Ceaiul de muşeţel

Afară cerul nopţii e luminat de stele;
Dinspre mare se-aud hohotele unui gol imens.
Şi, vai de floricelele migdalului,
Printre ramuri vântul şuieră-îngheţat, intens.

Cât de puţin m-am gândit acum un an
În căbănuţa-aceea de la Lee că eu şi el
Vom sta astfel acum aici, faţă-n faţă,
Sorbindu-ne ceaiul cald de muşeţel.

Uşor ca mătura pe care zboară vrăjitoarele,
Cornul lunii se profilează alb peste colină;
Lângă lămpile licuricilor, sub floare de narcisă,
Un spiriduş închină un pahar cu o albină.

Am putea avea cincizeci sau doar cinci ani,
Atât de compacţi suntem, de înţelepţi, de-aproape!
În clipa asta sub masă genunchiul meu
Atinge genunchiul tău, clipiri de pleoape.

Jaluzelele sunt trase, focul uşor-uşor se stinge,
La robinet apa picură cu sunete discrete;
Umbra unei cratiţe se profilează clară,
Neagră şi rotundă pe perete.

poezie de Katherine Mansfield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe cer

Trimite-mi cerul tău! Al meu e gol
Când nu mai văd lucirea unei stele;
Doar stau la umbra gândurilor mele
Ce dau întruna cerului ocol

Şi caută, tot caută prin hău
O ştire despre urma ta pierdută
Pe-o cale ce-i acum necunoscută,
Sperând să întâlnească gândul tău.

Nu au nici teamă, ele, nici control:
Mai vin, mai pleacă-n cerul fără stele,
Atunci când vor, căci poartă-un dor şi ele
De cerul tău. Al meu, acum, e gol.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cornul mării, cornul serii

Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfăşoară
Într-o horbotă uşoară;
Umbra serii de vioară
Creşte-n liniştea adâncă.

Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.

Străluceşte în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soţia
Sufletelor în pierzare.

Ţipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra creşte ca o floare,
Ca o floare-ameţitoare,
Apa,-n gemetele lunii,
Jos pe stâncă, albă, moare.

De departe sună cornul,
Cornul serii, cornul mării,
Cornul surd al întristării,
Cornul mării, cornul serii,
Cornul jelei şi-al pierzării!

poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua polară

respiră o lacrimă
aprinde dureri
geamul e spart şi timpul plecat
o masă, un om şi o pană
zgârâi hârtia cu gândurile
printre vise, himere născute
suspină stele, cad şi ele în hâul materiei nenăscute
va veni într-o zi tăcerea
când stele se vor stinge
e trist un drum rătăcit printre ele
eu căutam nemurirea
dar visul nu a fost decât un foc
lăsând în galaxie un loc în clipa inocentă a unui zbor
atunci am înţeles ce este murirea
atâtea stele azi şi toate reci
mă apasă umbra unui gând
în hăurile unei lumi ce a plecat
vroiam să vin şi nu mai vin
tu ieşi în zori din faldurile unei clipe de amor
fugind pe uşa unui vis trecut şi destrămat
în urmă doar un pat nedesfăcut
atât de rece şi de gol
o noapte a trecut, a fost
eu am rămas pribeag şi gol în humă şi nămol
şi te-am iubit femeie pe o plajă
sub stele mii,
de ce nu vii
un val te-a mângâiat uşor
sunt eu sau totul este ireal şi trecător
într-un început ce nu s-a mai sfârşit
da, ai fugit
tu stea polară
eu am rămas tăcut şi gol
un visător în cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina în lumina lunii

O pisică neagră printre trandafiri,
Brumărele, liliac sub secera lunii noi,
Mirosul dulce de heliotrop şi toate miresmele nopţii.

Grădina stă nemişcată,
Beată sub lumina lunii.
Întru totul supusă parfumurilor,

Rătăcind printre visele de opium din faldurile macilor.
Felinarile licuricilor se-aprind şi dispar
Sus, deasupra prospeţimii aurii a bobocilor,
Jos, printre florile de ciucuşoară de la picioarele mele.
Licărul lunii pe frunze şi pe garduri de merişor,
Lănciile lunii pătrunzând printre tufanii bulgărilor de zăpadă.

Numai micuţele feţe ale panseluţelor sunt alerte şi curioase,
Numai pisica, torcând printre trandafiri,
Scutură o ramură şi întrerupe simetria modelului,
În vreme ce apa se frânge şi se prelinge de pe o frunză.

Atunci soseşti tu,
Şi eşti tăcut ca grădina,
Şi alb ca florile de bărbişoară,
Şi frumos ca scânteile tăcute ale licuricilor.
Oh, iubire, vezi acei nuferi portocalii?
Ei au cunoscut-o pe mama,
Dar pe cine, care-i al meu, îl vor cunoaşte ei
După ce voi fi dispărut?

poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Hristos e Acum Aici, nu cumva trebuie să fie conştiinţa şi nu o persoană captivă timpului şi unei cărţi primitive? Creştinul este un primitiv, înapoiat mental, pentru că toţi "creştinii" au format secte şi sectuţe ce se bat pe cuvântul lui Hristos, în nici într-un caz oamenii ăştia nu sunt interesaţi de Hristos, ci de ce/cine crede mintea lor că a fost Hristos? Dar nu arată asta primitivism, cretinism? Oamenii ăştia au rămas înapoiaţi mental cu 2000 de ani, de ce ar fi ei demni de încredere? Sunt prinşi de frica unui iad sau rai imaginar şi se închină propriilor lor frici puerile. De ce ar fi biserica, care a strâns un profit nu mai puţin de 3 miliarde de euro, o afacere creştină? Aşadar, ce fel de "religie" este asta, în care frica şi înapoierea mentală, în care superstiţia, vrăjitoarele creştine numite "popă", fac, şi cred în părticele, descântece sau micşunele? Şi nu vorbesc aici doar de creştinism, vorbesc despre oricare altă mare religie a lumii şi afirm că e doar o prostituţie spirituală, nu Adevărul vieţii vii, care veşnic este?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hortense Robbins

Numele meu era prezent în toate ziarele –
Când cinam undeva
Sau când călătoream undeva,
Sau când închiriam o casă la Paris,
Unde eram parte a aristocraţiei.
Întotdeauna mâncam sau călătoream,
Sau mă tratam la băi, la Baden-Baden.
Acum sunt aici să onorez
Spoon River, aici lângă familia din care cândva am apărut.
Nimănui acum nu-i pasă unde am luat cina,
Sau am trăit, sau cu cine m-am conversat,
Sau cât de des mergem la Baden-Baden.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum când ora coboară în amurg

Acum când ora coboară-n amurg
Libere pe şesurile cerului, rând pe rând,
Către mare stoluri de păsări curg
Fluviu, umbra unei săgeţi înaintând.

Crepusculul e limpede, stepa tăcută,
Roşu, asfinţitul îşi arde la foc mic cărbunii...
Cerul e periat de stoluri în alunecare mută,
Delicate, aripile păsărilor pasc stelele păşunii.

Cât de departe zboară şi cât de sus!
Tu priveşti – albastrul devine tot mai intens,
Pe când hăul cerului de toamnă, de nepătruns,
Deasupra ta se evaporă dilatându-se imens.

Această distanţă îşi extinde-îmbrăţişarea –
Sufletul pe sine însuşi vrea să se dea-n dar,
El eliberează din lut o urmă, cum ar fi chemarea
Unei noi angoase iradiind lumina unui gând, a unui har.

poezie de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb pe alb

Scriu cu alb pe alb
Deşi ştiu că nimeni
Nu va putea să citească,
Nici chiar eu,
După ce voi fi uitat ce am scris.
Binele este întotdeauna
Greu de înţeles –
E mai uşor să accepţi un eres
În paradis
Decât o jertfă benevolă omenească.

Mă încăpăţânez
Să scriu alb pe alb
Deşi mi se spune
Să folosesc cel puţin
Litere cu sclipici,
Când desenez ramuri de măslin
Sau fapte bune
Plictisitoare.

Dar,
Acum şi aici
Nu am decât o culoare
Care poate
Să le cuprindă pe toate
Şi scriu cu alb pe alb
În zadar.

poezie de Ana Blandiana din Orologiul fără ore (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peleg Poaque

Caii şi oamenii sunt aidoma.
Am avut odată un armăsar, Billy Lee,
Negru ca o pisică şi svelt ca o căprioară,
Cu flăcări în ochi, gata de start;
Putea atinge cea mai mare viteză
Dintre toţi caii din Spoon River.
Dar chiar când te-ai fi gândit că nu mai poate pierde,
Conducând cu un avans de de cincizeci de metri sau mai mult,
S-a ridicat pe două picioare, a aruncat călăreţul
Şi a căzut peste el, care atârna de scară,
Făcându-l, pur şi simplu, bucăţi.
Vedeţi, calul era o fraudă perfectă:
Nu putea învinge, nu putea munci,
Era prea uşor pentru plug sau pentru tracţiune.
Iar când am încercat să-l călăresc – well,
A luat-o razna şi m-a ucis.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi amândoi dansăm în noapte

Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Şi voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credinţe şi voi lumina atâtea minţi
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de uşoară ca un fulg de nea
Şi mă pot pierde printre degete
Şi printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopţii am să vin cu fiecare fulg
Să-ţi sărut obrazul şi să te ating pe umerii puternici
Eşti lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi eşti cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Şi amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne şi lumina peste pleoape.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă iubirii promise

Ţi-aş da, iubito, de-ai să-mi dai
Ofrandă, dulcele sărut,
Soarele-amiezii, al nopţii crai,
Ţi-aş da dac-aş putea, mai mult...
Privirea mea ţi-ar fi altar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Însă te rog să-mi laşi în dar
Al florilor, de tei, parfum.

Ţi-aş da iubito, de-ai să-mi dai
Sufletul tău şi inima,
Sărutul cast, un colţ de rai...
Ţi-aş da iubito viaţa mea!
Dar timpul tău e trecător,
Izvor de vis şi vis de stea,
Va ninge floare de cais
De-acum, peste iubirea mea.

Ofrandă dulcele sărut
Să-l port în gând, ca talisman,
Să te iubesc mai mult, mai mult!
O veşnicie să te am...
Să fi cu mine zi de zi,
O viaţă să te pot avea,
O viaţă să te pot iubi
Şi să te pot îmbrăţişa.

Soarele-amiezii,-al nopţii crai,
Să strălucească-n părul tău,
Mireasmă nopţilor de mai...
Vreau să te strâng la pieptul meu!
În zbor un puf de păpădii
Şi glas de susur de izvor,
Te chem iubito-n orice zi...
De dorul tău poate-am să mor!

Ţi-aş da, dac-am să pot, mai mult
Cerul întreg, pământul tot.
Iubirea-n mine s-a născut
De dorul tău, de-acum, socot.
În fluturi mă vei înălţa,
Mă vei zidi în stânci de vis,
Nici verbe nu vei mai avea,
Dar vezi, eu prea puţin ţi-am scris.

Privirea mea ţi-ar fi altar
De ne-am uni prin jurământ...
Vulcani pe coapsele de jar
Vom fii, în timpuri erupând.
Mireasă, sângeri voi purta
Pe braţele-mi rănite-acum,
Căci nu te pot îmbrăţişa.
Arată-mi al iubirii drum!

Genunchiul am să-mi plec acum...
Dă-mi braţul tău şi să pornim
Noi doi, doar noi, pe-al vieţii drum.
Sincer, etern să ne iubim!
Tu pură rochie de nea,
Sub voaluri fine de mătasă
Vreau să te-ntorci, iubita mea,
Căci îmi doresc să fii mireasă.

Însă te rog să-mi laşi în dar
Iubirea ta! Am să-ţi slujesc
În faţa sfântului altar,
Cu tine-alături să pornesc,
Promit. Şi toată viaţa mea
Va fi un râu e flori de tei,
Dar dă-mi, oh, dă-i iubirea ta
Şi hai cu mine dacă vrei!

Al florilor, de tei, parfum,
Sub ochi brumaţi, într-un târziu,
Când voi pleca pe-al morţii drum,
Când rătăcind, n-am să mai fiu,
Decât o umbră-n gândul tău
Oh, risipindu-se cu greu,
Eu tot te voi iubi mereu,
Izvor a sufletului meu!

Al florilor, de tei, parfum...
Însă te rog să-mi laşi în dar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Privirea mea ţi-ar fi altar.
Ţi-aş da, dac-aş putea, mai mult,
Soarele-amiezii,-al nopţii crai,
Ofrandă, dulcele sărut
Ţi-aş da iubito, de-ai să-mi dai...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (referindu-se la o vacă desenată copilăresc): Acum 25 de ani cineva a considerat acest desen ca fiind genial.
Betty Warren: Mama mea. Am desenat asta de ziua ei. Următorul diapozitiv. Aceasta e mama mea. Poate fi numită artă?
Susan Delacorte: Este o fotografie.
Katherine Watson: Dacă ţi-aş spune că a fost făcută de Ansel Adams, ar schimba ceva?
Betty Warren: Arta nu este artă până când nu spune cineva că este.
Katherine Watson: Asta este artă!
Betty Warren: Persoanele avizate.
Katherine Watson: Şi cine sunt acelea?
Giselle Levy: Betty Warren! Suntem atât de norocoase să avem o astfel de persoană printre noi.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul vulpe

Îmi imaginez acest moment în pădure, la miezul nopţii:
Există-acolo ceva viu,
Dincolo de singurătatea ceasornicului
Şi-a acestei pagini albe pe care se mişcă degetele mele.

Prin fereastră nu se vede nicio stea:
Ceva încă mai aproape,
Deşi mai întunecat,
Se strecoară-n acea singurătate:

Rece, delicat ca zăpada nopţii,
Botul unei vulpi atinge lăstarii şi frunzele;
Doi ochi sunt călăuzele mişcării care chiar acum
Şi iarăşi acum, şi acum, şi acum

Înscrie urme discrete de paşi pe zăpadă
Printre copaci – şi, obosită, o umbră
Subţire atinge-un buştean şi-n vizuina
Unui trup care are îndrăzneala să iasă

În luminiş, un ochi,
Ceva verde care se tot adânceşte, se lărgeşte,
Strălucitor, încordat,
Preocupat de propria-îndelnicire

Până când, o instantanee, înţepătoare duhoare de vulpe
Penetrează ocniţa neagră a unui cap.
Pe fereastră nu se vede încă nicio stea; ceasul ticăie,
Pagina este printată.

poezie de Ted Hughes din The Hawk in the Rain ( Uliul in ploaie) - 1957 - The Thought-Fox (Gândul vulpe) ' is probably the mo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii Autumnale

Aduce vântul frunze la fereastră,
nori negrii se adună peste văi,
se ofilesc garoafele în glastră,
copacii plâng sub brume tot mai goi.
Şi-atâtea amintiri revin spre seară,
pe când aprindem focul în salon,
se zbate vântul printre pomi afară,
motanu-şi toarce visul, monoton.

Te-ai aşezat tăcută lângă sobă,
asculţi poveştile trozninite-n foc,
iar umbra ta, ca o ciudată robă,
pe varul alb se leagănă ad-hoc.
Iar eu, ajuns îndată mai aproape,
la gura sobei vraja să-ţi răpesc,
te-mbrăţişez şi te sărut pe pleoape,
să mă îmbăt cu farmecu-ţi ceresc.

Vom sta îmbrăţişaţi întreaga noapte,
pe pat din flori de tei să ne iubim,
şi îmbătându-ne cu calde şoapte,
de toamna rece nici să nu mai ştim.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Sunt şapte facultăţi de Drept la o distanţă de 45 de minute de Philadelphia. Poţi să mergi la cursuri şi să pui cina pe masă la ora cinci.
Joan Brandwyn: E prea târziu.
Katherine Watson: Ba nu, unele din ele mai fac înscrieri în ultimul moment! Acum să ştii că m-am supărat. Când Tommy a venit la mine la bal şi mi-a spus că a fost acceptat la Universitatea Penn, m-am gândit "O, Doamne, soarta ei e pecetluită! A muncit atât de mult, cum poate să renunţe la tot?" Dar nu trebuie! Poţi să le faci foarte bine pe amândouă! E perfect!
Joan Brandwyn: Ne-am căsătorit! Am fugit în weekend. Se pare că era îngrozit de ideea unei ceremonii aşa că a fost o decizie luată din impuls. A fost foarte romantic. (Katherine este şocată.) A fost alegerea mea să nu merg la facultate. El m-ar fi susţinut.
Katherine Watson: Dar nu trebuie să alegi!
Joan Brandwyn: Ba da! Îmi doresc o familie, un cămin! Şi nu voi sacrifica asta.
Katherine Watson: Nu-ţi cere nimeni să sacrifici nimic din toate astea, Joan. Vreau doar să înţelegi că le poţi face pe amândouă.
Joan Brandwyn: Credeţi că mă voi trezi într-o bună zi şi voi regreta faptul că nu sunt avocat?
Katherine Watson: Da, mi-e teamă că da.
Joan Brandwyn: Nu la fel de mult cât aş regreta ideea de a nu avea o familie, de a nu fi acolo să-mi cresc copiii. Ştiu exact ceea ce fac, iar asta nu-mi ştirbeşte cu nimic inteligenţa. Cred că dumneavoastră vi se pare ceva îngrozitor.
Katherine Watson: Nu am spus asta.
Joan Brandwyn: Ba da. Mereu aţi spus-o. Staţi în faţa noastră la curs şi ne îndemnaţi să privim dincolo de imagine, dar dumneavoastră nu faceţi asta. Pentru dumneavoastră, o femeie casnică este o persoană care şi-a vândut sufletul pentru a avea o casă în stil colonial în centrul oraşului. Ea nu are profunzime, nici inteligenţă sau vreun interes. Dumneavoastră sunteţi cea care aţi spus că pot face tot ce-mi doresc. Asta este ceea ce îmi doresc.
Katherine Watson (o îmbrăţişează pe Joan): Felicitări. Să fii fericită.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te bucuri din plin de cerul senin şi să ai un zbor divin printre norii pufoşi! Se profilează ani glorioşi la orizont dacă de iubire vei ţine cont!

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă la Iisus

O să trăim prin Tine-o-ntreagă lume,
Dar, Doamne, astăzi, nu, nu ne-aştepta!
Ne zbatem iar cu sufletu-n genune...
Iartă-ne Doamne, să putem zbura!

Să pot să îngenunchi, mă iartă, Doamne!
Genunchiul meu e-o piatră de hotar
Ce sub povara crucii, oh, cât doare!
Lumina vieţii ne-o adu în dar!

Mi-e lacrima ocean de suferinţă...
Şi cum pot plânge malul unei pleoape?!
la Tine plec genunchiul în căinţă,
Căci vreau să fiu de Tine mai aproape.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, eu nu ştiu să vorbesc! Pentru că am eu încrederea asta mare, că avem inimi la fel şi că simţim laolaltă şi ce-i bine, şi ce-i rău. Şi-apoi hotărârea de-acum s-a copt în mine în preajma ta. Nu m-am gândit niciodată să mă însor, aşa, cu oricare. M-am gândit să mă însor cu tine. E o deosebire şi tu o înţelegi. Poate că fără tine nu m-aş fi gândit... Hai, dă mâna încoace. Ei, bai! Nu-ţi fie frică. Nu ştii ce viaţă frumoasă m-am jurat să-ţi croiesc ici, lângă bucăţica asta de vietate din pieptul meu, care se zbate speriată acum, de o faptă aşa de mare, ca pasul meu de azi.

Victor Ion Popa în Muşcata din fereastră
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul mierii de albină

Am umblat din floare-n floare...
Mierea bună să -mi adun,
Dar... in timp... floarea dispare
Şi -n jur... toţi mă cred nebun.

Mi-am pus lista pe-un perete
Şi-am făcut un inventar.
Dar cu timpul am regrete
Miere... am... doar in pahar.

Ciufulit de vremuri grele
Şi străpuns de amintiri
Mi-au rămas visele mele
Culegând pe trandafiri.

Trandafirii vieţii noastre
Cu spini răi... nenumăraţi.
Ce-au plecat sus către astre
Sau... acuma sunt uscaţi.

Gustul mierii de albină
A fost dulce l-an'ceput.
Dar acum... ştiu am o vină
Tinereţea mi-am pierdut.

Şi număr... speranţe goale
Parcă sunt un oropsit.
Dar caut cu disperare
Gustul mierii de albină...
Ce acum m-a părăsit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca silabele unui mare pian

Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place şi
Tot ce îmi place mă odihneşte. Cunoaşte-mă!
Spune noaptea, cunoaşte-mă!, spune sufletul,
Cunoaşte-mă! spune lumea de forme a nopţii.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun şira spinării să stea la pândă, şi ea, ca hiena
În pustiu, îşi scoate ghearele şi aşteaptă.
Veniţi sunete!, spun, veniţi sunete!; şi ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate şi mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca nişte forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenţi,
De vântul subţire al nopţii. Aş putea alcătui viaţa
Numai din sunete, mi-aş putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, oraşele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
Foşnetul coapselor tale, trupul tău pâlpâind sub cearceaf,
Respiraţia ta, ca un abur dulce care îmi mângâie faţa.
Din imensitate vin voci, zgomote de maşini, plescăituri,
Corpuri în apă. Sunete mici ca alicele, venind din apropiere,
Sunete grave, venind de la mare distanţă.
Noaptea pulsează, gâlgâie, doarme, agonizează,
Se varsă în mii de vase comunicante, se distilează, sounds in the darkness.
Pot sta treaz o noapte întreagă după ce am făcut dragoste şi acum dormi,
Pot să ascult la nesfârşit carnea ta sfântă şi înnoptată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!