Ca silabele unui mare pian
Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place și
Tot ce îmi place mă odihnește. Cunoaște-mă!
Spune noaptea, cunoaște-mă!, spune sufletul,
Cunoaște-mă! spune lumea de forme a nopții.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun șira spinării să stea la pândă, și ea, ca hiena
În pustiu, își scoate ghearele și așteaptă.
Veniți sunete!, spun, veniți sunete!; și ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate și mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca niște forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenți,
De vântul subțire al nopții. Aș putea alcătui viața
Numai din sunete, mi-aș putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, orașele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
Foșnetul coapselor tale, trupul tău pâlpâind sub cearceaf,
Respirația ta, ca un abur dulce care îmi mângâie fața.
Din imensitate vin voci, zgomote de mașini, plescăituri,
Corpuri în apă. Sunete mici ca alicele, venind din apropiere,
Sunete grave, venind de la mare distanță.
Noaptea pulsează, gâlgâie, doarme, agonizează,
Se varsă în mii de vase comunicante, se distilează, sounds in the darkness.
Pot sta treaz o noapte întreagă după ce am făcut dragoste și acum dormi,
Pot să ascult la nesfârșit carnea ta sfântă și înnoptată...
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea înțeleg cum s-ar putea deschide, dar așa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească...
Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunete portocalii
Sunete portocalii
danseaza razand in jurul meu.
Sunt sunete inverse, discontinue.
Sunt sunete portocalii.
Dispar, apar,
apoi dispar si reapar,
lovesc ciocanul si musca din urechea mea;
sunt ascutite la un cap,
la celalalt imi enerveaza simtul.
Rezist cat pot, si nu mai pot,
atat de mult incep sa le urasc.
Sunt coplesit de ritmul nealert,
am inceput sa rod din melodii,
ma bat cu toti peretii cap in cap,
si totul se invarte-n jurul meu.
Ridic privirea si ma-ncrunt ca mine
si ma desfat ca sunete portocalii nu sunt
ca sa-mi dezintegreze sentimentul,
sau ca sa-mi taie nicovala.
Decolorez portocaliul,
si il pictez cu incolor din apa,
intr-o furtuna de tonuri
as vrea sa picur ratiune,
si sa cultiv alte culori de surd,
ca sa ma fac-n ultima migrena,
sa nu ma simt pe mine.
Aceleasi sunete, portocalii si multe,
desi am reusit s-astup cu sunete sunetele,
si-am desfacut idei cu tirbusonul,
ca sa ma-mbat cu false sunete,
identice cu sunete portocalii.
poezie de Mădălin Vasilache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sunete
Muzica sorții,
cioburi de sunete,
în angoasele nopții,
clipociri de lumini,
în abisul cerului,
cu rezonanțe sidefii,
si valuri străvezii...
Mă joc,
în al dansului fior,
cu nuanțele clapetelor
unui pian de foc,
muzica,
unui nou început,
ce cântă,
cu ochii minții,
macii sufletului,
aprinși,
flori, ce-mi cern pașii,
printre noi constelații,
de iubiri,
cu sens si nonsens,
bizare rătăciri,
pe arcușul inimii...
Cioburi de sunete,
vitraliile sufletului,
solfegii în eter,
pe-un portativ efemer,
încărcat cu mister,
suflul iubirii,
ecoul dăruirii...
... au rămas doar
sunete
sparte...
într-o muzică,
demult uitată...
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ca o umbră de lumină
Încercam să te caut deseori seara
în nedecisele hotare dintre zi și noapte
când concentrat peste măsură amurgul
pătrunde în spărtura mării pe corăbii fugare.
Tu ești femeia vinovată de dragoste
care omori ceața cu ochii pătrunzători
și te ascunzi în lumina din lanurile nopții.
Sunete de crin te învăluie-n taină,
scoicile subtiorilor ți se deschid
și pleaca odată cu ele întunericul.
Noaptea, din frica de refuz a lunii
de a lumina fântânile răzlețe
pe unde mersul tău e cu miros de salcâm
mă face să te aștept
în praful drumului,
iar tu vii întotdeauna nepăsătoare
ca o umbră de lumină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunete False
Sunete false
căzute într-o ureche
ace de gămălie,
să umple de găuri
timpanul,
să agațe-n el
toate șoaptele,
strigătele,
vorbele,
să le preschimbe-n cercei
înlănțuiți,
dintr-o atingere într-alta
colier anti-muzical,
sărutări de metal
din ce în ce mai dese,
din ce în ce mai grele,
atârnă agonizând,
iar tu le porți,
Iubire
sufocată de-accesorii.
și-ți cânți în Noi,
din partitura ratată
a inelelor,
prizoniere între ele,
tocitele,
sunete zgâriate
ale sărutărilor de metal...
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că specificul muzicii mele și, în general, al modului meu de a gândi este permanenta deschidere. Și permanenta provocare. Îmi place să scriu orice tip de muzică, o fac în felul meu și într-un mod elaborat. Consider că pot exista sâmburi de inspirație în orice, de la muzică la chimie, de la astronomie la gastronomie. Pentru că muzica este ceva care își face simțită prezența prin sunete, dar care nu depinde de sunete. Cum spune și Rilke, referindu-se însă la o poezie sau la un text, "și în tăcerea de după ultimul cuvânt se mai poate arăta Dumnezeu". Așa cred și eu despre muzică.
Dan Dediu în emisiunea "Muzica între prezent și viitor" de la Radio România Cultural (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunete minore
Am vrut să-ți cânt o serenadă.
M-am așezat să o compun,
În sunete minore de chitară,
O așterneam și-aș vrea să-ți spun:
"Îmi plânge chitara-n brațul meu firav
Și glasul meu spre tine.
Am fost și sunt, al iubirii sclav,
Căci doar iubirea mă susține."
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (25 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunete curgătoare
Cuvintele sunt plate ca suprafața apei
Cu oglinda-i care uneori reflectă tabloul;
Schimbând întotdeauna optica adâncului
Ascunzând cel mai adesea fundul.
Cum să mă rog, Ție, în cuvinte?
Ele sunt doar sunete ce curg pe valuri,
Sub care se află abisul tuturor oceanelor
Recife curate de corali și vase putrede
Tu vezi, Doamne.
Că Tu vezi totul, Dumnezeule Nesfârșit,
Fără cuvinte îmi înțelegi gândurile.
Primește inabila-mi încercare de rugăciune.
Aminul celor mai tăcute cuvinte.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sentiment
O arsură îmi cuprinde trupul
Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.
Mă deschid încet, încet
Rațiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.
Aripi noi mi se deschid,
Înălțându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătușat intr-un mare vid!
poezie de Miron Iustin (24 iulie 2016)
Adăugat de MIRON
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai
Trec în sunete de tobă
prin oraș cortegii,
cerul morții îi aprobă:
la dreapta cu regii.
Sub soarele de mai
cadavrele par cireșe
ce-așteaptă corbii
pentru a le culege.
Sunete-nalte, sunete grave
nasc copitele de cai,
cerul morții îi aprobă
sub soarele de mai.
Viori și harfe adunate
varsă limpede cristal
pe veșmintele de nea
și pe umbrele de cal.
Luna urcă la balcon,
e regină între regi,
soarele cel aburit
a plecat la douăzeci.
După trei zile de dans,
de băut și de mâncat,
balul celor de sânge s-a-ncheiat.
Toți cei prezenți
au rămas ai nimănui,
simple statui unde să pui
o lacrimă și-o floare.
poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea
Aud o dulce melodie, un sunet tainic
Ce îmbată auzul meu.
El vine încet și de departe,
În noaptea plină de mister.
E somnoros, e cam apatic,
Iar uneori încearca el
Să fie aspru, să acuze,
S-aducă spaimă, înfiorare...
Un cor de sunete și amplitudini,
De intonații noi și noi valențe,
Mă cheamă-n zbor
Cu ele-nving eu depărtarea,
Purtat de dor eu văd, eu aflu
Sub haina sufletului tainic,
În abisul misterioasei voci,
Pe ea. Încet în fața mea,
Un gingaș chip se-nfiripează...
O mândră floare se înalță,
O! Cât îmi ești de dragă
O! Cum aș vrea curând
Cât mai degrabă la piept încet
Încet s-o strâng.
poezie de Ion Chesov
Adăugat de Olesea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Tăi...
Inima mea, pasăre călătoare,
Și-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanți.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniștea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă privești,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Își trăiește clipele
De visare, fericire și iubire...
poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e definită de mirosuri, nu de cuvinte, forme sau sunete. Acesta e limbajul care are sens, pe care toată lumea îl înțelege.
Kathleen Tessaro în Colecționara de parfumuri interzise (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Printre sunete
rătăcesc printre sunete cu diferite frecvențe,
caut frecvența ultimului pas rămas în aer,
ecou pierdut și vag.
undeva într-un tablou răsturnat
un zâmbet trece prin mine
și chipul meu din toamnă
e reîntors din vreme.
dincolo voi coborî o alta,
înaintea cuvântului rostit de pe acum
cu fragmente din soare, din geamul în care te-am văzut
și cu ultima fărâmă din mine.
rămâne doar să mai găsesc frecvența
și mă vei ocupa în întregime.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu mă deschid ...
Eu mă deschid sub tandra ta privire,
Ca fragedul boboc ce a-nflorit,
Sperând că merge către nemurire,
Sub blânda rază care l-a trezit.
Eu mă deschid sub șoapte de iubire.
De pe-ale tale buze sorb nectar,
Ce-mi va rămâne viu în amintire,
Știind că nu trăit-am în zadar.
Eu mă deschid sub un sărut molatec,
Ce mă-nfioară, doru-mi răvășind.
Simțirile-mi se-nvolbură sălbatec.
Eu, fără tine, nu trăiesc iubind...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadeca
Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se așterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.
Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Și caut chipul tău pe chipul altor fețe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad și eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu ești aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!
Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jos..... ești lângă mine....
poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tonul care vibrează constant nu vibrează singur. Un șir întreg de sunete alăturate, cărora creatorul inventiv nici măcar nu le-a dat naștere, vibrează și ele laolaltă și se întrunesc într-o multitudine complet nouă și rezonantă. Acestea sunt sunete armonice, acele apariții adiacente, direct subordonate: epifenomenele imediat următoare. Coarda elastică, ce a fost întinsă între două puncte, coloana de aer care a fost închisă într-un spațiu cilindric, nu poate vibra pe de-a-ntregul. Trebuie să se împartă după legea masei inerte. Iar din aceste subdiviziuni rezultă o serie de sunete care aparțin sferei familiei sunetului de bază. Așadar, sunetul de bază nu este singur. Este mereu însoțit de familia sa, care îi aparține și îi este aproape. Și foșnetul, o sumă indefinibilă de surse ale sunetului, are armonice. Acestea sunt, însă, de neperceput pentru funcția de întemeiere a conștiinței mele, pentru că sunt nediferențiate.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ei
ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irișii excitați.
există
o veselie nebună
între sunete și culori
și-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.
ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
și dau foc corăbiilor
ce-nnegresc zarea...
atâta singurătate
e-n aur,
încât luna
nu mai e lună,
femeia trece pe lângă mine
ca un tren de noapte,
lăsând,
în loc de fum,
parfumul
părului ei incendiat...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzind liniștea
Cum îți mimează sufletul un sunet
Și cum asculți neauzind în gând,
Așa va auzi vacarmul său vecinic
Acel copil pierdut prin sunete, râzând.
Și de asculți cum ți se cântă-n strună
De cei ce vor vorbi făr' de cuvânt,
Așa îți vei găsi în liniște, calvarul
Al muzicii descoperite pe pământ.
Și când îi vei cânta aceluia ce-aude
Dar nu ascultă muzica, plângând,
Vei știi c-ai ascultat greșit
Acel copil pierdut prin sunete, râzând
poezie de Ovidiu Eugen Grama
Adăugat de Ovidiu Eugen Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunete cunoscute
astăzi se reia de la capăt singurătatea adormită
care fugise
după ce-mi smulsese pielea
am rămas acoperită
în cuvinte cu margini rotunde sclipind către lună
cu o melancolie vopsită în roșu
într-o toamnă cu frunze neplecate
la o margine de cer
o răceală s-a lăsat împrejur
în timp ce cântecul de lebădă atârnă de suflet
existența se repetă pornind de la sfertul iluziei de întreg neatins
văzduhul între pauze e absent
sunete cunoscute încep dansul pe portativul singurătății.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
