Tarziu

Un caine ma latra cand calc pe strada lui
Nestiind probabil ca e si strada mea.
Cuvinte de piatra si din partea stapanului
Se pare ca eu le-am facut un rau... ceva.

Caruta vecinului e parasita in drum
Iar caii sai nu-i vad, deci nu-i mai are
Nu vad nimic miscand ci doar urma de fum
Venind de la prima casa, de la cainele cel mare.

As vrea sa intru dar batranul nu ma lasa
Iar fiara latra si se-arunca-n poarta ca nebuna
Eu nu-i cunosc pe ei dar 'mi-amintesc de casa
Dar cine locuia aici nu stiu dar stie luna.

As intreba-o dar nu o vad, norii stau pe loc
Ma asez sub un salcam ca si altadata,
Cu capul pe gardul vecinului si fac un foc
Si se lumineaza casele si strada toata.

Tresar si focul din ochi ca o sclipire imi dispare
Afara e ziua si vecinii mei se duc la biserica
Mos Ion coboara si el pe poteca incet calare
E asa frumos, o clipa feerica.

In fruntea tuturor e ea, iubirea mea
A! uite mi-am amintit cine sta la casa aceea
Si cainele il cunosc e Dona, foartea rea
E cuminte doar cand o cearta Andreea.

Ma scol si eu si fug la vale dupa ea
Ma impiedic si cad cu capu de o piatra
Ma trezesc ii vad pe toti in urma mea
Cu totii pland iar cainii toti acum ma latra.

Andreea sta, plange pe pieptul meu
Vad flori in jurul nostru si lumina
As da sa o sarut dar capul mi-este greu
Multimea se opreste brusc, drumul se termina.

Nu vad nimic, o vad pe ea cum plange
E deasupra mea, cred ca e bucuroasa
In mana ceva cu putere strange
Sa fie inelul de la mine... ce frumoasa!

Arunca spre mine ce are in mana
Si apoi intuneric pe loc se face
Ma trezesc brusc la noi la fantana
Lui mos Ion gura nu-i mai tace,

Cainele latra si el... dar imi amintesc
Ma latra pe mine exact asa
Si mosu' pe mine ma certa de stau si ma gandesc
Dar nu... e in cearta cu vecinul lui, totusi e ceva.

De ce il cearta oare?... aud numele meu
Ii zice lui George ca e vina lui
Ca nu i-a fost alaturi prietenului sau la greu
Si l-a lasat in gura lacului.

Cineva s-a inecat si George s-a uitat
Sa vezi ce o sa-l certe si Andreea
Si o sa-l doara, ca o iubeste si el ca orice baiat din sat
Dar la iubirea ei doar eu am cheia.

Dar oare cine s-o fi innecat, eram si eu pe lac
Aaaa! eram l-a pescuit cu George... acum stiu!
Dar peste nu am prins si m-am culcat nestiind ce sa fac
Apoi m-am trezit tarziu.... foarte tarziu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!