Om bătrân

indecis să reintre în ca(ra)ntină
fără să se ascundă
în braţele iubitei din cauza burţii lui
privea curios dudele pisate
în piuă strivite pentru omul
care e înţărcat de la sânii femeii
întărite de buzele ştirbe
îi bătea o pleoapă coman
dată
direct din cord cu acordul bătrânului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe cord deschis

Cad la învoială cu duminica din mine
Crăciunul începe din tavanul copilăriei
Scriam direct pe umbră
Direct pe eternitate
A fost prea mult pentru o singură moarte
A fost un poem pe cord deschis.

poezie de Petru Scutelnicu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e singura fiinţă care s-a dezmorţit din beţia timpului şi toată străduinţa lui este să reintre în el, să redevină timp.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcatul maşinii

oricât de luxoasă dăunează aerului
care intră iese pe geamul larg deschis
din motiv de aerisire de dimineaţă
tragi un gât de gaz de ţeavă de eşapament
original te ameţeşte din loc în loc
din cauza trotuarelor care adăpostesc
maşini din ce în ce mai moderne
trase direct în fereastra ta şi mâine
te întrebi dacă nu va reuşi cineva
să urce bolidul pe pervazul tău alb

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereţii vorbeau

pe la colţuri şi chicoteau
cu nesimţirea zidului
coşcovit de trecerea apei
şuşoteală pereţilor se înteţi
zgomotul luneca în unghere
şi alungau păianjenii
care şi-au ţesut pânzele
cineva vorbea cu peretele
din camera lui strâmtă
din cauza oglinzilor paralele

scările au început să discute
întâi între ele şi o făceau
fără să se ascundă în întuneric

era o clădire unde câinii
nu intrau până nu urinau
pe uşa de metal de la intrare
aşa scăpau de frică şi stres

pereţii refuzau varul lavabil
şi unii chiar tencuiala aia simplă
ei stăteau în întuneric şi şuşoteau
după ce au renunţat la ferestre
şi la iluminatul din încăperi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centrul de recuperare

animală adună oamenii
cu apucături specifice
îi bagă în ca(ra)ntină cu oase
şi iarbă
vor învăţa să se ascundă în cămară
să trăiască cu spini de gheaţă
şi frică
în spinare pe spinare bătaie
cu băţul cu biciul cu pumnul fermecat
sobele o să le încălzească
ficaţii şi tălpile vor învăţa
să supraveţuiască umanii
cu apucături de animale ne
domestice (?!) în centrul de recuperare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pudoare

am intrat
fără să bat
în loc să-şi ascundă sânii
a ascuns
cartea din care citea

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau pe acoperiş

urcaţi pe ţigla care arde azi
se sărutau sub nori coborâţi
să primească mângâierea
celor ce încă se îndrăgostesc
vântul
bătea lin pe străzi şi plimba
sămânţa iubirilor limpezi
sus era derutat şi lovea hornurile
afumate cu te miri ce zeci de ani
vântul
sufla acum în dorul lui prin părul
sărutat cu buzele fierbinţi
lua forma gâtului mlădios ce poartă
doi ochi frumoşi de căprioară
care bea apă din izvorul fericirii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pipăit

cu un cântec de dor
mă îngânau pescăruşii
te amuzai grozav
desenam fluxul sanguin
întins în spaţiul din gândul tău
te gâdilă versul scris pe un val
mângâiam sânii cu buzele
eram tandru după atâta ketamină
luată din prostie în prostie
braţele mă strângeau la umbra
ceaiului de tei cu rom în el
amestecat în gura ta dulce
ne pipăiam pe furiş cu lumina stinsă
dragostea lua forma unui rechin
avea buzele vinete coapte în cuptor
era pe cai mari înşeuaţi
trăgea cu pistolul unui pistolar cawboy
junkies sau blue rodeo
la umbra unei ambulanţe
scufundate în acid clorhidric
te-am pipăit după un smac
prăjit şi băgat în vene

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

în sipet

stă comod iubirea noastră
o udăm în fiecare noapte
cu păcatul adânc şi neobrăzat

punem neruşinare omenească
între noi doar buzele vorbesc
şi ne mângâiem cu privirea

sipetul lăsat în zona cu lacrimi
pe gene rupte direct din suflet
naşte vise care scutură flori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Oraşul tot e un tei imens
cu braţele lungi
şi umerii moi
sub care dimineaţa e o femeie iubită
cu sânii de lapte
& buzele tăcute
şi timpul e un aminal
care muşcă cu ochii din ei
până dincolo de piele

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu

avea să înţeleagă că strigătul
i s-a oprit în gât
mai cu seamă
din cauza unei amintiri

strigătul i-a amorţit pe buze
privea hipnotizat deasupra vidului

a văzut-o într-o străfulgerare
a memoriei

aştepta năvala somnului
un gând ca un spasm:
un copil travestit în soldat
lua poziţie de drepţi
s-a smuls din gândul lui
cu violenţă şi memoria
a vorbit din nou: tânărul
dansa pe o plită încinsă

ea sufla în jar şi-l întreba:
ai câştigat? ai câştigat? ai
câştigat?!
un delir

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privea

cu un surâs stânjenit în jur
oare dorea ca să-i iert măritişul?
mi-a spus că i-a spus
că am scris o carte
dar nu vorbea cu ochii
mişca numai buzele ei
frumoase şi senzuale pe care-ţi venea
să le duci acasă şi să le săruţi
o viaţă întreagă
m-a informat că nu apucase
să-mi citească cartea - ea nu citea romane -
era un fel de dezvinovăţire

privea undeva departe de mine
am întâlnit-o din nou
şi credeam că joacă pe ascuns
un rol important în viaţa mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă de poveste

viaţa începe când simţi că mori
e o filă de poveste western smulsă
din cartea făcută avion
pistolul încărcat primeşte atenţia cuvenită
stă când în teaca de la brâu
când în mâna ageră ca un vânt
insigna de şerif sclipeşte pe cămaşa soioasă
şi te trădează la ivirea soarelui
pălăria mare cât o pleoapă care se zbate
atârnă de-o sprânceană întreruptă
de o tăietură de tomahawk sioux
ai simţit că mori şi
că te naşti din nou în acelaşi cort comanche
scalpul a rămas la locul lui
din cauza cheliei tale
pintenii zornăiesc pe podeaua de lemn
ai fentat încă o moarte
dar învingi întotdeauna moartea
trăieşti rătăcitor în braţele
unei femei blonde cu ochii de culoarea preriei
te aştepţi să-ţi bage cuţitul în spate
după ce te-ai scăldat în whisky
te credeai cărăbuş de colorado
hrănit cu ayahuasca şi frunze de cactus
să mori cu puşca-n mână
poate fi o tragedie dacă nu ai cal
şi tutun de mestecat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

erau lipiţi de ea şi treceau
prin rochia albă semitransparentă
în încercarea lor îndrăzneaţă
să vadă ce era dedesubt
curios eram şi eu nu aveam nevoie
de cuvinte strigate să salveze
intimitatea de care mă ating
căutam perfecţiunea femeii

puteam să mă agăţ pentru a scăpa
de liniştea unde se stinge încet
singurătatea mea de muritor
cu ochii mei doream să fac versuri
şi să folosesc degetele pentru plâns

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stresul este cel care-i dărâmă pe oameni, fiindcă trebuie să treacă în câteva minute de la normalitate, la o situaţie de urgenţă. De fapt, cei mai mulţi pompieri mor din cauza atacurilor de cord, nu din cauza arsurilor.

citat din Chosewood
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, nu vedeai sânii din cauza rochiei; astăzi nu mai vezi rochia din cauza sânilor.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (23 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ies

din capitală fără restricţii
cu maşina mea încă
necumpătată din diferite motive
şi
şi să pot pleca la munte
când vreau să ajung acolo
sau
sau să plec la mare în sezon
dacă-mi doresc asta
fără să scriu declaraţii mincinoase
scuze infantile pentru a ieşi din bucureşti
nu
nu vreau să fiu prizonierul marelui oraş
din cauza unor măsuri inutile
lăsaţi-mă să plec fără să fiu hăituit
lăsaţi-mă să mă întorc
deconectat total de la restricţii
nu
nu ne mai trageţi pe dreapta
pentru o declaraţie falsă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorăşte

o maşinărie în ochii ei
sânii erau grei şi generoşi
luna se plimba de nebună
părea dezorientată
mă uit la trupul ei
decupat dintr-un tablou
ticăie ceva în urechi
inima scrie cuvinte dulci
e doar un simplu vis
mi-aş dori să devină realitate
o mângâi pe furiş cu aripile gândului
ochii ei strălucesc metalic
văd un complex de roţi dinţate
care se învârtesc curajoase
par hotărâte să se elibereze
călătoresc prin locuri neumblate
virgine cu uleiul din fabrică
mă simt pierdut în sistemul complicat
intru în tocătorul cu simţiri divine
sunt aproape un înger cu grai veninos
de şarpe care ademeneşte
ridic timid nivelul memoriei
nu-mi aduc aminte de buzele
proptite în pieptul meu
extrag sufletul păcătos sau o pieliţă
lipsită de viaţă ce rămâne la suprafaţă
roţile scot fum de marijuana
din memoria mea nu rămâne decât o spumă
braţele delicate de femeie
cu sânii fresh atinşi de buze fierbinţi
mă imobilizează deasupra raiului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii fiul meu

nenăscut din apele toamnei
din chinurile foamei de dragoste
din cuvântul versului scris
pentru femeia pe care am iubit-o
şi nu te-a născut din ură şi teamă
din pustiul sufletului însetat
din focul cel tainic ieşit de la gura
care a sărutat-o nebuneşte
din golul aruncat pe trepte
din liniile drepte şi lut modelat orbeşte
cifrul ascuns cu grija unui început
din rândurile citite la lumina lunii
din jarul aprins de ochii femeii
ciudate jucării ţi-am modelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de mătase

Bijuterie-înrourată de carne şi de foc
cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
chiar astăzi frumuseţea e un atac de cord
în apele iubirii ca un copil mă scald
ca noaptea mea cu ziua să fie iar de-acord

Doamne frumuseţea e un atac de cord
şi numai printre stele am mai avea noi loc
când sânii tăi iubito mi-arată Polul Nord
bijuterie-înrourată de carne şi de foc

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
cu flori de tei să ningă şi-n cer să fie cald

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!