Femeiea-toamnă
Sub ochiul frunzelor uscate,
E-o lacrimă care dansează
În întunericul din noapte.
Ce vise stranii modelează!
Șoptește vântul: ce femeie,
Cu straie pale a venit!
Pe partitura vieții mele,
În noapte, m-a ademenit.
Brațe de chihlimbar îmi prinde
Pe brațe reci. E un calvar?!
Trotoarul ud mă cheamă-n cercuri,
La un concert autumnal.
Lipește-mi picurii de suflet
Și plângi în locul meu, iubite,
Eu genele le-am prins pe ceruri...
Mi-s norii grei... mi-aduc aminte...
Dă-mi cupa din gutuie-amară,
Să sorb din ea! Mi-e toamnă iar...
Și hai să-ngenunchem, deseară,
În rugi, alături, la altar!
La malul toamnelor din mine,
Pe plaja sufletului meu,
Mai e o toamnă, știu eu bine,
Ce încă plânge-n locul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre plâns
- poezii despre plajă
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.