.
Pe sâni a izvorât un râu de frunze
Și curge-n valuri moi de catifea.
Mi-ai lăsat, vară, un sărut pe buze...
Ne regăsim pe-o margine de stea...
Am devenit de-acum vioara-ntâi...
Aud strigarea timpului în mine.
Mă pierd precum un vis... Îmi spui "Rămâi!"
Și vară, rătăcind, mă-ntorc la tine.
De plâns și dor mi-s corzile unite
Într-un integru cânt al devenirii.
Dar că exist, nu-mi mai aduc aminte,
Ori poate s-au schimbat legile firii...
Când ca un vis mi-am irosit talanții,
Doar tu mi-ai pus o lacrimă în palmă
Și sărutări de vis mi-au dat bărbații...
Mă-ntorc la tine deci, iubită doamnă!
Altar de flori sub umbrele de stele,
Așteaptă-n noapte-ngenuncherea mea,
Mă-ntorc la tine deci cât mai e vreme,
Și știu, de-acum, că nu voi regreta.
Ploaie, doar tu, mi-ai spus timid, "Rămâi!"
Dac-aș muri în toți, renasc în tine,
Nu pot fugi, căci sunt vioara-ntâi
Orchestra lumii s-antrupat în mine.
În labirinturi, verdele de jad,
Precum o mare-n flăcări clocotește.
Eu, vară, în adâncuri de-am să cad,
În mine moartea nu mai poposește!
Ploaie, doar tu mi-ai spus timid "Rămâi!"
Când ca un vis mi-am irosit talanții.
Am devenit de-acum vioara-ntâi,
M-am încadrat, poem, în două spații.
Căutător al vorbelor de-alint,
Cuminte, iar străbat prin depărtare
Mi-e sufletul un fulger rătăcit...
Se-aude-n lume-a ploilor strigare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre plâns, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre ochi, poezii despre moarte sau poezii despre frunze
Poemul iubirii eterne
Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot și nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi șușotesc.
Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieții să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Și flori de măr să-ți prind în ram.
Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar și cast...
Fii vânt și-nalță-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.
Aș lua din nuferii albaștri înțelepciunea... Și ți-aș da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea să fii a mea.
Apusul ți-a ascuns privirea și vântul pașii ți-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!
Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Și uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...
Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.
Am strâns inele de lumină, pe deget să ți le-nfășor,
Dar tu-mi ești încă rădăcină și sânii tăi pe piept, mă dor.
Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.
Cearșafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.
În gând de ploi se nasc deșerturi și depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! Mă tem că nu te pot avea...
Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ți se-nghesuiesc.
Vino și trupul mi-l ridică! Tu nici nu știi cât te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nuntă, poezii despre sâni, poezii despre gânduri, poezii despre înțelepciune sau poezii despre îngeri
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus, îți spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îți șoptească fluierând
Că-mi este dor și în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri și văi
Prin ochii tăi!
Ti-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus privește luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Și dorul meu ascuns în ele...
De te trezești din somn buimac
Să-ți fiu vedenie și leac
Acum și-n veac!
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus îți spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi ești în suflet și în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.
poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre dor, poezii despre văi sau poezii despre vorbire
Îngeri în suflet
Ți-am plantat îngeri în suflet
Și taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Și am udat cu lacrimi frumusețea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, același drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Oprește-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferența dintre două universuri...
Dar știu că depinde
De timpul dintre noi și de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbește despre mine...
Auzi?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet sau poezii despre stele
Glossa plecării spre nemurire
În ochil gri, încețoșat și cav,
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și mă înțeapă spinii din privire...
Străine călător, te rog, rămâi!
Fii tu ultimul strop de fericire!
În ochiul gri, încețoșat și cav,
Am scris povești, poeme și istorii.
Am smuls din cerul devenit concav,
Apusurile, stelele și zorii.
Pe coala alba a luminii-am scris...
Un mire pe o rochie de mireasă.
În sentimente, azi, întâiul vis,
Mă poartă pe cărări de dor, acasă.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Dar strâng sub pleoape amintiri de vis,
Rodiți în mine ca un spic în pâine,
Când alte căi spre cer i s-au deschis.
Mi-e vocea clopot sfredelind tăcerea
Și-n voi aud strigarea repetat,
Aud iubirea și aud durerea,
Dar voi pleca cu sufletul curat.
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
În gând, străbunii,-au înălțat palate.
Îl văd în cețuri pe tăicuțul drag,
Iar mama iarăși s-a ivit din moarte...
Sunt pe altar, gătite-a le primi,
Coroane de lumini. Și lacrimi... flori,
Cu ei îmi voi trăi întâia zi
De dincolo de viață și de nori.
Cer de la prunci un colț uscat de pâine...
Ei mă privesc... tăcerile mă dor.
Eu lăcrimez. Și candela, spre mâine,
Arde în suflet pâlpâind ușor.
M-așteaptă toți străbunii. Și coboară
Îngeri de stele îmbrăcați în alb.
Mă chemă ân a morții călimară
Eu dorm un somn de veci pe catafalc.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și dorm, copii, cu voi, ultima noapte...
"Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi!"
Se-aude iar ecoul unei șoapte...
Sunt ostenită de dureri și plâns!
Străin care-mi urzești la căpătâi,
De-acum este târziu! Și eu m-am dus.
E drumul meu către străbuni, dintâi.
Și mă înțeapă spinii din privire...
Vă tânguiți cu fiecare ceas.
Grăbesc, de-acum, să trec spre nemurire,
Iar plânsul vostru nu mai are glas.
Tăcerea voastră-i aripă de ceară,
Când zborul meu e frânt de neputeri,
Vezi, lacrima de-acum e mai amară...
Mai negru-i doliul fiecărei seri!
Străine călător, te rog, rămâi!
Nu-mi face somnul greu, alungă-mi teama!
E drumul meu către înalt, dintâi
Și în adânc îmi sângerează rana.
Aprinde-n tindă candela! Să știu
Că îmi va lumina întunecarea.
Nu plânge! Fericită vreau să fiu!
Spre Dumnezeu să pot găsi cărarea...
Fii tu ultimul strop de fericire!
Căci sunt al nimănui și-am rătăcit
Am căutat prin timpuri, din iubire
Să mă hrănesc. Iubire n-am primit!
Am împărțit la semeni omenia
Și licărul iubirii a-ncolțit,
Dar când iubirea a rodit într-ânșii,
De teama mulțumirii au fugit.
Fii tu ultimul strop de fericire!
Străine călător, te rog, rămâi!
Și mă frământă spinii din privire,
Îmi fac din amintire căpătâi...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
În ochiul gri, încețoșat și grav.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Cum să cumpăr fericirea
De-a păși în calea voastră
Peste flori?! Femei și mame,
Fericirea e a voastră!
Cum un zâmbet să picteze
Lacrimi, norii de furtună?!
Voi sunteți nemărginirea,
Cânt cu inima română...
Din surâsul tău, femeie,
Fluturi au zburat spre cer.
Mâini de aur, chip de zee,
Vis, scânteie și mister...
Tu ești flacăra de veghe,
Înger smuls din Prometeu,
Evă fără de pereche,
Calea către Dumnezeu.
Ești biserică și rugă,
Păr de valuri, ochi de stea,
Ce-ntunericul alungă.
Tu ești fericirea mea!
Cum să nu iubesc, femeie,
Ochii tăi, nemărginirea?!
Ești în lumea asta totul!
Ești speranța și iubirea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre femei, poezii despre zâmbet, poezii despre păr, poezii despre pictură sau poezii despre nori
Ce ești tu, Alina
Ești floarea mea de liliac, Alina!
Ești liniștea din sânul unui lac...
Că te-am iubit, a mea să fie vina?!
Ori c-am rămas de dragoste sărac?!
Petalele de sângeri, crini și roze,
De le-ai avea în gânduri așezate...
Sunt gândurile mele parfumate,
Dar vezi?! De ele tu ești prea departe.
Vin să-ngenunchi, să plâng, iubita mea!
Și "La mulți ani!" să-ți spun de ziua ta...
Cum?! Nu ți-am spus cât ești de minunată?!
Frumoasă mea, am să-ți mai spun odată...
Superbă perlă, vin la malul mării
Cu pași de val... Și-n floare de cais
Îți învelesc iar glezna deșteptării,
Fiindcă iubirea mea a fost un vis.
Mirifică, într-un ocean de stele
Te-ai scufundat... Eu mă aplec smerit
Sub albă, ploaia ta de praf de stele,
Căci te iubesc! Dar tu m-ai părăsit...
Oh, "La mulți ani!". Cu mine-ntotdeauna...
Nu poți fugi de mine cât ai vrea
Eu m-am ascuns în inima-ți de piatră,
Etern în suflet să mă poți avea.
Mi-am dăltuit o inimă pereche
Și-aici în gara sufletului meu
Te-aștept Alina, te aștept o viață!
Te-aștept Alina, te aștept mereu!
În gânduri de-ai putea să-ți mai anini
Promisiuni și amintiri, iubire,
Tu n-ai cunoaște, vai, ai vieții spini,
Doar dragoste, doar vis și fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre trandafiri
Glossă imaginii din oglindă
Regina mea sălbatică și pură,
Cu ochii umezi ca de căprioară,
Bujori și sângeri ți-am sădit pe gură,
Dar sărutarea ta mă înfioară.
Îți simt suflarea ca un prinț de stâncă
Și jarul ei îmi arde gura toată
Și rana ți-e mereu tot mai adâncă,
Căci de iubirea mea ești vinovată.
Regina mea sălbatică și pură,
În rochie de argint te-am îmbrăcat...
Iubirea mea primește-o și te-ndură!
Ce duh străin speranța mi-a furat?
De ce m-alungi din ochiul tău? În zare,
Mă simt dator de a muri tăcut,
Căci fruntea mea, sub lauri de ninsoare,
De dorul tău, a-mbătânit de mult...
Cu ochii umezi ca de căprioară,
Cu părul tău o ramură de tei,
Te-ai furișat, fecioară, într-o seară...
Și-ai evadat din nou din ochii mei.
Ți-am prins în leagăn un buchet de stele,
Aripi de fluturi brațul ne-au atins.
De-atunci te caut! Visurile mele,
Precum o torță-n noapte s-au aprins.
Bujori și sângeri ți-am sădit pe gură,
Privirea ți-e oglindă de cristal,
Pe pat de crini ți-am așezat cunună,
Din roze, ți-am făcut, mireasă, voal.
Azi ți-au îngenunchiat corali. Și stele
Se strâng cuminte, albe, în brățări.
Secunde de lumină timpul cerne,
Iar tu adormi sub umbre de ninsori...
Dar sărutarea ta mă înfioară,
Mă chemi și mă respingi repetitiv,
Eu te iubesc mai mult iubită doamnă...
Îmi aparții, oglindă, altui timp.
Noi suntem două semne paralele,
Nu ne-am putea intersecta vreodată.
Eu timpul mi-l măsor. Tu nu ai vreme,
Tu nu te temi de vreme și de soartă.
Îți simt suflarea ca un prinț de stâncă...
Mă chemi ca un ecou și mă rănești...
Când ochiul drept a început să plângă,
Durerea cu-un sărut o îmblânzești.
Eu trec prin timpuri paralel cu tine,
Tu strălucirea ți-o păstrezi etern,
Mie, aici, nimic nu-mi aparține,
M-afund în plângeri, noapte și infern.
Și jarul ei îmi arde gura toată...
Mă tem, tresar, tu râzi și îmi zâmbești.
Tu de iubirea mea ești vinovată
Eternă taină, tu, oglindă, ești!
Cunduri de perle, glezna sidefată,
Văd tresăltâd sub umbra ființei mele,
Ți-aș da, fecioară, astăzi lumea toată
Și cerul cu quasari și lună, stele...
Și rana ți-e mereu tot mai adâncă,
Rănită, sângerezi. Eu, ploi de flori
Și lacrimi, la înfierbântata tâmplă
Îți pun și astăzi. Te trezești în zori,
Altar, cu vise-ncununând tăcerea
Și părul ți-e ca apa de izvor
Și brațele-ți întinzi... Și mângâierea
Îmi stinge al iubirii mele dor.
Când de iubirea mea ești vinovată
Și șovăielnic, mă urmezi mereu,
Ești însăși versiunea ființei mele,
Transfigurată în apusul meu.
Să fii tu umbra ce se oglindește
Pe covertura de pe pat, cuminte?!
Îți pun oglinda-n față. Te privește!
Eu te-am revendicat... Să iei aminte!
Căci de iubirea mea ești vinovată
Și rana ți-e mereu tot mai adâncă
Și jarul ei îmi arde gura toată...
Îți simt suflarea ca un prinț de stâncă.
Dar sărutarea ta mă înfioară,
Bujori și sângeri ți-am sădit pe gură,
Ai ochii umezi, ca de căprioară,
Regina mea sălbatică și pură.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre ninsoare sau poezii despre gură
Să uit
Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greșit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu știu cum, doar am simțit...
Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai șoptit atunci...
Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...
Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ți-am fost un simplu băiat?
Ori m-agăț de-acele vorbe,
Ori tu încă simți ceva,
Nu m-ai săruta pe buze
Dacă n-ai simți ceva.
De-am fi puși față în față,
N-ai putea mărturisi,
Sentimente, gânduri, vise,
Niciodată nu le-om ști.
Mi-am propus să uit de tine,
Pentru că nu am de-ales,
Ai fost mereu lângă mine,
Însă nu te-am înțeles..
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre greșeli, poezii despre dorințe sau poezii despre bine și rău
De ce te-ascunzi?
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc... Și-n fiecare ceas.
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi, e tot ce mi-a rămas.
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești. Și vei fii...
Vei fii mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi.
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se, se-ntoarce-n mare.
Din alge împletitu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare...
Te-aștept să vii! Calea poate-i prea lungă,
Ori soarele la tine n-a ajuns.
Oh, eu te voi purta mereu în suflet,
Privirea ta iubite m-a sedus!
Doar eu sunt Sfinxul tău săpat în stâncă,
Prin labirintlu vieții de-ai să treci,
Mă vei vedea. Tăcerea mă alungă,
Mi-s umbrele de jar, tâmplele reci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre seducție, poezii despre perle sau poezii despre pace
Glossă toamnelor târzii
Aleile-s pustii și triste...
În șerpuielnice priviri
Scormonitor în ploi și vise,
În taină,-n vers și-n amăgiri,
Cuțit al rănilor ascunse
Sub o cernită-mbrățișare
Îmi lași o lacrimă din ceruri
Și ploi de frunze și petale.
Aleile-s pustii și triste...
Se tânguiesc copaci. Târzii
Poeme galbene și triste,
Te-așteaptă iarăși să revii.
Te-așteaptă lacrimă de ploaie...
Al universului altar
E doliu, pleoapă cenușie...
Și plouă iar... și plouă iar!
În șerpuielnice priviri
De vânturi și de lanuri coapte
Sunt lacrimi fără de opriri,
Priviri de dor și cânt de șoapte.
Și plouă, plouă ne-ncetat
Autumnală reverie...
Vezi, nenuntita asta ploaie
Eu ți-o dedic pe toată ție.
Scormonitor în ploi și vise,
Lăsându-mi sufletu-ntristat,
Potecile pustii și triste,
Precum o noapte ai plecat.
Judecător nedrept și crud,
În lumea asta ireală
Tu mi-ai lăsat copacii nud,
Iar ramurile-ncep să doară...
În taină,-n vers și-n amăgiri
O pelerină de tăcere...
Atâtea simple amintiri!
Atâtea clipe efemere!
Dacă regret acu, ceva
E toamna-n care m-am născut
Că n-am să o mai pot avea,
Timpul să-l iau de la-nceput.
Cuțit al rănilor ascunse
Și sângeriu căutător
De lacrimă și de durere,
De alte toamne-mi este dor!
Dar în clepsidră curge timpul
Nisip în gol de veșnicii,
Iar eu te-aștept, te-aștept zadarnic,
Căci știu că n-ai să mai revii.
Sub o cernită-mbrățișare
Te-ascunzi... Și timpul te-a furat
Iubita lumii trecătoare
Ce ca un vis te-ai arătat!
Ți-am luat chihlimbării poeme,
Cercei de frunze,-ntunecare,
Ți-am luat atunci conduri de stele,
Dar tu te-ai dus, te-ai dus în zare...
Îmi lași o lacrimă din ceruri,
Te pierzi o umbră-n visul meu,
În transcendente idealuri,
Înger zburând spre Dumnezeu.
Iar eu rămân prin dedublare
O altă toamnă pământească...
Pe fantomatic drum de stele,
În viață vrea să te-ntâlnească.
Și ploi de frunze și petale
Se scutură. Adio, dar!
Îngenunchia-voi la altare
Ca în decor autumnal
Să te găsesc, oh, drum spre stele.
Așteaptă-mă, căci voi veni!
Ori nu ești toamna vieții mele
Pe care iarăși voi păși?!
În ploi de frunze și petale
Îmi lași o lacrimă din ceruri,
Sub o cernită-mbrățișare,
Cuțit al rănilor ascunse,
În taină,-n vers și-n amăgiri,
Scormonitor în ploi și vise.
În șerpuielnice priviri,
Aleile-s pustii și triste.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre poezie, poezii despre copaci sau poezii despre versuri
O stea ... căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre sfârșit
Visele sunt totuși - vise
În visele-mi nocturne adesea ori apari,
Te chem să vii aproape dar repede dispari,
Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniștit,
Văd luna cum dispare, plecând spre infinit,
După perdeaua neagră a norilor mai reci
Și umbra ta dispare, Tu razele-i petreci.
Încerc să-mi întind mâna dar nu pot să te prind,
Căci brațele-mi sunt scurte și nu pot să le-ntind.
Apari în altă noapte, dar... altfel precum ești
Și-mi răscolești în suflet cu totul alte vești,
Știute sau uitate în anii ce-au venit,
Căci eu cu ei alături, am mai îmbătrânit.
Apari ca o « Nălucă », te joci ca un Nătâng
Și dispărând în noapte eu mă trezesc și plâng.
Spre un destin mai nobil am porțile închise,
Căci zilele sunt fapte iar visele sunt... - vise
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre uitare sau poezii despre somn
EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC
Încerc a fi aici enoriaș
Cum azi îmi dau poruncă preoți noi,
Dar vreau să-ți fiu, Părinte, un ostaș,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;
Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Și ochii mei să-și ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aș fi nebun
Să pot privi și-n Iadul rău să pier?
Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Și soarta grea de șarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ți chip din lut!
Eu știu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip și-asemănare-ai vrut,
Să-ți fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre lut sau poezii despre iad
Două drumuri
Te-am întâlnit în drumul meu,
Din întâmplare;
Tu te grăbeai spre fericire,
Eu rătăceam către uitare.
Dar m-ai oprit cu un cuvânt
Și c-o zâmbire;
M-ai luat alăturea de tine
Pe calea către fericire...
Azi te urăsc... și-mi caut drumul
În urma ta;
Tu ești aiurea fericită,
Pe când eu nu mai pot uita...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre fericire, citate de Traian Demetrescu despre fericire, citate de Traian Demetrescu despre prezent, poezii despre cuvinte sau citate de Traian Demetrescu despre cuvinte
Clipă de lumină
Ți-am pus în părul tău de abanos
Steluțe argintii și parcă plouă
Din ochii tăi și norii grei s-au strâns
Dar pe genunchi tăi când stau,
Tu-ți vezi viața la toată-o lume cu povești
Și-atunci tu torci. Din firul lor îmi dai
Și mie câte-o clipă de lumină
Stau ascultând până ce-adorm, iar tu
Mă strângi în brațe ca pe-o jucărie,
Mă-acoperi cu suflarea ta, să-mi fie
Visele leagăn dulce de mătase...
De aceea te iubesc numai pe tine
Și amintirile-ți îmi sunt frumoase
Ți-aș da din părul meu, mănunchi de arse
Să poți plăti din anii bătrâneții
Dar viața e cel mai frumos tezaur,
Nu poți întoarce anii tinereții
Eu sunt cel ce îți duce mai departe,
Când obosit ești, mii, căci rămân
În sufletu-ți deschis precum o carte
De-acum, mereu, al vieții tale drum.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre tinerețe, poezii despre tezaur sau poezii despre superlative
Tu, iubește-mă, ca pe-un ultim amănunt!
Eu nu mă cunosc, iubite, nici nu știu de unde vin-
Poate, m-ai cioplit în frunza sau achena de pelin,
Ori, m-ai adunat din vise, înspre zori, pe-un val pribeag,
Să nu-ți fie solitară noaptea și să-ți țin de drag.
Poate, m-ai găsit pe buze când de sete fremătai
Și m-ai așezat în floarea de salcâm din luna mai.
Sau m-ai întâlnit în lanul de secară, printre maci,
Ori, în gustul căpșunincii, ce zâmbea printre araci.
Sau pădure-n vârf de munte, ți-am crescut, când ți-era cald,
Când te-ai scufundat în valuri, printre valuri ți-am fost fald,
Să-ți îmbrac singurătatea și la mal să te aduc
Și-n tăcerea de sirenă să te-agăț, să te seduc.
Poate că ți-am fost amurgul amăgindu-te candid,
Când reginele de noapte cupele și le deschid,
Sau zoreaua dimineții ce te-a smuls dintr-un coșmar,
Ori o gențiană-albastră pe-o cărare de hoinar.
Numai tu mă știi pe-afară și-năuntru, pe de rost-
Fără tine-s o morgană, doar în tine, adăpost
Mai găsesc, să-mi prind de umeri, aripă de albatros,
Ca să zbor deasupra lumii și să nu mă uit în jos.
Eu nu mă cunosc, iubite, și nu știu dacă mai sunt-
Tu, iubește-mă ''cu teamă'', ca pe-un ultim amănunt!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre singurătate, poezii despre munți sau poezii despre monarhie
Unde ești, mamă?
Te caut, mamă,
dar te găsesc doar
în vise;
Te văd frumoasă
dar tristă ca o salcie
ce-și plânge durerea
îngenuncheată
de păcat.
Ți-ai ferecat bucuria
cu lacătul suferinței
când m-ai uitat
întro clipă de rătăcire
prin viață.
Primul meu cuvânt,
l-am dăruit unui înger;
și primul pas l-am făcut
doar ca să-i dau
prima îmbrațișare.
Iar el mi-a mângâiat
creștetul și sufletul
cu aripa dragostei,
lui Dumnezeu.
Cred că am ochii tatei
înlăcrimați de vină
și zâmbetul tău;
mi l-ai împrumutat când
m-ai lăsat
la naștere.
Te caut să ți-l înapoiez
și să-ți mulțumesc
doar pentru că
m-ai lăsat... Luminii!
poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tată
Furtuna
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc și-n fiecare ceas
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi de-acum, mi-a mai rămas
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești și vei fi
Vei fi mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi...
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se se-ntoarce-n mare
Din alge împletindu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare.
Te-aștept să vii. Calea poate-i prea lungă
Sau soarele la tine n-a ajuns...
Dar eu sunt Sfinxul tău în suflet
Chiar dacă printre stele ai apus.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip
Femeiea-toamnă
Sub ochiul frunzelor uscate,
E-o lacrimă care dansează
În întunericul din noapte.
Ce vise stranii modelează!
Șoptește vântul: ce femeie,
Cu straie pale a venit!
Pe partitura vieții mele,
În noapte, m-a ademenit.
Brațe de chihlimbar îmi prinde
Pe brațe reci. E un calvar?!
Trotoarul ud mă cheamă-n cercuri,
La un concert autumnal.
Lipește-mi picurii de suflet
Și plângi în locul meu, iubite,
Eu genele le-am prins pe ceruri...
Mi-s norii grei... mi-aduc aminte...
Dă-mi cupa din gutuie-amară,
Să sorb din ea! Mi-e toamnă iar...
Și hai să-ngenunchem, deseară,
În rugi, alături, la altar!
La malul toamnelor din mine,
Pe plaja sufletului meu,
Mai e o toamnă, știu eu bine,
Ce încă plânge-n locul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre plajă