Nordul e tot acolo...

Mulţi se întreabă,
Puţini răspund,
Nu te mai caut...
Greierii dansează singuri,
Furnicile ştiu
Că e mai bine azi.
Cere-mi mai bine o comoară,
O piatră nepreţuită,
Inelul e doar metal.
Sufletele calde
Au hainele găurite
De prea multe îmbrăţişări.
Noaptea se ruşinează,
Nu mai am brichetă,
Ochii mei văd întuneric.
Descurcă-te oriunde,
Nordul e tot acolo,
La fel şi inima mea!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu are lege!

O minge, cărţi şi un televizor,
Profesori, urme, semafor
Tu?
Enigma de la ora 5,
Când mergi la coafor,
Eu caut de zor opinci.
Tu cânţi despre Romeo, Julieta,
Eu sper că ţi-ai uitat din nou poşeta
Pe scaunul meu,
Eu te aştept
Prea tandru, temător şi drept
Ucid doar trandifiri să te salut
Şi nu mai am răbadare să te-ascult.
Demult tu te-ai mutat în ochii mei,
Acolo aprinzi focuri cu scântei
Şi totuşi, tu ce vrei?
Eu am răbdare, n-am tutun,
De multe ori nu ştiu ce spun
Dar totdeauna te visez,
Chiar şi atunci când m-antrenez
Să te duc dincolo de cer,
Să-mi dai motive să disper...
Cere-mi orice!
N-am să-ţi ofer
Decât un vechi calorifer!
Când vei simţi tot ce am scris
Lumea ta va fi la fel
Dar poate tu vei înţelege
Că inima nu are lege,
Ea îţi şopteşte, tu alege!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume gri

Bine, prea mult gri
E prea puţin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veşnic!
Secundele nu au un preţ,
Mă pierd în părul tău prea creţ,
Să ştii că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Şi totuşi,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să ştii, ne aşteaptă să zburăm!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

De ce te mai întorci acasă, tată? –
doar vezi prea bine, casa-i dărâmată,
în locul ei găseşti o alta casă,
cu turlă-naltă şi mai arătoasă,
dar nu este la fel de primitoare
precum căsuţa noastră cu pridvoare.

Iar eu, când vin acolo câteodată,
parcă-s străin la mine-n curte, tată.
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă
mă mai întreabă seara despre soartă.
Nici el nu cred că se mai simte bine,
stă aplecat, iar fructele-s puţine...
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,
zidit între betoane pare jalnic.
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina
de când betonul a umplut grădina.

Eu ştiu că mai apari prin curte, tată,
să reclădeşti căsuţa dărâmată –
cobori din Constelaţia Licornul
doar noaptea când ne frânge somnul
şi către zori, pe când cocoşii cântă,
te-ntorci în cer, cu aripa mai frântă.
Iar eu trezit, în plină dimineaţă,
văd umbra ta cum se topeşte-n ceaţă,
şi lacrimi grele ochii mi-i inundă
când mira soarelui apare tremurândă.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre durere

Mă doare acum chiar peste tot
Nu vreau să caut antidot,
Durerea are rolul ei în lume
Eu o tratez mereu cu glume.
În cotul meu ea se aşază
În fiecare după-amiază,
În capul meu ea se strecoară
Şi vreau s-o prind doar cu o sfoară!
Fără pastile şi reţete
Durerile-s mult prea concrete,
De tratament nu mă feresc
Doar că-i uşor cam nefiresc.
Căutăm plăcerea peste tot,
Pozăm doar lumânări în tort,
Şi câteodată totu-i mort...
Nimic nu iese la lumină,
Nici îngerii nu vor să vină!
Caut o piatră, un pretext,
Cuvinte sparte dintr-un text,
Durerere fără chip şi rost
De ce-ai în mine adăpost?
Eu te voi vinde orişicui
Îmi spune că durerea lui,
E mai presus sau mai albastră,
E mai intensă sau mai proastă!
Dar la final nu încerc să fug,
Nu vreau să ştiu unde ajung,
În lumea asta ce n-ascultă,
A cui durere-i prefăcută?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, a mea

Mă întreb câteodată
ce caut
Poate că am găsit deja
dar nu ştiu
având sub ochi nu văd
ceea ce se vede
şi tot văd
ce n-ar putea să fie.

Mă trezesc
totdeauna singură
căutând ceea ce
nu mai caut demult
netresărind ceva-uri
niciunui întâlnit.

Traversez stări şi emoţii
în diagonală.

Dau bacşis întrebărilor inima mea cu teama că
la primul colţ de îndoială
n-am să mai vreau
să mă întorc
pe unde am venit.

Bineînţeles că ştiu!
Drumul cel mai scurt
este gândul
Ca mersul pe vârfuri
nu se uită niciodată.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, a mea

Mă întreb câteodată
ce caut

Poate că am găsit deja
dar nu ştiu
având sub ochi nu văd
ceea ce se vede
şi tot văd
ce n-ar putea să fie.

Mă trezesc
totdeauna singură
căutând ceea ce
nu mai caut demult
netresărind ceva-uri
niciunui întâlnit.

Traversez stări şi emoţii
în diagonală.

Dau bacşis întrebărilor inima mea cu teama că
la primul colţ de îndoială
n-am să mai vreau
să mă întorc
pe unde am venit.

Bineînţeles că ştiu!
Drumul cel mai scurt
este gândul
Ca mersul pe vârfuri
nu se uită niciodată.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut c-o durere grea

Te caut c-o durere grea
Că-aşi vrea să-ţi mai aud doar, glasul,
Aşi vrea să te mai pot vedea
Şi-n urma ta să-mi mai ţin pasul...

Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric şi mormânt
Şi ciocârlia-şi curmă cântul
Sub nişte bulgări de pământ.

Acolo nu mai e simţire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Şi-iubirea, veşnic este vie!

Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Şi mi-o ţii trează neîncetat.

Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Şi ştiu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.

Te caut c-o durere grea
Şi-ţi simt aproape pasul;
Cutreieră-n în inima mea
Şi-n ea-ţi freamătă glasul...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţii

Nu mai ştiu dac-am făcut şcoală,
nu se vede, nu se mai cunoaşte.
Nu ştiu de ce? De la vreo boală,
ce-n ascuns mă pândeşte, mă paşte?!

Nu mai îmi amintesc bine de-ai mei...
o estompată imagine, ştearsă,
doar de-o rugăciune de zei,
pe un altar sfânt, cu Biblia arsă.

Nu mai am nicio veste de ce-o să fiu,
parcă am îngheţat, nu mai e cald.
E din ce în ce mai târziu
să înot amintirile, să mă scald.

Nu mai am nicio vocală, onomatopee,
să strig asilabic dureri
asumate... Că am început în femeie
şi m-am iubit, aproape să pier... până mai ieri.

Nu mai am putere să fiu
şi nu înţelegeam cum se conjugă este,
când se face orice bine, pustiu...
aşteptările-s la goale ferestre.

Nu mai am chei să mă descui sentimente,
ce m-au părăsit, m-am uitat prea deschis
şi mi s-a furat, definitiv, fatalmente,
inelul credinţei în ceilalţi... Nu mai e Paradis!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice norocul...

Să nu laşi, clipă,
Tristeţea să mă doboare,
Să nu-mi lăsaţi, ochilor,
Gândul meu în aiurea să zboare,
Să nu mă duceţi, paşilor,
Pe urmele cele mai bizare!
Lăsaţi-mi doar o lacrimă cuminte,
Mie să-mi cadă
Şi inimii mele în zbucium
Să-i fie de alinare!

Ştiu
Nu e bine să plâng...
Ştiu
Soarele mai răsare în crâng!
Ştiu
Sunt prea mulţi... culori de curcubeu!
Ştiu
O rază de soare trebui-va să fiu eu!

Ispite prea multe,
Uneori mă apasă,
Se-ntâmplă, să nu le mai văd
Uneori, nici nu-mi mai pasă,
Înot între cer şi pământ!..
Şi braţele să-mi cadă ajung,
Pe ai mei, doi genunchi!

Şi întreb răspunzând,
Mă întrevăd săgetând.
De vorbă cu mine
Mă găsesc murmurând:

Sunt eu?
Ce vreau?
Cine sunt?!...

Zefirii de ploaie
Bat creştet de geam...
Ferice Norocul
Şi clipa
Ce am!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul tău

La ora 4 mă priveşti,
Mă pregătesc să prind mulţi peşti,
Surâsul tău, oceanul planetar...
Când minţile nu mai gândesc,
Orice aş cauta pe tine te găsesc,
E nefiresc?
O mână rece spune adevărul,
Cu mâna caldă vreau să - ţi ating părul,
Cu paşi mărunţi simt că te apropii,
E doar un vis sau e magia
Dimineţii?
Nu ştiu să cred în forţa întâmplării,
Cuvinte vin din valurile mării,
Emoţiile dansează pe buzele tale,
Te iau de mână şi tu mă urmezi agale.
Unde vom merge, unde am fost?
Nu ştiu nici eu să dau răspunsul,
Azi florile nu sunt în post,
Aşa că vreau să-ţi văd din nou
Surâsul!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă tu

Învaţă-mă tu!
Poate anii mi-s duşmani
Şi mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai ştiu să privesc
Şi doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiţi,
Cum taci...

Învaţă-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Şi mi-am uitat simplitatea frumosului
În paşii prea mulţi,
Poate nu mai ştiu să fiu
Şi doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...

Învaţă-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Şi mi-am ucis cuvintele calde
În aşteptarea prea lungă,
Poate nu mai ştiu să vorbesc,
Şi doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...

Învaţă-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Şi mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai ştiu să merg
Şi doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...

Învaţă-mă tu!
Poate viaţa mi-e joc
Şi mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai ştiu să iubesc
Şi doar vreau:
Cum simţi, cum vrei, cum spui,
Cum simţi...

poezie de Gabriela Chişcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vrei sa zbori?

Aş vrea să ştiu că nu mai ştii
Doar fraierii fac nebunii,
Mai râzi?
Oamenii nu vor să creadă.
Tot ce-am văzut era minciună,
Când am zâmbit
Doar voie bună.
În rouă, inimile merg în vacanţă.
Minunea mea din altă lume,
Prea mult zâmbeai şi fără glume.
Ai pornit sângele la vale
Eu te... tu vrei senzaţii materiale.
Cu cauciucuri te-am cunoscut,
Iluzii multe ai vândut
Dar ca o zână fără zmei
Împărţeai inima în trei.
O cizmă este prea banală,
Iar Burebista n-a prea fost la şcoală!
Ciocolata belgiană e cea mai bună,
Păcat că vine în ambalaje mici
Dar gustul ei scump,
E mai presus de orice!
Prefer...
Stabilitate şi onoare.
Un vagabond îţi făcea flori din gheaţă,
Îi erai seară, dimineaţă.
Cu versuri albe şi tembele,
Te-a pus mult mai presus de stele.
Tot ce a fost rămâne nespus
Într-un inel cum altele nu-s,
Cu paşi loviţi şi visători,
Cu sufletul fără comori.
Dar la final:
Mai vrei să zbori?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folosesc mereu termenul "dascăl", şi nu "profesor", pentru că mi se pare că "dascăl" este mai potrivit, în limba română. Descrie mai bine ce trebuie să facă cineva care a îmbrăţişat această profesie, şi anume să transmit valori şi cunoştinţe către generaţia tânără. Termenul de "profesor" este cam devalorizat. Prea mulţi profesori şi prea puţini dascăli! Prea multe persoane au reuşit să obţină prea multe titluri, cu prea puţină muncă.

Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maidanezul condamnat

Nu ştiu de-o să mai fiu mâine
În lumea care nu mă vrea...
Omule, de-acum ţi-e bine
Ştiind suferinţa mea,

Să nu te miri de vei simţi
Durere fără s-o explici
Doar faptele-ţi te vor lovi
Aşa-i cu sufletele mici...

Nu pot trăi mereu în pace
În fericiri netulburate,
Roata vieţii tot se-ntoarce
Când împarţi doar nedreptate,

Când faci rău zâmbind mişel
Şi calci suflete-n picioare
Şi de om, şi de căţel
Apoi să ceri îndurare?!!

Nu ştiu de-oi mai fi pe lume
Peste-o zi, o săptămână...
Doar atât mai am a spune
Celor cu inima bună

Chiar de plâng că n-au putere
Să salveze a mea viaţă,
Ei au cea mai mare-avere:
Inimă! Şi nu de gheaţă!

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi m-am gândit, cu drag, la tine

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi ai în preajmă mii de flori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi eşti departe de ninsori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi-ţi cresc aripile, şi zbori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine,
Şi că pluteşti pe-o mare de valori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi, că te bucuri de scrisori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi, către visul meu cobori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu cât eşti bine
Şi, doar de cine-ţi este dor.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restart

Fac curat în inbox, şterg mail-uri nevinovate
şi spam-uri
şi mi-aş dori
să fie la fel de uşor
să trimit la recycle tot ce-mi
virusează mintea, să păstrez
doar calmul şi fericirea,
fragmentele
de memorie care încă-mi electrizează
pielea,
ar fi mai simplu
să fiu
un haos legat cu şuruburi
şi piuliţe, cabluri şi metal
rezistente,
noaptea să-mi sting
toate luminiţele
şi să plutesc
în eter, să te iubesc
matematic şi să-ţi dedic
ecuaţii, să mă poţi deschide
şi să vezi singur
dezastrul pe care ştiu
să-l ascund atât de bine,
ar fi mai simplu, ar fi
mai
adevărat,
oricum mâinile mele
sunt tot timpul
la fel de reci
ca o
bucată
de metal,
oricum suntem cu toţii
absorbiţi
în universul artificial,
criptic,
şi cablurile
cresc prin noi
ca nişte rădăcini,
pune degetul aici,
apasă pe buton
şi dă-mi
restart.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Se apropie iar ziua mea şi iar n-o să-mi spui La mulţi ani
Nici anul trecut nu mi-ai spus, deşi, ştii foarte bine:
Cu cât nu-mi vorbeşti cu atât te pironeşti şi mai mult în mine
E un fel de metaforă a ta, un fel de viclenie a speciei
Gândurile tale sunt cuie care se bat singure mai ales pe
Încheiturile mâinilor, acolo unde-ţi înrădăcinezi poveştile
În timp ce dorm, aşa de dragul distracţiei la miezul nopţii
Când tu crezi că nu ştiu ce vrăjitorii faci sub pielea mea
Îţi lipeşti urechea de inima mea şi începe să ningă
Îţi place să auzi viscolul cum îţi îmbată mintea
Şi-atunci lupii din păduri, dar şi cei din mine se mai domolesc
Doar mai scânteiază leneşi a sfârşit de iubire
Te văd scotocind prin lada bunicii doar, doar
Mai găseşti un crâmpei din mine pus bine de oamenii
Care chiar m-au iubit, păcat că toţi aceştia sunt morţi
Şi-aş vrea să-i întorc aşa cum se întorc zăpezile pe uliţele triste
Măcar o dată pe an, măcar o dată pe an să fie ziua mea
Cred că şi ninsorii îi e dor de drumul pe care s-a topit cândva

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!