Sărutul tău

Sărutul tău miroase-a rouă netulburată de înfrângeri...
Tu mângâi iarba, chiar când sângeri, în asfinţit de Lună Nouă...

Sărutul tău miroase-a struguri crescuţi din lacrimile viţei,
născut e-n arderea durerii din răsăritul nefiinţei.

Sărutul tău stigmatizează cu neatingeri voluptatea
ce-n zvârcoliri de renunţare adoarme-n zorii ce sting noaptea.

Sărutul tău e o poveste spusă de-o aripă de înger...
De gustul lui, sorbit în tihnă, m-oi lecui, după ce sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pleci, nu mă săruta

N-am să primesc sărutul tău,
că e otravă-n corpul meu.
Sărutul tău la despărţire
este otravă pentru mine.
Sărutul tău nu este miere.
Sărutul tău este durere.
Din suflet eu te-aş ruga,
să-împlineşti dorinţa mea
Când pleci, nu mă săruta!
Nu-mi da otrava dulce a iubirii,
drept talisman al fericirii!

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută, mamă, fruntea

Sărută, mamă, fruntea
fierbinte şi-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.

Sărută, mamă, rana
ce ustură şi doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii
închişi de suferinţă.
Sărutul tău coboară
o sfântă uşurinţă.

Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, faţa
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.

Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.

Sărută, mamă, dulce,
căci faţa ta durută
şi inima ta frântă
doar Domnul le sărută.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

Sărutul tău pe tâmpla-mi caldă
Aşterne surâzând uimirea,
Şi face din noi doi doar unul
Ce-şi cântă-n taină fericirea.

Aleg să mă răsfeţi cu gândul
Că numai noi suntem sub soare,
Doar noi cunoaştem adevărul
Şi a iubirii abandonare.

Respir adânc al tău sărut
Mi-e sufletul plin de culoare,
Uit timpul, dar nicicând nu uit
Să dau iubirii chip de floare.

De roză dulce şi suavă
Frumoasă ca şi gândul meu,
O strâng în braţe - ea oftează,
Şi aştept cu dor sărutul tău.

poezie de Dana Bărzoiu (16 iunie 2012)
Adăugat de Dana Bărzoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

E noapte şi plouă încet, plouă mărunt
Şi eu stau singur ca un obiect
Uitat de cineva, demult.

Numai sărutul tău pe buze îl mai simt,
O, tu lumina veţii mele
Care îmi luminezi sufletul şi întunecatul meu gând.

Te aştept din nou să vii,
În mez de noapte sau în zori de zi,
Să-mi mai dai odată sărutul tău cel dulce
Apoi fie ori ce-ar fi.

Căci de nimic nu mă tem,
Chiar nici de moarte, de ea mă păzesc,
Dar fără tine, draga mea,
Simt că nu pot să mai trăiesc.

poezie de Vladimir Potlog (28 iunie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape limpezi

Sărutul tău e-atingerea divină
Ce mângâie o floare de cais
Cu lacrima din roua cristalină
În care se reflectă lumi de vis.

E-aroma ce se simte-n adiere
Când vântul se alintă printre flori
În serile în care-i o plăcere
Tăcerea-n triluri de privighetori.

Sărutul tău, în dulcea-mbrăţişare,
E cântec, e-ncântare, e fior,
E visul dintr-un vis, e renunţare
La tot ce, dintr-odat', e-amăgitor.

Te înfăşor în braţe şi, uşor,
Mă pierd în ape limpezi, de izvor.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

Aş vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălţa spre astrul orbitor
în clipe de visare şi plăcere.

Aş vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranţă îşi depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune

şi tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ştergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.

Aş vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul zorilor

La o margine de ape, apărută ca un vis,
Tu faci stelele să-ntrebe Universul de-i permis
Noaptea să cuprindă ziua doar atât cât somnul tău
E vegheat de Luna care s-a oprit din drumul său.

Curios, chiar Universul, sprijinit pe-un infinit,
Şi-a oprit, o clipă numai, mersul fără de sfârşit
Şi, c-o voce din eteruri, şuierând spre galaxii:
-Stelelor, în plus, o noapte, pe Pământ, de-acum, va fi.

Chipul tău, scăldat în raze, îmi apare ca un vis
Într-o noapte când Pământul, ocrotit de Paradis,
A-ncetat să se rotească, Timpul însuşi a-nlemnit,
Până când ţi-au dat sărutul zorii care... te-au trezit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău divin...

- Tu viaţa mea timid ai "fecundat-o"!
"Cu-atomii" ce-ţi înnobilează "chipul".
- Şi fericirea pradă mi-ai lăsat-o!
Lacrimii mele ce-ţi udă nisipul.

Prin corpul tău chiar rătăcesc "fiori",
Ca pomul invadat de "clorofilă".
- Suntem ai vieţii noastre autori!
Ce-ncearcă să o scrie pe o filă!

- Asediat de gândul că exişti!
Am-luat o hotărâre, dar în pripă.
"- Tu ca iubirea noastră să o rişti!"
Va trebui ca să nu-i faci risipă.

"- Plouă în inimi, buzele-s "murdare"!
De la sărutul tău cândva divin.
- Şi să nu crezi că-ţi fac vreo întrebare!
Când ele îmi vor fi dulce festin.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

În decolteul buzelor mele, se ascudea sărutul tău pasional.
Rupt de realitate... inundaţi de pasiuni nocturne.
Doream să-ţi sfâşii pielea cu o dorinţă nebună!
Savuram răsfăţul privirii tale, ce nu se oprea la un singur sărut...
Te doream mai mult... mai mult era un infinit de săruturi.
Trupurile noastre se potriveau perfect;
Celula cu celulă, ne-am contopit în universul divin!

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Sărutul durerii, sărutul sec şi rece
nu mă părăseşte, ci mă strânge în
menghina buzelor ce nu mă ating,
ci mă strivesc fără milă.
Sărut aerul, cerul şi stelele,
Soarele, infinitul şi pe Dumnezeu,
sărut pe scumpa mea fiică, Liana,
ce mă cuprinde cu căldura ei iubitoare!
Moartea nici nu o aprob şi nici nu o doresc!
Răceala ei mă doare, mă chinuie,
deşi cunosc destinul ei negru.
Sărutul pe care îl aştept nu apare,
mă doare sărutul ce îl aştept şi nu vine,
prăpastia sărutului nu-mi place
şi totuşi aştept sărutul dragei mele fiice, Liana.
Aştept pe-o margine de val,
aştept sărutul aerului să mă dezbrace
să mă ridice în zări la fiica-mi preaiubită,
să o sărut pe frunte şi să o aud
spunându-mi "Sunt fericită!"

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a gust...

Miroase-a gust...

Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi

Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân şi caprifoi!

Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinţi,

Miroase-a binecuvântare din Univers şi de la Sfinţi!

Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup

Şi are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!

Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,

Miroase-a florile grădinii, a nopţilor urcate-n rai!

Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte

La firul ierbii din poiană şi a bujorilor de munte!

Miroase-a cer senin şi soare, a alge şi amor nebun

Când înspumaţi ieşim din mare, sub ocrotirea lui Neptun!

Miroase-a gust sărat de lacrimi când fericirea te înalţă

Şi-atâta bucurie-n suflet, prelinge lacrima pe faţă!

Miroase a copilărie, a gust de joacă şi hârjoană

Şi are gust de mângâiere şi a miros de sân de mamă!

Miroase-a tot ce am uitat şi are gust de te înalţă

Miroase a trăirea ta şi are gust nebun de viaţă!

poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc

Cum să nu iubesc
Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea nopţilor târzii,
Când între vise te aştept
Şi tu-mi eşti steaua căpătâi.

Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Şi tu de gâtul meu te ţii.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc şi-n al tău gând.

Cum aş putea să nu iubesc
Privirea ta şi ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aş vrea să vin.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ţi sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.

Cum aş putea să nu iubesc
Potecile ce paşii-ţi poartă,
În viaţa ta vreau să păşesc,
Să-ţi dăruiesc iubirea toată.

Cum aş putea să nu iubesc
Parfumul tău ameţitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.

Cum aş putea să nu iubesc...

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pecetea

Pecetea de pe braţul tău,
E chipul meu când aţipeam,
Sărutul, când te sărutam
Şi de neşters va fi mereu.

Poate că o să-ţi pară rău
De clipele când te iubeam,
Pecetea de pe braţul tău
E chipul meu, când aţipeam.

În gândul tău, ce mai e nou
Totul e vechi, precum ştiam?
Sărutu-şi caută ecou.
A fost o vreme când eram

Pecetea de pe braţul tău.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de rouă

E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două…

Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculţă şi te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe şoapte

Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorţire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două

Doi paşi de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte… dulce feerie!
Prin părul meu eşti vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viaţă suflet îmi vei fi

Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două…
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruţi doar una...şi apoi, doar două…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sărut

Sărutul este pecetea
Care legitimează iubirea.
Sărutul este reţeta
Care menţine fericirea.

Iubirea e legitimată
Între un băiat şi-o fată,
Când sărutul este dat
De fată, nu de băiat.

Fericirea-i menţinută
Cu dragoste multă, multă,
Dacă sărutul se menţine,
Optzeci de ani şi mai bine.

Atunci viaţa e frumoasă,
Când sărutul stă acasă.
Dacă a plecat în sat,
Iubirea s-a terminat.

poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

Rămâi poetă, Miss,
dar zboară peste sine,
salvează-ţi, întâi, sensul
şi, apoi, absolutul...

În calea ta din vis,
eu îţi trimit salutul
şi-apoi, poemul-fluviu,
pe care ţi l-am scris,
pe margini de abis,
sfidând neprevăzutul
şi groaznicul diluviu,
ce ne-a furat Sărutul,
Sărutul lui Brâncuşi...

Ştiu, Miss
– acuşi, acuşi, acuşi –
în zborul tău invers
şi-al florii de cais,
străpungi un Univers!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers liber să creadă...

Roua dimineţii...
(buzele tale dulci)
O rază de soare mă mângâie,
(mă pierd în sărutul tău)
Chipul tău, atingerea ta...
(mă poartă spre cer)
Senină-ţi este privirea
(mă gaseşte dintre nori)
A inimii mele scânteie...
(mă faci să trăiesc)
Nestemată...
(tu eşti)
Amintirea ta în sufletul meu, răsăritul infinit...
(orizonturi calde)

poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ucis durerea

mai uşor decât mă aşteptam
era ultima tristeţe
de care sufeream
sărutul tău e un medicament
va ucide durerile mele
cu un surâs de la tine
îmi trece durerea de cap
mă tem că scăp de-o boală
şi dau de altă boală
un zâmbet mă vindecă
alt zâmbet mă îmbolnăveşte
aşa e şi cu sărutul
acum strănut ca o chitară dezarticulată
cârâi ca un pian fără clape
iubeşte-mă! fă-mi ceva!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul Toamnei

Îţi poartă vântul ale tale roşii buze
Şi loveşte cu sărutul fragile frunze,
Ce se usucă pe loc şi groaznic cad,
Oare de mă vei săruta ce o să fac?

O să ruginesc şi eu precum verdeaţa,
Sau mă voi îneca în rouă ca dimineaţa?
Mă pui pe fugă ca pe razele de soare,
Când aduci Septembrie peste mare.

M-aş ascunde la umbra unui falnic tei,
Poate aşa nu mă vor găsi privirile ei,
Şi-am să-i aştept ale sale lacrimi
Să-mi fac un ceai din dor şi patimi.

Mi-e frică să alerg, să nu calc pe frunze,
Şi să strivesc ca un hain urmele de buze,
Doar brazii toamna îşi ignoră soarta,
Cine sunt eu? Să stric anotimpului arta.

Chiar de mă va usca al tău ruginiu sărut
Îl doresc ca un cuvânt rostit de-un mut,
Chiar de mă va rupe al tău vânt
Îl doresc precum groapa doreşte pământ.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

aşi tot ruga
la Dumnezeu
privirea ta
oftatul tău

aşi savura
ca un ateu
candoarea ta
sărutul tău

aşi înfrunta
instantaneu
uitarea ta
destinul meu...

poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!