Increderea

Increderea e la pamant,
Nu-mi cere totul intr-o clipa,
Nu -ti arunca vorbele-n vant,
Cu mine pot fi o risipa.

Nu mai sunt cel de altadata,
Tu vrei sa ma gasesti la fel,
Pretinzi ca tu esti neschimbata,
Si ca n-a existat un el.

Copilul mi-l propui veriga,
Cum fara ambii i-ar fi greu,
Si totusi parti din mine striga
Ca nu ai loc la pieptul meu.

Sageti de de foc s-au aruncat,
Varful le-am rupt la ale mele,
Dar sangele ce s-a varsat,
Nu ar putea ceva sa-l spele...

Acum nu cred macar in mine,
De altii ce-as putea sa spun?
Oricat de mult privesc spre tine,
Nu mai gasesc un suflet bun.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut,
in zeci de amintiri frumoase,
dar cad doar lacrimi dureroase
mi-e greu sa cred ca s-a terminat
acum esti altu, te-ai schimbat.

Te caut,
Caci nu mai pot suporta
durerea din inima mea,
dar nu te gasesc si plang mereu
cu zeci de lacrimi in sufletul meu.

Te caut,
iar atunci cand te gasesc
cu durere in suflet te privesc,
cum treci pe langa mine
parca nu as fi existat pentru tine

poezie de Adriana Monica Burtea (29 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Iata ca iti scriu acum o ultima scrisoare
Dar nu am sa iti spun cum poate vrei: esti ca oricare
Astazi stim ca iubirea moare

Totul e scrum fara foc
Pentru tine, pentru mine
Nu-i loc
Pentru mine, pentru tine
In joc.

Si nu e loc de pus acum vreo intrebare
Si nu o sa ies cum poate crezi la drumul mare
Sa mai strig ca iubirea moare
Totu-i scrum fara foc pentru tine, pentru mine
Nu-i loc
Pentru tine, pentru mine
In joc.

Si am sa iti mai spun acum in ultima scrisoare
Despre sarut si despre cer si de iertare
Chiar de stim ca iubirea moare
Totu-i scrum fara foc pentru tine, pentru mine
Nu-i loc
Pentru mine, pentru tine
In joc.

cântec interpretat de Vasile Şeicaru, muzica de Vasile Şeicaru, versuri de Vasile Şeicaru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

Atat de departe
si totusi in mine,
Esti in sufletul meu,
Dar mi-e dor de tine...
Inchid ochii si te pot vedea,
Te simt, dar imi lipsesti
Si chiar de te-as chema,
Nu vii acum la mine.

Asi vrea sa pot opri
pentru o clipa timpul,
Sa zbor spre-a ta fiinta,
Si sa te privesc...

Nu mai exista nimeni
Doar numai tu in mine
Pentru a te-atinge o clipa,
In mine ratacesc.

Si alerg si cut,
Si totul in abis,
Oricum tu etsi departe,
Desi la mine-n vis.

Si zborul meu se frange,
Desi nu te privesc,
Oricum sunt langa tine
Si simt ca te iubesc.

poezie de Anna Panovici din Clipe (15 februarie 2007)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

Cum ar putea un om ca mine,
Sa te convingă c-ar putea,
Sa fie-acolo pentru tine,
Si sa-ti ofere dragostea?

Sunt... stiu, mai mare, recunosc,
Si tu mai tânără, frumoasă,
Nu pot sa spun ca te cunosc,
Dar uite, totusi, ca îmi pasă.

De ce îmi pierd ore privind,
O poză ce -ar putea ramane,
Un gand si atât, ce o sa zboare
Pe unde vântul o să -l mâne?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma vei iubi vreodata?

Ai cautat sa te razbuni?
Eu sunt cel care-a suferit,
Nu cred ca voi afla vreodata
In calea mea de ce-ai iesit...

In mintea mea se lupta ganduri,
Cum ca esti buna sau esti rea,
Te-ntrebi de ce inca imi pasa?
Sa stii c-asa e fiinta mea...

Asa sunt eu, nu-mi place ura,
Si nu-mi doresc sa ma razbun,
O viata foarte scurta am,
Si lucruri bune vreau s-adun...

Nu incerca a ma-ntelege,
Asa mi-e dragostea sortita,
Sa fie vesnic doar a ta
Si sa nu fie-mpartasita...

Oricat de mult tu m-ai rani,
Mereu ma voi gandi la tine,
Din aparente nu vei sti,
Dar vei trai vesnic in mine...

Si-atunci cand ai venit cu el,
Cand trebuia sa vii la mine,
La fel de mult eu te-am iubit,
Si m-am rugat sa-ti fie bine...

Totusi un of mai am in gand,
Lacrimi mai curg, se-ntind pe plansa,
Nu sunt putini cei ce te vor,
La toti le-ai oferit o sansa...

Dar eu te-am iubit cel mai mult,
Mereu am fost in asteptare,
Si inca stau si te privesc,
Si am o simpla intrebare:

Ma vei iubi vreodata?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire

Ai gresit, acum ti-e greu,
Incerci sa-mi zici cate ceva,
Dar ce-as putea raspunde eu?
Chiar crezi ca s-ar schimba ceva?

Asa tacere ai pus intre noi,
Acum sa vorbim, pot oare s-o fac?
Doua inimi ce ieri erau in razboi
Acum sa-si declare senin ca se plac?

Stiai ca faci rau si tot l-ai facut,
Prezentul se lupta cu tine,
Ai vrut sa ma uiti, dar nu ai putut,
Acum simti nevoia de mine?

Regrete purtam, si eu am prea multe,
Dar mereu sa te iert nu-i usor,
Ti-am zis sa n-o faci, dar cine s-asculte,
Acum sa-nteleg ca ti-e dor?

Sa nu crezi ca mi-e bine, ca sincer nu-mi e,
Dar nu pot reveni la tot ce a fost,
Fara chin intr-o zi mi-ai intors spatele,
Si am tot asteptat sa imi scrii, ca un prost.

De-ar fi sa incerc sa te iert va fi greu,
Doar doua cuvinte n-ajung,
Barbatul de-alaturi de vrei sa-ti fiu eu,
Sa stii ca drumul iertarii e lung.

E si da, e si nu, sunt om, ma strofoc
As vrea ce-i mai bun din iubire,
Te-as ierta, insa viata nu e un joc,
Decat sa -mi fii lant, mai bine amintire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti la fel ca mine

De nebun...
Privind...
Ai sa-ntelegi...
Tu nu esti altfel...
Esti la fel ca mine...

De sus pare-o intinsa panza
Ce este patata-n verde albastrui
Dar de cazi, fara vreo scuza
Te trezesti umbland hai-hui
De nebun...

Si nu te miri caci timp nu ai
Din pricina gandului neostenit
Ca esti un geniu. Ce ai?!
Ce vrei?! De ce ai atipit
Privind...

Ploua-ntr-una far' vreun sens;
Paradoxal, doar ideile-mi sunt ude,
Caci poteca este un doar mic nonsense
Pe care te-avanti, plin de idealuri crude...
Ai sa-ntelegi...

Tu spui ca zbori precum un nor
Si ca vorbesti precum privighetoarea...
In nemurire tu nu ai zavor
Si stii cum este s-asculti marea –
Tu nu esit altfel...

Si eu, cand inchid ale mele pleoape
Ma vad intr-o cu totul alta lume
Si te zaresc, insa-ti vorbesc numai in soapte,
Si de la tine - nu astept nici o minune
Esti la fel ca mine...

Murind te nasti,
Traind tu mori
Totusi iubesti,
Dar in visari...

poezie de Marius Florin Mihaescu (1996)
Adăugat de Marius Florin Mihaescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda Domnului

O, cat de bun esti Tu cu mine, Doamne
Atat de iubitor si rabdator!
Cu cat mai mult cu-atat mai tare
Eu ma topesc de al Tau dor!

Da, stiu, nu sunt decat nimic
Si totusi, Tu mi-ai dat un nume!
De jos nu pot sa ma ridic,
Dar Tu m-ajuti sa-Ti merg pe urme!

Tu ai ales sa pui in mine
Un dar prea sfant, un dar ceresc:
Iubirea Ta si mila pentru oameni
Cum as putea sa Te dezamagesc?

Sa murdaresc eu al Tau Nume
Cu-o bucurie trecatoare?
Cum as putea in cumpana s-o pun
Pe langa jertfa Ta cea mare?!

De-aceea nu mai zic nimic
Caci stiu ce vrei a ma-nvata!
De cate ori va fi sa plang
Ma vei sfinti prin voia Ta!

Ce-as fi eu, Doamne fara Tine
De nu m-ai zidi-n credinta Ta!?
De cate ori am fost in incercari
Mi-ai aratat: cu Tine pot scapa!

Credinta Ta mi-e ca o straja
Si-aleg s-ascult Cuvantul Tau
Sa sfarme a ispitei vraja
Ce da tarcoale sufletului meu.

Nu vreau acestea sa ramana vorbe
La urma cand va fi sa mor...
Ajuta-mi sufletul cu lauda in Tine
Pan' vei veni pe albul nor!

poezie de Andreea Giosanu (2 februarie 2010)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen

Daca am trait o viata,
Ce oare te-a facut sa crezi,
Ca in aceasta dimineata
Nu ai sa ma mai vezi?

Nu am plecat macar atunci,
Apoi, de ce-as pleca acum?
Chiar de-s satul sa-mi dai porunci,
Nu vreau sa fiu singur in drum.

Prezenta ta in viata mea,
Nu-i o amprenta oarecare,
Noi doi am realizat ceva
Nu e vizibil... dar e mare.

Cum suntem noi nu mai sunt doi,
Deoarece am inteles ca tu
Oricat de mult eu ti-as gresi
Nu o sa-mi spui vreodata nu.

Si dragostea ce-o port cu mine,
Nu -i din cuvinte si sirop,
Lacrimi, zambete... toate cu tine,
Si daca o exista un rai in lume.. noi
... am furat macar un strop.

Carmen, te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adierii

iubirea mea ai ochi caprui
si simt puteri asupra mea
si jur ca nu te-as da oricui
c-ar fi pedeapsa cea mai grea
si sa te pierd nu as putea.

dragostea mea ascunsa-n vant
eu te privesc tu ma privesti
si ma atragi cu un cuvant
eu tot privesc tu ma vrajesti
frumoasa-mi esti.

tu trandafirul meu deschis
sa te sarut m-am hotarat
ca esti asa cum numa-n vis
apare-o clipa doar atat
o zana.. puff si-a disparut.

papadia-mi din gradina
se mai scutura un pic
de mult asteptam sa vina
vantul ca sa ma ridic
dar nu esti.. e doar un plic.

de ce nu vii iubito iar
sa fii tu trandafirul meu?
ar fi frumos.. n-ar fi-n zadar
in jurul nostru-n curcubeu
ne va veghea mereu, mereu.

pe-o adiere calda azi
astept si sper ca ai sa vii
pe pieptul meu astept sa cazi
e greu imbatranesc dar stii
as vrea sa fim mereu copii.

intoarcete acum sa stiu
ca esti a mea dupa ce mor
si nu e totul prea tarziu
pentru un sunet scurt de dor
si pentr-o noapte de amor.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Increderea

Te rog nu-ti bate joc de mine,
Nu impartasi tot ce vorbim,
Mi-am pus increderea in tine,
Acum ca m-ai vandut noi ce-o sa fim?

Straini eram la inceput dar nu acum,
Ti-am dat bucati din mine pentru ce?
Sa fiu vandut in graba la margine de drum,
Alt prost ce a crezut in alta dragoste.

Te rog sa imi raspunzi, ce suntem noi?
Ieri ne vorbeam atat de cald si cu speranta,
Azi ma arunci cu totul in noroi,
Nu mai exist, sunt un nimic, si tu iti vezi de viata.

Aveam si eu ca orice om secrete,
Doar tie ti le-am spus caci te-am crezut,
Si ca si alte dati am dat cu capul de perete,
Mi-am pus increderea in tine si-am pierdut.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand esti departe

Tristetea copleseste
Si inima chiar doare
Cind cel ce te iubeste
Se afla-n departare.

Azi pling, sunt trist si iata...
Privesc inmarmurit
Privesc la tine viata
Ce-n drum te-ai pironit.

Ce-as mai putea eu oare
Ce-as mai putea sa fac
Caci inima ma doare
Si nu pot s-o impac.

As vrea sa vin la tine
as vrea sa te-ntilnesc
Dar oare este bine
Sa-ti spun cit te iubesc?

Cit esti tu de departe
Si eu... cit te iubesc!
E trist, tacut, si-i noapte
Si iar ma chinuiesc.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tarziu

Un caine ma latra cand calc pe strada lui
Nestiind probabil ca e si strada mea.
Cuvinte de piatra si din partea stapanului
Se pare ca eu le-am facut un rau... ceva.

Caruta vecinului e parasita in drum
Iar caii sai nu-i vad, deci nu-i mai are
Nu vad nimic miscand ci doar urma de fum
Venind de la prima casa, de la cainele cel mare.

As vrea sa intru dar batranul nu ma lasa
Iar fiara latra si se-arunca-n poarta ca nebuna
Eu nu-i cunosc pe ei dar 'mi-amintesc de casa
Dar cine locuia aici nu stiu dar stie luna.

As intreba-o dar nu o vad, norii stau pe loc
Ma asez sub un salcam ca si altadata,
Cu capul pe gardul vecinului si fac un foc
Si se lumineaza casele si strada toata.

Tresar si focul din ochi ca o sclipire imi dispare
Afara e ziua si vecinii mei se duc la biserica
Mos Ion coboara si el pe poteca incet calare
E asa frumos, o clipa feerica.

In fruntea tuturor e ea, iubirea mea
A! uite mi-am amintit cine sta la casa aceea
Si cainele il cunosc e Dona, foartea rea
E cuminte doar cand o cearta Andreea.

Ma scol si eu si fug la vale dupa ea
Ma impiedic si cad cu capu de o piatra
Ma trezesc ii vad pe toti in urma mea
Cu totii pland iar cainii toti acum ma latra.

Andreea sta, plange pe pieptul meu
Vad flori in jurul nostru si lumina
As da sa o sarut dar capul mi-este greu
Multimea se opreste brusc, drumul se termina.

Nu vad nimic, o vad pe ea cum plange
E deasupra mea, cred ca e bucuroasa
In mana ceva cu putere strange
Sa fie inelul de la mine... ce frumoasa!

Arunca spre mine ce are in mana
Si apoi intuneric pe loc se face
Ma trezesc brusc la noi la fantana
Lui mos Ion gura nu-i mai tace,

Cainele latra si el... dar imi amintesc
Ma latra pe mine exact asa
Si mosu' pe mine ma certa de stau si ma gandesc
Dar nu... e in cearta cu vecinul lui, totusi e ceva.

De ce il cearta oare?... aud numele meu
Ii zice lui George ca e vina lui
Ca nu i-a fost alaturi prietenului sau la greu
Si l-a lasat in gura lacului.

Cineva s-a inecat si George s-a uitat
Sa vezi ce o sa-l certe si Andreea
Si o sa-l doara, ca o iubeste si el ca orice baiat din sat
Dar la iubirea ei doar eu am cheia.

Dar oare cine s-o fi innecat, eram si eu pe lac
Aaaa! eram l-a pescuit cu George... acum stiu!
Dar peste nu am prins si m-am culcat nestiind ce sa fac
Apoi m-am trezit tarziu.... foarte tarziu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume

Ah! cand cineva iubeste, cu ce mila si-ndurare
Uita, iarta si impaca greseala oricat de mare!
Ah amarnica durere despartire de amor
Ce voi face fara tine oare, e posibil sa mor...
Iubirea se pogoara pentru cel care nu merita
Si sadeste viorele si gingasi toporasi langa spini...
Ah mai baiete, ce esti dintre muritori
Ai iesit in calea-mi ca trandafirul intre alte flori;
Prin a ta dulce suflare din patimi m-am ridicat,
Gustand din para ce-mi aprinde amorul meu curat..
Iubindu-te simt fiinta veacului viitor
Caci raiul din acea lume pe pamant este amor!

Lacrimi am varsat, din ceasul in care m-am indagostit
Aveam infipta in piept sageata... de cand te astept!?
Rabdare nu mai pot sa fac, dupa boala care zac;
Inima care ti-am dat-o numai tu s-o stapanesti;
Sa sfasiat si nu mai poate ca tu sa o gasesti;
Au vinovata ma gasesti pe mine ca te-am indragit?

Si strangandu-te in brate de dor ochii ai inchid,
In vreme ce tu voiai sa ma indepartezi subtil...

Acest foc ce din joaca in suflet mi-ai aprins
Nu credeam a se mai potoli... dar tu l-ai stins...
Dar dragostea va renaste din cenusa la fel ca pheonix;
Rabdare iti zic sa ai ca sa vezi ca ma voi schimba
Eu pana cand acel timp va veni, voi medita;
Iubirea sa ti-o dau din nou... poate ca n-o voi pierde iar!

poezie de Larisa Cernat
Adăugat de Larisa Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartirea de ea

La ce mi-ai scris in asta seara,
Ce-as mai putea adauga?
Am fost si-am stat la o tigara,
Si m-am gandit:"-Mai bine-asa!"

Am observat de ceva vreme,
Ca te racesti si nu mai vrei,
Oricum n-aveam de ce ma teme,
Caci sunt capabil s-o inchei.

Odata ce-ai vazut potopul,
Restul iti par doar ploi de vara,
Lacrimi ce-au ars candva ca focul,
Oricum n-au cum sa mai apara.

E bine cand traiesti de toate,
Stii orice greu sa nu -l mai simti,
In loc sa urli:" Nu se poate!"
Stai si zambesti, nu-ti iesi din minti.

Cand nu-i incredere, mai bine
ma-ndepartez caci orice-ar fi,
Pe cel ce nu ma mai iubeste,
Nici eu n-o sa-l mai pot iubi.

Sunt doar un om, mai bun, mai rau,
Nu stiu ce simti ca zace-n mine,
Am fost cu sufletul al tau,
Dar azi eu ma despart de tine.

Nu pot ofta, nu-mi pot permite,
Nu mai am loc slabiciuni,
Multor iubiri zac in morminte,
Voi sterge si aceste luni.

Cand vei alege sa imi scrii,
Sa-ti amintesti ce ai scris marti,
Tu n-ai nevoie de copii,
Tu ai nevoie de barbati.

Am amanat aceasta seara,
Sperand ca tu vei fi aceea,
De-acum ce-a fost o sa dispara,
Te pun sub lacat si-arunc cheia.

Inimi in lume zac ranite,
Din vina cui?, ne intrebam,
Noi, c-am uitat de cele sfinte,
Stim doar sa luam, nu stim sa dam.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuni

Doresc sa fim onesti o clipa,
Îmi spui mereu:"sunt ocupată ",
Ori ai putea sa să recunoşti
Ca clipa noastr-a fost uitată.

Îmi spui mereu ca port o vina,
C-ai suferit la pieptul meu,
Ca-mi esti de o vreme o străină
E-un rezultat ce-apasă greu.

Degeaba scrii intr-o căsuţă,
Din cand in cand ca ma iubesti,
E inutil sa fii drăguţă,
Atunci cand sinceră nu esti.

Cum sa-mi explic ca juri iubire,
Si la o zi distanta-mi spui,
Ca dragostea e o prostie,
Ce poti s-o dai oricand, oricui...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare e chiar atat de simplu?

Oare e chiar atat de simplu?

E ciudat, sa fi un artist,
Dar sa nu mai poti crea nimic;
Sa fi un poet,
Dar sa nu-ti mai gasesti cuvintele.

E ciudat...Dar, asta simt acum,
Nu mai pot gasi o cale de a lupta,
De a fi cine am fost;
Si in acelasi timp cine am ales eu sa devin.

Sunt nimicuri, care pot deveni un colos;
Timpul si spatiul
Au ajuns sa se rezume, uneori, la prea putin
Iar alteori, sunt exagerate,
Atunci cand sunt masurate cu inima larg deschisa;

Nu pot spune ca e greu,
Dar nici usor nu e,
Cateodata, viata se joaca, se amuza
Te ingroapa, pentru a te reinvia,
Pentru a-ti reda sclipirea ulterioara;

Sti cum e sa simti maturitatea ca pe o nevoie?
Sa-ti doresti sa fi puternica,
Sa nu mai fie sensibilitatea o problema, o boala
Ceva ce trebuie ascuns?

Iar intr-o zi sa constati cu seninatate
Ca esti mai puternica, mai putin naiva,
Mai mult cum vrei sa fi...

Oare e bine asa?
Oare daca nu mai suferi la fel de mult
Inseamna ca esti fericit?

Toata lumea are ceva de spus...
Dar poate daca ar reusi sa pastreze o clipa tacerea,
Ar vorbi putin sentimentele;

Eu i-as aprecia mai mult...
Ador sinceritatea, ador sa traiesc inconjurata
De sentimente, de lucruri simple;

Dar oare e la fel de simplu sa le gasesc,
Sa le am, sa ma bucur de ele?
Oare?

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.

Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.

Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!

Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaratie de dragoste pentru Carmen

in inima te port mereu,
desi ma superi cateodata,
dar fara tine nu sunt eu,
iti jur ca esti unica fata.

si vers cu vers din suflet iese,
si orice gand e pentru tine,
nu stiu de tie o sa-ti pese
dar astazi esti parte din mine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!