Avertisment

Nu sunt profesor de română,
Nu sunt nici poet de clasă,
Dar de-mi mai dai peste mână,
Ai să simţi a mea cravaşă.

epigramă de Paul Constantin (24 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet

Scrie "cuvinte amestecate"
Şi se dă doctor la română,
Nu înţeleg cum de se poate
Să nu-i dea nimeni peste mână.

epigramă de Paul Constantin (4 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, cea română

Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente şi vii
Limba mea, cea română, te învaţă să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...

Sunt plecaţi de acasă peste mări, peste ţări
Milioane de fraţi şi surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...

Limba-n care gândesc, mă exprim şi iubesc
Mă hrăneşte din cărţi cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiţi şi trăiţi har ceresc...

Şi-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Şi-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui profesor

La facultatea unde te învaţă,
Doar primii şase ani sunt grei,
Că dacă lor le-ai făcut faţă,
Te–ai şi trezit în anul trei.

epigramă de Paul Constantin (19 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tânăr profesor de Română

Le-nveţi pe fete conjugarea
Dar vai, cum una ţi-a plăcut,
Să nu te prindă, deci, mirarea
Când vei ajunge... atribut.

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci ar fi fost şi este înspăimântător să-nţeleg că, da, peste tot sunt semne care mi se adresează, că ele strigă după descifrare, dar că mintea mea nu e în stare să le lege într-o coerenţă, necum într-un tunel sau într-o evadare. Nu am trăit degeaba, îmi spun în fiecare clipă a vieţii mele, fiindcă n-am ajuns scriitor, fiindcă sunt un biet profesor de română, fiindcă n-am nici familie, nici avere, nici o noimă pe lume, sau fiindcă trăiesc şi am să mor printre ruine, în cel mai trist oraş de pe faţa pământului. Ci pentru că mi s-a pus o întrebare la care n-am aflat răspunsul, pentru că am cerut şi nu mi s-a dat, am bătut şi nu mi s-a deschis, am căutat şi nu am găsit. Iată ratarea care mă înspăimântă.

Mircea Cărtărescu în Solenoid (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una la mână: nu mă consider scriitor! Doi la mână: nu mă consider un poet, nici prozator, nici nimic. Dar cred că actorul - că asta sunt! - actorul Mircea Albulescu are, uneori, nevoie de un supliment de semn.

Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet de poet!

Nevasta mea, de multe ori,
Vâzându-mă cu gândul dus,
Mi-a spus că sunt cu capu-n nori,
Dar, cum se vede, sunt mai sus.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu mă laşi, nici nu mă dai

ce-ai pus în şoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă laşi nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii

ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-eşti covor
de palme buze şi de şoapte?

ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi unelteşte gând cu gând
şi cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roşii simt curgând

ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îţi respiră amintirea
resimt şi-acum gura-ţi o daltă
cioplind sărutul şi iubirea

ce-ai pus în plânsul ploii care
ne-a botezat sub cald veşmânt
când ploaia cade la-ntâmplare
de mii de ani pe-acest pământ

ce-ai pus în şoapta florilor de mai
de nu mă laşi... nici nu mă dai?

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt supărat pe OTV...

De un an, seară de seară,
Dan, un ziarist de clasă,
Fără voie să ne ceară,
Ne-a băgat "moarta în casă".

epigramă de Paul Constantin (28 august 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, mână ce dai floarea

Tu, mână ce dai floarea, ce parfumată eşti,
În pielea ta subţire se-ascund, tăcând, poveşti.
Miros a câmp şi dealuri umbrite de păduri,
A amintiri frumoase adăpostite-n muri...

Tu, mână ce dai floarea, în palma ta-s mirări,
Sunt puncte suspendate, sunt semne de-ntrebări,
Petale inocente atinse doar de soare,
De fluturi mici şi galbeni ce ies zâmbind din floare...

Tu, mână ce dai floarea, cu degete subţiri,
Se-ascund în tine lacrimi, iertări şi străluciri,
Amurguri înroşite care ating pamântul
Şi-n liniile vieţii, însângerat, cuvântul!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s

Nu-s nici hoţ... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aş rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverşunare,
Să te culc lângă izvor
Şi să te înalţ spre soare.

Nu-s beţiv... nici păcătos,
Cred în dragoste şi-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul

Prietenul

Te rog, azi, să-mi întinzi o mână,
Căci sunt bolnav şi sufletul mi-e frate cu pelinul.
Şi mâine, mâna mea o să-ţi devină,
La fel, sprijinul ce mângâie şi alină.

Te rog, azi, inima-ţi să-mi dai,
Căci a mea, mă doare şi suspină.
Şi mâine, pe a mea o să o ai,
Să te înţeleagă şi să te susţină.

Te rog, azi, să-mi dai privirea,
Să o îndrept spre-o altă zare,
Căci a mea, şi-a stins sclipirea,
Pierdută-n-ntr-un apus de disperare.

De un prieten am nevoie azi,
Să-mi spună doar că-i lângă mine.
Căci în viaţă, când mai cazi,
Te ajută un prieten lângă tine.

Şi de n-oi fi, de-mi eşti numai în gând,
Te rog să ştii prea bine,
Că te poţi baza pe mine, oricând,
Atât cât viaţa mă va ţine.

poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (5 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorabilei mele soţii

Profiţi că am un handicap
Şi îmi trosneşti tigaia-n cap,
Să dai, te rog, mai uşurel,
Dar... pe cocoaşă, că sunt chel!

Când cocoaşa mea rezistă,
Nevăstuica mea insistă,
Nu se-nfurie degeaba,
Zice că... îşi face treaba!

Alte treburi nu-ţi încap
De-mi trosneşti tigaia-n cap?
Destinaţie: -n tigaie
Carne şi cârnăţăraie!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul

Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amăgesc puţin,
Voi şti că ai milă de oameni ca mine
Şi sufletul nu-ţi este pustiu.

De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulţeste fără de grai,
Iar tu om cu milă şi suflet de rai,
Rege eşti, între cei ce suspină.

Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Dar destinele vieţii nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecţii şi punţi de trecut...
Noi începuturi pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!

poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

A spus Napoleon

- Sora şi mama sunt corecte,
A spus micuţul cu temei,
Dar nici ele nu-s perfecte,
Fiindcă vezi tu... sunt tot femei.

epigramă de Paul Constantin (31 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

William: Ea mă face să mă simt ca un poet.
Roland: Ei, bine, poate că te simţi ca un poet, dar vorbeşti ca un prostănac. Nici măcar nu-i ştii numele.

replici din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un pod

Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nţeleg,
Dar şi tu seama dă-ţi.

Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei trişti,
Către tine mereu,
Insă tu nu exişti.

Nu-nţelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig şi urât,
Sint greoi şi sunt fix,
Sunt un pod şi atât.

Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.

Şi deodată-nţeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei trişti
Mă cuprind şi tresar.

Tu simţi tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau şi-l ascult.

Şi dau parcă ecou
Şi vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.

Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot şters.

Dar tu nu eşti pe mal,
Dar tu nu eşti cu ei,
Dar tu nu mă striveşti,
Tu mă ţii şi mă bei.

Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, eşti un râu,
Eşti un râu, sunt un pod.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuze

De idei sunt vinovat...
Ortografic nu am vină;
Le-am dat şi le-a corectat
Un profesor de română!

epigramă de Aurel Cehan din Elixir de sănătate (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultură e a sta într-un picior. În fotografie şi eu sunt într-un picior, şi el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe când el e pe cel stâng. Acesta e raportul.

Constantin Noica în Jurnal de idei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara proştilor

Cântă cucul în română
proştii se întind pe gard
dacă dai cucul din mână
florile de verde ard

Proştii se întind pe gard
dincolo de infinit
prostia Doamne nu-i fard
te va strânge iar de gât

Dincolo de infinit
dacă dai cucul din mână
primăvara-i dulce mit
cântă cucul în română

Proştii s-au uscat pe gard
fără card vai fără card

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!