Oare e chiar atat de simplu?
Oare e chiar atat de simplu?
E ciudat, sa fi un artist,
Dar sa nu mai poti crea nimic;
Sa fi un poet,
Dar sa nu-ti mai gasesti cuvintele.
E ciudat...Dar, asta simt acum,
Nu mai pot gasi o cale de a lupta,
De a fi cine am fost;
Si in acelasi timp cine am ales eu sa devin.
Sunt nimicuri, care pot deveni un colos;
Timpul si spatiul
Au ajuns sa se rezume, uneori, la prea putin
Iar alteori, sunt exagerate,
Atunci cand sunt masurate cu inima larg deschisa;
Nu pot spune ca e greu,
Dar nici usor nu e,
Cateodata, viata se joaca, se amuza
Te ingroapa, pentru a te reinvia,
Pentru a-ti reda sclipirea ulterioara;
Sti cum e sa simti maturitatea ca pe o nevoie?
Sa-ti doresti sa fi puternica,
Sa nu mai fie sensibilitatea o problema, o boala
Ceva ce trebuie ascuns?
Iar intr-o zi sa constati cu seninatate
Ca esti mai puternica, mai putin naiva,
Mai mult cum vrei sa fi...
Oare e bine asa?
Oare daca nu mai suferi la fel de mult
Inseamna ca esti fericit?
Toata lumea are ceva de spus...
Dar poate daca ar reusi sa pastreze o clipa tacerea,
Ar vorbi putin sentimentele;
Eu i-as aprecia mai mult...
Ador sinceritatea, ador sa traiesc inconjurata
De sentimente, de lucruri simple;
Dar oare e la fel de simplu sa le gasesc,
Sa le am, sa ma bucur de ele?
Oare?
poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre devenire
- poezii despre vorbire
- poezii despre sinceritate
- poezii despre poezie
- poezii despre naivitate
- poezii despre medicină
- poezii despre maturitate
- poezii despre jocuri
Citate similare
Iubitul meu
Ma rog sa ai viata pe care ti-o doresti
Si ce-ti doresti mai tare ma rog sa si primesti.
Ce vrei mai mult in viata? Avere vrei cumva?
Ma rog atunci ca Domnul avere sa iti dea.
Poate mai mult vrei faima, renume si putere?
Ma rog atunci, din suflet, sa ai parte de ele.
Ori poate vrei distractii, placeri, mese bogate?
Petreceri cu prieteni? Ma rog sa le ai toate.
Dar dintre toate astea, oricat ti le-ai dori,
Nimic nu-mi sta-n putere sa-ti pot eu oferi.
Un singur dar ti-as face si-as vrea sa il primesti:
Iubirea mea. Dar oare e asta ce-ti doresti?
Daca mai mult pe lume iubire iti doresti
Si daca poti pe mine, pe veci, sa ma iubesti,
De vrei ca fericirea sa-nsemne TU si EU,
Atunci acesta este, iubite, darul meu.
Mă rog acum, din suflet, la fericirea ta
Și sper, o particica din ea, sa-ti pot eu da.
Aș vrea sa-ti fiu amanta, dar oare ma doresti?
Aș vrea sa-ti fiu sotie, dar oare ma iubesti?
Aș vrea sa nu existe nicicand un TU si-un EU,
Aș vrea doar NOI sa fie, la bine si la greu.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre celebritate
- poezii despre suflet
- poezii despre prietenie
- poezii despre fericire
- poezii despre existență
- poezii despre dorințe
- poezii despre cadouri
- poezii despre bogăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Suflet gol
Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.
Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.
Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Cand tacerea doare...
Celor care cred in miracole;
De ce iti spune asta...
Te intrebi oare?
Pentru ca stiu... si tu ai simtit;
Iti aduci minte cand puteai zbura?
Puteai atinge cerul, pamantul, apa, gheata...
Rasul tau rasuna atat de tare;
Aveai o forta inimaginabil de puternica,
Erai considerata o iluzie, o fantasma,
Nu te aparai, doar zambeai;
Si acum iti simt surasul cald,
Il simt mereu aproape;
Ofereai mangaiere, alinare, fericire;
Dar acum esti trista,
Iar noi, noi nu stim
Cum sa-ti alinam tristetea patrunzatoare...
Poate daca am afla,
Ce s-a intamplat...
Dar tu taci, nu spui nimic... tacerea ta ne doare;
Inca mai asteptam sa auzim surasul tau cristalin...
poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre zbor, poezii despre tăcere sau poezii despre apă
Sunt ca pamantul umed
E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.
Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...
Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...
Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...
Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...
Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...
Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...
Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...
poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre prezent, poezii despre ploaie, poezii despre tragedie sau poezii despre prostie
Înger in noapte
Prin noaptea întunecata
Cand stelele s-arata
Te vad pe tine, îngerul meu
Oare esti tu, cea pe care am iubit-o mereu?
Esti asa aproape de mine,
Si asta imi da o speranța
Ca inca mai esti pe pământul de aici
Ca inca mai esti in viața
Luna strălucește pe cerul-negurat
Si ochii tai frumoși inca nu au plecat
Ti-as spune te iubesc, dar cum vei reacționa?
Ma vei părăsi din nou, oare ma vei lasa?
Ma apropi de tine încât sa-ti simt suflarea
Dar soarele răsare, iar eu imi pierd răbdarea
Sa te sărut, sa iti spun ceva?
Dar e prea tarziu, te vad plecând cu inima mea
Esti atat de reala, cum se poate asa ceva?
An de an mi-am dorit sa revii in viața mea,
Zi de zi am fost la mormântul tau sperând ca vei zice ceva
Dar nu puteai, devenisei înger deja
Sper sa ne întâlnim din nou in noaptea ce va urma
Si atunci am să-ți spun ca tu esti a mea
Si am sa vin cu tine, in lumea ta
Căci tu esti un înger, îngerul ce mi-a furat inima
poezie de Alexandra Marinescu (27 aprilie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre noapte, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Visul meu
Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?
Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi
Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa
Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins
Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine
Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine
Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi
Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa
Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..
Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput
Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine
Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire
Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine
Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua
Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc
Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua
Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?
Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine
Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung
Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..
Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?
Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut
Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum
Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut
Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut
Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.
Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi
Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las
Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi
Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea
Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...
poezie de Serghei Țurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre trecut sau poezii despre seară

Eu beu
Eu beu
Putin...Putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tzin
Si am sa beau
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beau sa`mi fie numai bine.
Cand dau incet sa ma indrept
Genunchii cad pe langa piept
Eu n`am stiut ca daca esti bat
Te faci deodata acrobat
Sa shada toti cum eu am shes
Sa vada toti ce eu invat
Sa`si unga toti cum eu mi`am uns
Cu grija gatu`ndeajuns.
Ma tin de tot ce sta in bar
Dar cel mai tare de pahar
Eu inca nimeresc sa torn
Cu toate ca aproape dorm
Da daca nu dorm inseamna ca is treaz
Si afara inca e azi.
Eu pot sa ma tin si intr`un chicior
Cu mana daca`s pe ulcior.
Da eu mai beu
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.
Ce interesant se uita toti la mine
Cum eu ma invat
Cu mana dreapta sa ma indrept
Spre buzunaru de la piept.
E drept ca daca beau mai des
Mai des ma trage sa fumez
Fumez si iara dupa ce fumez
Incep sa beau mai des.
Eu nu stiu unde mai incape
Atata vodka si lichior
Si nu stiu toti de ce se uita
De parca as bea de banii lor.
Da eu ma fac, nu fac ninica
Si nici nu stiu ca ei ma stiu
Si eu cand am sa fiu ca dansii
Eu tot ca dansii am sa fiu.
Da amu mai beau
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.
Eu nu stiu bine pentru altii
Ce inseamna...da eu stiu
Cand beau ce vreau, manac ce vreau
Ma culc cu cine vreau, si`s viu
Si daca`mi spune cineva cum ar putea sa fie mai bine
Ma las de toate, ma duc acolo, ma intorc inapoi, ma iau si pe mine
Da eu mai stau acolo unde imi chica ca sa shad
Unde ma uit si nu vad nik, da pe mine toti ma vad
Cum beau putin d`ales si mai ales di cela de care am vrut
Si daca am uitat sa ma uit ce beu incep de la inceput...
Da eu maï beuuuu....
poezie de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre fumat sau poezii despre bani
Chiar daca
Chiar daca n-o mai vezi zambind
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-
ntamplat
Chiar dacă nu-i mai poti vorbi
Chiar daca n-o poti intalni
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid
la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii, el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu...
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Chiar daca nu te vede
Chiar daca nu mai crede
Chiar daca nu mai stie unde esti
Chiar daca o mai vezi trecand
Chiar daca
La brat cu sotul ei mergand...
chiar daca din cand in cand priveste inapoi
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Toma Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre telefon sau poezii despre sperieturi
Cine esti tu?
Eu te cunosc dar cine esti?
Zmeul, imparatul sau Fat-Frumos cel din povesti...?
Afara a plouat mai adineaori
Apoi s-a lasat o ceatza...
Daca-mi limpezesc mintea, te gasesc uneori...
Dar cine esti tu? O pasare,
Un vultur, un strigoi...
Ploase ieri, ploua si azi
Daca v-a ploua si maine si ce daca...
Am timp sa iti pictez chipul in pensula muiata...
Cine esti tu copile? Ma mai cunosti?
Degeaba-mi dai acum un semn de viata,
Ma mai recunosti?
Afara-i frig si gheata de pe geam e groasa
La usa-ti bate frigul, daca nu-i cald in casa
Sunt trista, sunt fericita si-n lipsa de durere
Te chem pe tine ca sa-mi alini orice urma de fericire sau durere...
De doi ani buni ma tot intreb...
Tu oare cine esti?
Esti Fat-Frumos pe-un cal albastru...
Incet-incet imi sting iar glasul
La ce folos, tot nu stiu cine esti...
Poate un inger de la mine din povesti...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre strigoi, poezii despre pictură sau poezii despre durere
Ai plecat
Tu mi-ai spus cand ai plecat
Ca intre noi totul s-a terminat
Nu stiam daca viatza mai are rost
Si daca o sa fie cum a mai fost.
Acum din poze imi zambesti
Oare tu la mine te mai gandesti
Eu stau acum privind la poza ta
Si ma gandesc la ce a fost candva.
De privirea ta mereu imi amintesc
Si as vrea in mintea ta sa ma regasesc
Ca inca te iubesc tu stii
Si vrei in viata mea din nou sa vii.
Tu viata pentru mine ti-o traiesti
Imi spui "Iubirea mea doar tu esti"
Dar zi de zi esti langa ea
Sa ne desparta toata lumea vroia...
poezie de Alina Tiriteu (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Alina Tiriteu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre sfârșit sau poezii despre declarații de dragoste
Tu
Sa o faci pe inteleptul
E tot ce iti doresti
Sa poti sa invingi trecutul
E vesnica-ti dilema
Sa privesti in suflet
Si sa cauti o urma de iubire
Uitand de tine
Simtind cum timpul se ascunde
Ar fi un vis frumos dar fara de inteles
E prea tarziu s-o faci pe neintelesul
E prea tarziu ca sa mai speri
Ca vei gasi in lumea asta seaca
O umbra de iubire
Asa cum vesnic vrei.
Gaseste alta viata
In care sa mai crezi
Ca lumea asta toata
E al tau intins desert.
Nu poti avea iubire
Asa cum nu poti avea trecutul
Nu poti fi iarasi mare
Doar pentru a uri
Esti singur pe pamant
Si sufletul ti-e gol
Nu simti nici fericirea dar nici ura
Si-n nimeni nu te-ncrezi
Si incerci sa fii erou
poezie de Alexandra Vlasceanu
Adăugat de Magda Mihut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre eroism

M-am nascut de ziua mea
Eu cand ma-mbat is beat
Cand merg ma tin de gard
Dar daca gardul se termina,
Nu stiu ce-am sa fac
Am sa ma iau in maini
Si am sa-mi fac un vant
Dar tot mai bine-i in picioare
Cind te sprijini de pamant
Dim-neta capu-i greu
Dar eu mai vreu sa beu
Dau cu mana pe sub perna
Oare unde-i capul meu?
Cata bautura-aseara am baut
N-am baut in viata mea
Eu cred ca-s unicul barbat
Care m-am nascut de ziua mea.
De fapt, eu ziua mea
Mi-o fac in fiecare zi,
Daca trebuie cateodata
Chiar de doua ori pe zi.
De-o vorba, ziua daca-mi cade ziua
Nu mi-o fac de tat
Dar daca-mi cade ziua noaptea
Noaptea iarasi ma imbat
Ce interesante ganduri imi intra-n cap
Atunci numai cand beu
Nici nu stiu cum de cap in cap
Incap atatea-n capul meu
Ori ca memoria ma ajuta,
Dar asta nu-i putin
Ce-i drept, eu am memorie, numai
Nu tin minte unde-o tin.
Daca doctorii m-or prinde
Stiu ce mi-or propune-amu
Ori traiesc putin, dar bine,
Ori mai mult, dar bine nu.
Eu, de-o vorba, pentru mine
De-acum mi-am ales ce-am vrut
Sa traiesc mai mult, dar bine
Si sa beau cum am baut
Beau si eu, ca moldovanul,
Patru ori pe an, ia zi:
La Craciun, de Hram, la Paste
Si in fiecare zi.
Eu cand beau intotdeauna,
Niciodata nu ma-nervez.
Ma-nervez atuncea numai
Cand nu pot sa ma-nervez
Doamne, ce se-ntampla aicea
De-s asa de multe fete?
Oare-n seara asta am sa
Dovedesc sa beau cu tati?
Cred ca da, pentru ca eu
Intotdeauna dovedesc
Inaintea lor de-aicea
Dupa dinsele sa ies.
Dar pana cand mai este cand
Si inca nimeni n-a plecat
Beau, fumez, mai nu stiu ce
Cand ma trezesc da amu-s beat.
Si eu de asta nu-nteleg
Mai, ce tot beau asa gustos,
De se duce tot in cap
De parca-as bea cu capu-njos.
Cand dau din bar sa intru-n afara
Si incep cu umbra sa ma intrec
Eu inteleg ca-ncep sa inteleg
Ca nimic nu inteleg
Da principalu-i important
Ca unde m-am pornit m-am dus
Si daca am ajuns acasa,
Acasa-nseamna ca-m ajuns.
Si chiar de-o sa ma-ntrebe tata unde-am fost
Ii spun si ce-am facut:
Am baut la bar cu Ghita,
Ei, si ce dac-am baut?
Si cu fetele-am baut
Si unde-am fost ma duc si maine
Stii ce-am mai facut cu fetele, tata?
Ssss .. Rusïne.
poezie de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre tată, poezii despre picioare, poezii despre medici sau poezii despre fete
Dor d-un inger
Mi-e dor de tine, suflet bland,
Mi-e dor de tine, ma rasfrang.
Nu pot sa merg far' al tau pas,
Nu pot vorbi far de-al tau glas.
Ingan, rostesc, dar fara rost,
Nu pot schimba tot ce-a fost,
Chiar de-ar zbura timpu-napoi,
Nu pot schimba ce e-ntre noi.
Si merg, asa pe-un drum al meu,
Far-a mai sti ce-i bun sau rau,
Far-a simti iarna ca-ngheata,
Fara-ami mai sti rostul in viata.
Dar tu, ai fost al meu calau,
Razbit in frunte de-al tau rau,
Ai aruncat simpla-mi fiinta,
Prin largul hau de necredinta.
Si-acuma, reintors in viata,
As vrea sa cred intr-o speranta,
As vrea sa simt al tau fior,
Sa sar in foc far'de sa mor.
S-ating inaltul cer cu stele,
Sa vad cum lumea crede-n ele,
Sa trec prin forfota furtunii,
Sa-nghet usor sfarsitul lumii.
Dar din patrunsa-ti inganare,
Ajung sa spun incet, cu jale,
Ca focu-i trup din al tau trup,
Si-ajung sa sfasii si sa rup,
Din Soare, ca si Prometeu,
Un foc de sata de la zeu.
Dar cu ce rost in asta zi?
Sa-i mai ajuti far'a clipi?
Iti meriti oare obarsia?
Ce-ti rupe-n farami bucuria?
Sa lasi pamantu-ti sfant acum,
Si sa-ti arunci viata in drum?!
De ce? Si pentru cine chin?
Pentru un simplu gand hain,
Care nu-ti lasa loc de mit,
Si te aduce-n asfintit...?
..........................
Precum un suflet rastignit.
Ajuns pe-un drum mult ocolit,
Unde un om pripit de casa,
Nici apa din izvor nu-ti lasa?
Sa-nduri atata chin nebun,
Pentru-ati auzi un nume bun?
Iti merita a ta suflare,
Fiinta care-ti da salvare?
Si-ntr-un final, asa de-ar fi,
Nu poti vreodata ca sa stii,
Ca simplu-i suflet prihanit,
Ingheata timpul infinit.
Si-aduce-a ta slavire-n cer,
Far'a lasa loc de reper,
Far'de-a pasi cu chibzuinta,
Pentru-a iesi din pocainta.
Acum, cand ingerii-s in cer,
Esti tot ce mai pot ca sa sper,
Esti inger, om sau doar fiinta?
...........................
Intr-un sfarsit esti rea credinta.
Cat despre dorul meu rapus,
Raman sa spun cu capul sus,
Ca ingerii de sus gramada,
Picat-au fara de zabava.
Iar tu, inger al meu posac,
Imi lasi ca pestele in lac,
Doar o sclipire-n umbra ta,
Sa-mi tina calda inima...
poezie de Dănuț Bărbușelu
Adăugat de Dănuț Bărbușelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre trup și suflet
Cat oare?
Am oare prea multi ani sa mai fiu visator?
Nu mai sper in iubiri ce tin la infinit,
Am cautat o fata si nu imi e usor,
S-accept ca niciodata nimic n-am izbavit.
As vrea sa simt ca viata este mai mult de-atat,
Toti cei din jurul meu sunt prinsi in realitate,
Eu doar o folosesc, mai mult mi-ar sta in gat,
Si noaptea-n al meu vis, mi le-mplinesc pe toate.
Ori am citit prea multe, ori poate prea putine,
Dar tot ce e in jur, gunoi intins pe sange,
Nu pot sa ma simt parte acestei lumi straine,
Adesea cer mai mult pana si de la mine.
Vreau femeia din vis, nu vreau o impostoare,
Curata, iubitoare, un partener pe viata,
Nu mai vreau trecatori ce se sterg pe picioare,
Ori este ea ori ba... Atat! nu mai fac fata.
Mereu am fost mintit, mereu si inselat,
Acum cica regreta, asa o fi dar lasa,
Nu caut impacare, nu vreau ce am lasat,
Un suflet nou si bland as vrea sa am in casa.
Sa stiu ca ochii ei ma cauta pe mine,
Nu vreau sa fiu optiune, mai bine ma lipsesc,
A trecut ceva vreme, sunt singur dar sunt bine,
Insa cat voi mai fi, de n-am sa mai iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre realitate sau poezii despre promisiuni
Multumesc
Esti o furtuna si un rasarit de soare,
Ma certi, apoi te-ntorci si ma iubesti,
Un miez de fier, cea mai frumoasa floare,
Nu-ti poti imagina cum sunt atunci cand imi zambesti...
Si ma sustii oricand, ma intelegi, iti pasa,
De-ai sti ce mult inseamna asta pentru mine,
Esti parte din iubirea ce ma cheama acasa,
As vrea seara de seara sa pot vorbi cu tine...
Intamplator e totul poate-n aceasta lume,
Dar nu-i o intamplare ca m-am indragostit,
Stiam din prima zi cand te-am strigat pe nume,
Ca vei fi apogeul a tot ce am trait...
Imi curge al tau nume prin minte ca un vers,
Respir incet, oftez, atunci cand imi soptesti,
Ca te fac fericita, si lacrima ti-am sters,
Ca sunt un copilas si totusi ma iubesti.
Esti unica femeie ce imi fura privirea,
Puternica, frumoasa, cu sufletul curat,
As vrea sa fiu barbatul ce-ti merita iubirea,
Si cel pe care noaptea-l imbratisezi in pat.
Iubirea mea va fi eterna, pentru tine,
Un vis eu voi trai cand imi vei spune da,
La malul marii unde vei fi parte din mine,
Iluminand apusul doar cu privirea ta.
Atat de mult ma-nalti, simt ca sunt printre stele,
Nu -mi va ajunge viata ce-o am sa-ti multumesc,
Asa de mult te vreau, femeia vietii mele,
.... te iubesc!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre versuri
Către mine însumi, de ziua mea de naștere
Un an la ceilalți azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?
C-un an am azi mai multișor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranță,
Dar am mai multă toleranță?
Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?
Pentru-înc-un an, mulțam frumos,
Sunt mai puțin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?
Trecutul an fu valoros,
Dar oare sunt mai generos?
Îmbătrânesc c-un an, normal,
Dar sunt eu mai sentimental?
Că-s mai în vârstă sunt voios,
Da-s mai puțin orgolios?
Că-mbătrânesc e-un fapt normal,
Dar sunt eu mai rațional?
A mai trecut un an frumos,
Sunt mai puțin orgolios?
Un an trecut-a, nu contest,
Dar sunt eu oare mai modest?
Un an în plus e o minune,
Dar am mai multă rațiune?
Că-mbătrânesc eu nu sunt trist,
Dar sunt eu azi mai altruist?
Azi înc-un an primesc în dar,
Sunt oare un mai bun stihar?
Sunt mai în vârstă efectiv,
Dar sunt eu mai puțin naiv?
De-un an în plus sunt bucuros,
Dar oare sunt mai credincios?
C-un an spre finiș mă îndrept,
Dar oare sunt mai înțelept?
poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vârstă, poezii despre valoare, poezii despre tristețe, poezii despre toleranță, poezii despre siguranță sau poezii despre scriitori
O amintire
Ai gresit, acum ti-e greu,
Incerci sa-mi zici cate ceva,
Dar ce-as putea raspunde eu?
Chiar crezi ca s-ar schimba ceva?
Asa tacere ai pus intre noi,
Acum sa vorbim, pot oare s-o fac?
Doua inimi ce ieri erau in razboi
Acum sa-si declare senin ca se plac?
Stiai ca faci rau si tot l-ai facut,
Prezentul se lupta cu tine,
Ai vrut sa ma uiti, dar nu ai putut,
Acum simti nevoia de mine?
Regrete purtam, si eu am prea multe,
Dar mereu sa te iert nu-i usor,
Ti-am zis sa n-o faci, dar cine s-asculte,
Acum sa-nteleg ca ti-e dor?
Sa nu crezi ca mi-e bine, ca sincer nu-mi e,
Dar nu pot reveni la tot ce a fost,
Fara chin intr-o zi mi-ai intors spatele,
Si am tot asteptat sa imi scrii, ca un prost.
De-ar fi sa incerc sa te iert va fi greu,
Doar doua cuvinte n-ajung,
Barbatul de-alaturi de vrei sa-ti fiu eu,
Sa stii ca drumul iertarii e lung.
E si da, e si nu, sunt om, ma strofoc
As vrea ce-i mai bun din iubire,
Te-as ierta, insa viata nu e un joc,
Decat sa -mi fii lant, mai bine amintire.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre iertare
Tot un om...
Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...
Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre măști sau poezii despre cunoaștere
Depinde de mine
Acolo adanc in privirea ta,
Se oglindeste sfios privirea mea
Sau ceea ce a mai ramas din ea
Dinanite sa se-ntample-acel ceva
Stiu ca ea nu va mai sti sa fie
La fel de stralucitoare cum voiai sa fie
Si cu ochii in lacrimi te rogi mie
Iar eu nu te mai cred, ca am intrat in vrie
Cele mai pure sentimente canva mi le-ai purtat
Si acum te-ntrebi oare de ce-am plecat?
Dar oare de ce nu te-am anuntat?
Si cred ca tu nu ti-ai dat seama cand m-am schimbat
Da,ai inteles foarte bine
Stii ca renuntatsem la mine pentru tine
Fiindca atunci nu gandeam pentru mine
Ci gandeam intotodeauna pentru tine
Ahh..in fine credeam ca o sa fie bine
Si-accum depinde doar de mine
Sa imi pastrez speranta
Sa reusesc sa-mi traiesc viata
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!


"Daca" traducere libera a poemului " If" by Rudyard Kipling
De poti sa nu-ti pierzi capul
Cand toti in jur si-l pierd
Si pentru asta pe tine vina dau.
De poti sa crezi in tine
Cand se-ndoiesc chiar toti
Si a lor indoiala sa le-o asculti,... de poti.
De poti in asteptare
Sa nu fii obosit
Sa nu raspunzi minciunii
Atunci cand esti mintit.
De poti cand esti urat
Sa nu raspunzi cu ura.
Sa nu te crezi prea "sfant",
Prea multa-nvatatura -.
De poti visa, dar visul sa nu te stapaneasca
De poti gandi, dar gandul sa nu te copleseasca.
De poti trai triumful si pierderea la fel.
Sau... sa-ti auzi cuvantul rostit in adevar
Rastalmacit de altii doar spre folosul lor.
Tot ce-ai facut in viata, de poti vedea pierdut
Si-apoi de dimineata s-o iei de la-nceput.
De poti pune gramada castigurile tale
Si-apoi mizand pe-o carte, chiar tot sa pierzi, asa...
Sa-ncepi iar de la capat urmand aceeasi cale
Fara sa sufli-o vorba de neizbanda ta.
De-ti poti forta chiar muschii si nervii,... inima
Sa te slujeasca-n taina mult dupa ce-s slabite
Doar prin vointa-ti tare ce striga "Inainte"!
De poti vorbind prin lume virtutea a-ti trai,
Si chiar umbland cu Regii sa nu-ti pierzi bunul simt
Nici prieteni, nici dusmanii de nu te pot rani,
Pe toti sa-i vezi deasupra dar pe niciunii "sfinti".
De poti umplea minutul ce zboara azi rebel
Cu saizeci de secunde traite-n vesnicii,
Al tau este Pamantul cu tot ce e pe el
Si mai presus de toate, OM, fiule, vei fi.
poezie de Rudyard Kipling / Marius Alexandru (22 ianuarie 2013), traducere de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre traducere sau poezii despre secunde