Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Decembrie

Se apropie iar ziua mea și iar n-o să-mi spui La mulți ani
Nici anul trecut nu mi-ai spus, deși, știi foarte bine:
Cu cât nu-mi vorbești cu atât te pironești și mai mult în mine
E un fel de metaforă a ta, un fel de viclenie a speciei
Gândurile tale sunt cuie care se bat singure mai ales pe
Încheiturile mâinilor, acolo unde-ți înrădăcinezi poveștile
În timp ce dorm, așa de dragul distracției la miezul nopții
Când tu crezi că nu știu ce vrăjitorii faci sub pielea mea
Îți lipești urechea de inima mea și începe să ningă
Îți place să auzi viscolul cum îți îmbată mintea
Și-atunci lupii din păduri, dar și cei din mine se mai domolesc
Doar mai scânteiază leneși a sfârșit de iubire
Te văd scotocind prin lada bunicii doar, doar
Mai găsești un crâmpei din mine pus bine de oamenii
Care chiar m-au iubit, păcat că toți aceștia sunt morți
Și-aș vrea să-i întorc așa cum se întorc zăpezile pe ulițele triste
Măcar o dată pe an, măcar o dată pe an să fie ziua mea
Cred că și ninsorii îi e dor de drumul pe care s-a topit cândva

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lucian: Să nu uit... La mulți ani, Lia!
Lia: Mersi, Luci, dar nu trebuia.
Lucian: Deschide-l, e cadoul tău, de ziua ta, din partea mea! Nu mi-l poți returna.
Lia: Ah, Luci... E minunat, dar nu-l pot primi.
Lucian: Ba da, pentru că ți l-am oferit din tot sufletul. Lasă-mă să ți-l prind, vedem cum îți stă. Ridică-ți puțin părul, te rog... La mulți ani! Te iubesc! Atât de mult... Iar acum pot spune că inima mea e cu adevărat la locul ei, adică îți aparține ție, în întregime. Păstreaz-o pentru mine, te rog...
Lia: Mulțumesc, Luci. E foarte frumos... Și tare drăguț din partea ta, dar cred ar trebui mă retrag acum, așa că am mă schimb, în rezerva mea.
Lucian: Nu, cum o să te retragi tocmai acum, când urmează partea cea mai interesantă? Trebuie sărbătorim ziua ta!
Lia: Să sărbătorim?! Doar noi doi?! Și ceilalți?! Nu crezi că ar trebui să-i invităm și pe ei?
Lucian: Nu! Acum sărbătorim doar noi doi, fără ei. Iar împreună cu ei vom sărbători joi, când va fi cu adevărat ziua ta.
Lia: Ah... Bine, cum vrei tu.
Lia: Păi, ce fel de cavaler mai ești și tu?! Și ce fel de petrecere e și asta, oare?! Dacă tot m-ai invitat, pune muzica! Vreau dansez, mai ales cu tine, maestre!
Lucian: Pun și muzica, imediat.
Lia: Păi, mai repede!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacey: Jo, cum crezi că mă pot concentra dacă tu ești prin preajmă toată ziua?
Joey: Îți distrag atenția atât de mult? Masa mea este în afara biroului tău. Nici măcar nu mă poți vedea.
Pacey: Dar știu că ești acolo. Și crede-mă că nu aș fi ajuns atât de departe dacă ai fi fost atât de aproape de mine tot timpul.
Joey: Serios? De ce?
Pacey: Acum încerci afli cât mai multe de la mine, nu-i așa? Bine. Nu fi putut mă concentrez pentru că de fiecare dată când ești în preajma mea nu mai vreau fac altceva decât ...
Joey: Spune. (Pacey o sărută.)

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Zâmbet învelit într-o lacrimă de mamă

Auzi mama
deseori stau așa cu tâmpla
sprijinită de cele două degete
pe care ni-le ridicam
în semn de jurământ
atunci când
mă întrebai dacă am mințit
sau nu când mai inventam
câte o scuză
la gesturile mimate
pe care știu că
nu îți erau pe plac

știu că tu mă privești
de acolo de sus și mai știu că
uneori spartura cerului
e mult prea mică
pentru a mă vedea
așa cum sunt
știu că au trecut
mulți ani de când
te-ai întâlnit cu Dumnezeu
și de venit înapoi
n- ai mai venit și
nici semne
nu mi-ai mai dat
deși știai am nevoie
doar de tine și nu de bani
și de alte lucruri pe care
tu le ai iar eu nu...

acolo tu ai de toate mama
și eu doar câteceva pe aici deși inflația mi-a înghițit și
ultimul bănuț pe care
l-am strâns pentru cadoul
de ziua ta
să știi că nu pot să ți-l mai dau și
ce rost ar mai avea dacă tu
nu ești niciodată lângă mine...

iartă-mă mama
nu nu asta am vrut ca să-ți spun...
am vrut doar să te invit de ziua mea care va fi
pe aprilie 4...

spune-i Dumnezeului tău
că ți-ai lăsat un copil pe pământ și că
ai vrea
să-i trimiți un zâmbet
învelit într-o lacrimă de mamă
și nimic mai mult...

da mama
știu că poate ar fi mai bine
să nu îți spun despre
lipsurile mele de aici și
să îți spun doar că
te iubesc
și că
am îmbătrânit de când
te tot aștept...

nu nu îți face griji
dacă Dumnezeul tău ar fi cinstit cu mine
te-ar lăsa să-mi trimiți
cadoul promis chiar dacă
nu va ajunge pe 4 anul ăsta
pentru gest i-aș mulțumi
sau mi-aș împreuna
cele două degete și
l- întreba
când m-a mințit ultima oară...

iartă-mă mama
gestul meu ar fi
unul de dragoste...

poezie de (4 noiembrie 2022)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Mihai: Totuși, nu pricep ce vrei de la mine acum?
Lucian: Hmm... Ce vreau?! Credeam că o să înțelegi, fără fiu nevoit să-ți spun eu.
Mihai: Ah, cred înțeleg, Luci... Cumva vrei ... Adică, știi tu, supercomputerul, mama ta, ziua dânsei...
Lucian: Da, exact; văd că înțelegi. Asta vreau, deși știu că ți-am zis că n-o să-ți mai cer imagini în direct cu Terra, însă nu pot... Astăzi vreau doar s-o văd pe ea, măcar un minut, sau... Măcar atât! Nu vreau las mesaje, nu vreau vorbesc cu nimeni, decât s-o văd, nimic mai mult. Să știu că este bine.
Mihai: De acord. Te ajut, cu cea mai mare plăcere. Dar, Luci, dacă asta doreai, de ce mi-ai zis vin eu în navă?! Eram deja acolo, la supercomputer. De ce n-ai venit tu direct acolo? Îți explicam eu unde săgăsești. Ne descurcam cumva.
Lucian: Te rog, campionule, lasă reproșurile! Uită-te bine la mine! Cum crezi că puteam veni așa, în starea în care sunt?!
Mihai: Bine, înțeleg asta... Păi, liniștește-te și de îndată ce crezi că o să poți, plecăm. Bine?!
Lucian: Desigur. Mă retrag puțin, în rezerva mea, să-mi dau cu apă rece peste față, poate îmi revin, ca putem pleca.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Raspuns final?

Privind aceeași stea ce mă inspiră
O vorbă-am vrut ca să îți spun,
Răspunsul tău mă cam intrigă
Nu pot înțeleg, nu știu.

Să fi grăit tu oare adevărul?
Sau eu am înțeles greșit…
E imposibil, spun buzele tale,
La ce mi-ai spus mult m-am gândit.

Motivul forte de l-ai spune,
Acel motiv din urmă care
Îmi face mie imposibil
mai visez in continuare.

Poate că mulți mi-au spus că e mai bine
S-aștept treacă timpul rău,
Dar greu se mai scurg ale mele ore
Când nu sunt prin-prejurul tău.

Așa îndrăznesc din nou
îți vorbesc ca un ecou,
Prin versuri chiar nereușite
De mine mult, mult chinuite.

Alege-o variantă de răspuns:
Poți spune “da”, poate vei spune “nu”,
S-au chiar poți spune “mai incearcă tu”,
Dar steaua mea se-ndreaptă spre apus.

Iar de răspunsul tău va fi
Același, dar numai de-aș ști,
În pace eu te voi lăsa
Voi ști că nu vei fi a mea.

Dar sper acum, măcar de-această dată
Răspunsul dat, să fie doar al tău,
nu fie influențat de alții
fie sincer, clar ca un ecou.

Încerc -nchei, dar mi-este foarte greu
Căci incă nu ți-am spus tot ce simt eu,
Însă măcar un lucru-aș vrea să îl reții:
Dăm doar un semn, sau un cuvânt, sau orice-ar fi.

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori iubita mea

Am să-ți mai scriu din când în când
nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut

Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu ești al meu destin

vrea să știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubești

Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate

Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
Că viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive

Nu vreau fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist

Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine

În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară

Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strofa mea preferată

Ai apărut într-o zi răcoroasă
Atât afară, cât și în inima mea.
Dar mi-ai făcut viața frumoasă
Și-acum doar pe tine te vrea.

Te iubesc cum n-am mai iubit
Sufletul meu doar ție îți aparține.
Din clipa-n care te-am găsit
Mi s-a schimbat soarta în bine.

Zâmbetul tău timid m-a cucerit,
Formăm un întreg amândoi.
Iar tot Universul mi-ai răvășit
Doar cu buzele tale dulci și moi.

Alături de tine sunt completă,
Te-am așteptat cu nerăbdare.
faci să mă simt perfectă,
Mi-ai alungat orice supărare.

Acum îți spun cu sinceritate ție,
Nu te-aș lăsa sau uita vreodată.
Iar de viața-nseamnă poezie,
Tu rămâi strofa mea preferată!

poezie de (19 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nu te-ndoi de dragostea mea

Nu te-ndoi de dragostea mea,
Fă-i bine și-ncredete-n ea,
Căci dragostea mea nu-i o jucărie
Cu care să te joci cum îți place ție;
Dragostea mea e adevărată,
E dragoste pură și e curată.
Nu te-ndoi de mine mereu,
Fiindcă pe tine te iubesc doar eu!
Nu-ți face probleme la infinit,
Căci dragostea mea n-a luat sfârșit.
vrea să-nțelegi eu te iubesc
Și numai la tine mereu mă gândesc.
Așa că te rog, tu nu te mai teme
Și nu îți mai face mii de probleme,
Nu are rost fii-ngrijorat
Și nu are rost să te-ndoiești;
Mai bine ai face să-mi spui imediat,
Să-mi spui tu mie – tu mă iubești?!!

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De iarnă

De fiecare dată după prima zăpadă ies la joacă
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Pot schimba lumea din două priviri, cuvintele tale
Se topesc în palma mea, așa că-i mai bine să nu ne vorbim
Să ne-nțelegem din inimi, din oase, dar mai ales din umbrele
Care trec unele prin altele ca fulgii prin piele
Să facem o veșnicie a noastră în loc de om de zăpadă
Pot opri râuri, ridica baraje acolo-n mintea ta unde-i pustiu
Când se întunecă strigi: Sunt la barieră, deschide!
Să ies tiptil din mine să te-ntâmpin cu pumnii ca două felinare
Punem schele de dor să ajungem la steaua polară
Ridicăm o casă, un oraș, fără puncte vamale
Iubirea e singurul virus permis
De fiecare dată după prima zăpadă te sun: Vino la mine!
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Și din păduri învecinate animalele sălbatice
Vin mănânce ceva, nu știu ce, din palmele-ți calde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cititori de gânduri

Tu ești acolo, știu, și îmi citești
din gândurile mele răzlețite
dorințe care par să te agite
acum, când ești a mea și mă iubești.

Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îți place, îți e bine,
și, parcă, n-ai mai vrea să-l dai afară.

De unde știu? – din gândurile tale,
pe care pot și eu le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, mă-nsoțesc,
și-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.

Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă urmăm aceeași cale.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cititori de gânduri

Tu ești acolo, știu, și îmi citești
din gândurile mele răzlețite
dorințe care par să te agite
acum, când ești a mea și mă iubești.

Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îți place, îți e bine
și parcă n-ai mai vrea să-l dai afară.

De unde știu? – din gândurile tale,
pe care pot și eu le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, mă-nsoțesc
și-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.

Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă urmăm aceeași cale.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mult aș vrea...

vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Și ai creat o viață nouă.

vrea iar o mângâiere
Și să îmi vorbești întruna.
vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
vrea să te țin de mână,
Un pupic de noapte bună.

vrea să te joci cu mine
Și să mă alini când doare,
Să îmi spui c-o să fie bine,
Să mă strângi în brațe tare.
vrea tot ce e mai simplu
Și să nu mai treacă timpul.

vrea la pieptul tău stau,
Să mă simt în siguranță,
vrea o floare să îți dau,
Iar tu să o păstrezi o viață.
vrea să aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.

vrea sa mă duci la școală
Și să mă ajuți la teme
vrea pe o foaie albă
te desenez o vreme.
vrea iar să îmi gătești,
Arome dulci, copilărești.

vrea să mai văd cerul
În ochii tai, vad și marea.
vrea să văd în ei reperul,
Calea mea și îndrumarea.
vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu și mă apasă.

Cât aș vrea, cât mi-aș dori
Timpul... îl pot opri
Sau, măcar, aș vrea să pot
Până în pântec întorc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Brennan: Ai spus mai devreme Warren îți amintește de mine. Crezi că sunt la fel ca el, crezi că fug de viață și mă refugiez într-o lume fantastică în care lupt împotriva criminalilor. Și chiar așa e, numai eu nu am superputeri. Dar... eu am știința de partea mea.
Booth: Nu, Oase. Chiar lupți împotriva criminalilor. Nu e o închipuire. Și, în comparație cu un om obișnuit, chiar ai superputeri.
Brennan: Spui asta doar ca mă simt mai bine.
Booth: Ba nu.
Brennan: Ba da. Ai mințit-o pe mama lui Warren Granger ca să o faci să se simtă mai bine. Cred că în asta constă superputerea ta.

replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist

Doresc ca uneori mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.

Acolo unde ești, mai poți mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ți-am mai vorbit din când în când de mine
nu te temi, aici e totul bine,
vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt egoist

ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea

într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice

recunosc trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)

toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum aș reuși înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea

iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Adică... Vrei să spui că tu gătești?
Lucian: Zilnic. Arta culinară sau gastronomia, cum i se mai spune pe Terra, este una dintre marile mele pasiuni, iar mie mi se pare mă descurc destul de bine, mâncărurile preparate de mine mi se par suficient de gustoase. Depinde care va fi părerea ta, depinde ce gusturi ai. Oricum, eu gătesc de foarte mult timp, fac pe bucătarul, iar asta chiar îmi place.
Sonya: Ciudat... Nu mi se pare tocmai potrivit ca un comandant ca tine gătească. Adică, vreau spun ești totuși comandantul acestei misiuni, nu bucătarul, deci, nu e ceva potrivit pentru tine. Nu aceasta-i datoria comandantului misiunii.
Lucian: Auzi... Te rog să nu mai tot amintești acest amănunt, știi prea bine care, mai ales acum. Pentru mine funcția pe care am avut-o nu contează foarte mult; repet, am avut-o – acum n-o mai am; îmi place ceea ce fac și nu mă deranjează deloc, deci, nu mă intresează dacă mi se potrivește sau nu. Așteaptă-mă, te rog, am încerc mă grăbesc cu pachețelul.
Sonya: De acord, te aștept. Însă nu te grăbi doar din cauza mea; mă simt bine aici, e drăguță nava ta. E o ambianță plăcută, deci nu trebuie să-ți faci probleme din cauza mea, ți-am mai spus doar că mă simt foarte bine, în ciuda incomodului meu costum.
Lucian: Mă bucur că te simți bine aici, însă n-am de gând să te las mă aștepți prea mult, n-ar fi frumos din partea mea să profit de faptul că îți place aici.
Sonya: Păi... Fotoliile sunt confortabile, muzica e foarte plăcută; parcă nici numai deranjează atât de mult costumul pe care-l port, însă nu pot renunța la el, chiar dacă așa aș vrea sau mi-ar place.
Lucian: Nici nu ți-aș cere renunți la costumul tău... Am trimit pe unul dintre cei doi roboți, stea cu tine până revin.
Sonya: N-am nimic împotrivă. Poți să-mi trimiți chiar și pe unul dintre roboții tăi sau pe amândoi, dacă vrei, dar acum hai, du-te odată și curăță-te! Nu mai întârzia! Ce aștepți?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce ți-aș putea dărui?

Nu am nimic mai de preț
Știi, la fel cum fac cerșetorii când arată că nu au bani
Mi-am întors și eu buzunarele pe dos și nu a căzut nimic
Pe asfalt doar inima mea zornăia cumplit, înfundat
Ca atunci când ești la munte și din depărtare auzi un urlet
Bănuiești că e clocotul unei ființe pe care nu vrei s-o cunoști
Închizi repede geamul, tragi draperiile și te afunzi în lumea ta
Apoi m-am desfăcut la bluză și deodată au izbucnit ploi sălbatice
Un fel de cântece triste ca în urma unui cortegiu care nu se abate
Din drumul spre lumea cealaltă, și iar ai plecat în uscatul tău
Am rămas cu furtuna pe corp distrugând nemiloasă baraje
Zăpezile s-au topit și ele, sub pielea mea doar resturi murdare
Gândurile au ieșit din matcă până te-au prins din urmă
Ce ți-aș putea dărui? Dacă nu drumul acesta care-mi pleacă din stern
Și dacă într-o zi m-ai întreba: Unde duce?
M- uita în depărtare la linia aceea care unește cerul cu pământul
Iubirea mea e doar o imagine reflectată într-o apă... într-o apă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte nespuse

N-am apucat să-ți spun "la revedere",
Nici alte cuvinte pe care-aș fi dorit le auzi;
Ar fi trebuit le rostesc când am avut șansa,
Dar am crezut că-o să-mi fii alături cât vântul bate-n duzi.

Mi-a trecut timpul fără să îți fi spus
Cât de mult ai însemnat tu pentru mine;
Ar fi trebuit s-o fac, dar am crezut că-ți este clar
Și acum chiar nu știu cât ai înțeles de bine.

Când îți vorbesc în rugăciuni, din noaptea asta grea,
Aș fi-încântată dacă vorbele-mi urechea ta le-ar auzi;
O, cum ți le-aș mai spune astăzi dacă putea,
Dacă-aș mai avea norocul fiu cu tine-o zi.

Poate-au fost cuvinte pe care și tu voiai le rostești
Și care-au rămas nespuse, deși tu le-ai gândit;
Dar știu că m-ai iubit întotdeauna,
Așa cum și tu știi că te-am iubit.

Să spunem, prin urmare, tot ce-n suflete simțim
Căci ziua cea de mâine se poate să nu vină;
Rostește-acele vorbe astăzi cum le simți,
Nu pierde șansa de-a-împărtăși lumina din lumină.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Nu te mai tot scuza atât. Așa... Apoape am terminat cu tine pe ziua de astăzi. Dar mai avem ceva de făcut. Iar între timp putem discuta, nimic nu ne împiedică, deci... Aș dori să te întreb ceva.
Lucian: Orice. Întreabă-mă!
Stela: Mai întâi te rog să te întinzi alături, fiindcă acum e nevoie stai întins, pentru ultimul control de astăzi.
Lucian: Nici o problemă, doctore.
Stela: Deci, Luci... Îndrăznesc să te întreb numai pentru că știu că tu-l cunoști foarte bine pe Alex, de mult timp, de când erați mai mici, deci, consider ești în măsură să-mi spui ce fel de om este. L- putea întreba și pe lungan, dar parcă mi-e mai ușor cu tine.
Lucian: Ce fel de om e Alex?! Îți dai seama că n-am de gând -l critic! Oricum, după părerea mea, e minunat! Sau cel puțin așa-l văd eu.
Stela: Bun. Asta cred puteam să-mi dau și singură seama. Altceva dori aflu de la tine, iar tu ești în măsură să-mi răspunzi.
Lucian: Hai, spune odată ce dorești afli, nu mai ocoli subiectul.
Stela: Ca de obicei, ești foarte direct, comandante... Deci, aș vrea să știu dacă... Nu, nu-i bine așa, se corectă ea, încercând reformuleze: Crezi ar fi posibil ca Alex mă fi acceptat pe mine în viața lui, doar din cauză că nu are pe cine altcineva aleagă?
Lucian: Nu, evident! Ce tot vorbești prostii, doctore?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc mă amăgesc încă avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook