Miroase-a gust...

Miroase-a gust...

Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi

Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân şi caprifoi!

Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinţi,

Miroase-a binecuvântare din Univers şi de la Sfinţi!

Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup

Şi are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!

Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,

Miroase-a florile grădinii, a nopţilor urcate-n rai!

Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte

La firul ierbii din poiană şi a bujorilor de munte!

Miroase-a cer senin şi soare, a alge şi amor nebun

Când înspumaţi ieşim din mare, sub ocrotirea lui Neptun!

Miroase-a gust sărat de lacrimi când fericirea te înalţă

Şi-atâta bucurie-n suflet, prelinge lacrima pe faţă!

Miroase a copilărie, a gust de joacă şi hârjoană

Şi are gust de mângâiere şi a miros de sân de mamă!

Miroase-a tot ce am uitat şi are gust de te înalţă

Miroase a trăirea ta şi are gust nebun de viaţă!

poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a toamnă

Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece şi-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".

Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă şi-a gogoşi
Când cu ghiozdanele în spate
Spre şcoală trec copii sfioşi.

Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deşteptător
În zori de zi nu l-a trezit...

Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele şi le-a lungit.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a dimineţi şi a iubire

Miroase-a dimineţi şi a cuvinte,
Mai ninge încă-n vise cu tăceri
Şi coborându-te din cele sfinte,
Amestec blând plăcerile de ieri.

Şi te întind la margini de răcoare,
Când plânge curcubeul în ninsori
Privirea înălţându-şi-o spre soare
Ca pe o rugă-n revărsat de zori.

Miroase-a dimineţi şi a iubire,
Mai viscoleşte uneori un gând,
Cu spaime, întrebări şi fericire,
Prin trupurile noastre renăscând.

Şi ne cuprind îmbrăţişări nebune,
Un zbor uitat de fluturii fierbinţi
Pe buzele ce ard ca un cărbune,
Atâtea şoapte, patimi şi dorinţi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Miroase-a somn
Şi-a nucă-n ciocolată.
Din vorbe cresc
Iubiri molipsitoare.
Le adorm în păr
Şi-n mâini retrase-n lene,
Încet.

Miroase-a zâmbet
Şi-a frunză galbenă, strivită.
Din gânduri cresc
Iubiri copilăroase.
Le strâng în toamnă
Şi-n ochi închişi de jenă,
Ades.

Miroase-a viaţă
Şi-a cântec scobit de cuvinte.
Din perne cresc
Iubiri stăruitoare.
Le-adun în ironie
Şi-n dor de tine aprins,
Ciudat.

Miroase-a tine
Şi-a respiraţie pripită de aproape.
Din buze cresc
Iubiri întrebătoare.
Le-alint în gânduri
Şi-n vise cu răspunsuri,
Dorite.

poezie de Gabriela Chişcari (11 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dragoste de după o lungă aşteptare

Miroase-a paie proaspăt secerate
Şi-a fân de-abia cosit de prin livezi,
Pe lungi poteci, de flori înmiresmate,
Îţi vine să te duci să nu te vezi...

Miroase-a tine, proaspăt secerată,
Iubita mea, e tot ce ţi-ai dorit;
Ca-n timpul secerişului, odată,
Cu tine să mă simt un om iubit.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

Sărutul tău miroase-a rouă netulburată de înfrângeri...
Tu mângâi iarba, chiar când sângeri, în asfinţit de Lună Nouă...

Sărutul tău miroase-a struguri crescuţi din lacrimile viţei,
născut e-n arderea durerii din răsăritul nefiinţei.

Sărutul tău stigmatizează cu neatingeri voluptatea
ce-n zvârcoliri de renunţare adoarme-n zorii ce sting noaptea.

Sărutul tău e o poveste spusă de-o aripă de înger...
De gustul lui, sorbit în tihnă, m-oi lecui, după ce sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de flori de câmp

Miroase-a romaniţă şi-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristeţea voi cosi,
Că trupul său ca sfinţii când mor va mirosi.

Miroase-a flori de câmp şi-a moaşte de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristeţea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Anul Nou

De sărbători, veniţi copii acasă
Din ţara-n care-aţi fost plecaţi!
V-aşteaptă vin şi cozonac pe masă,
Veniţi copii, noi v-aşteptăm cu drag.
(O mamă în toiag mai stă în prag...)

Miroase-a pâine scoasă din cuptor,
Nu mai avem, dar de ea ne e dor,
Ni-i dor şi de cârnaţi fripţi pe vatră
Ce-mprăştie mirosul pân' la poartă.

La streşini carnea-i pusă la uscat,
La fiecare muritor din sat.
Pe coş se-afumă încă, burticanul,
Iar după sobă sforăie motanul.

Miroase-a ţuică fiartă cu piper,
Miroase cozonacul din paner...
Sarmale fierte-n oala de pământ,
Mâncăm de Anul Nou... An sfânt!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea toamnei

În grădină, cu şoptite note de vioară,
Amorul meu tomnatic din nou mă-nconjoară.
Greierul îşi cântă, întristător o ultimă baladă,
Miroase-a cărţi vechi, miroase-a toamnă...

Norii încruntaţi mă gonesc în a mea cutie,
Se-anunţa ploi reci în zilele lui octombrie.
Frunzele foşnesc în simfonia toamnei,
La uscat, se unduiesc în vânt rochiile doamnei...

Bătrânii citesc pe fotolii ziare galbene...
Tinerii se sărută sub umbrele pe străzile galbene...
Din zori, la geam, toamna mi-a o adus o idilică scrisoare,
Urmează, urmează, după-amiezile poetei de visare...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de sărbători

Bradul îşi desface a sărbătoare aripi degerate,
monotoniei sparge ochii cu ace parfumate,
în plămâni revarsă, pure, ameţeli din albe zori
şi cu verde crud sfinţeşte nou alai de sărbători.

Cum pluteşte-a bucurie de la prag până-n unghere
binecuvântat Crăciunul, sufletului mângâiere,
steaua pruncului Iisus ne pândeşte a minune,
către-a Tatălui iubire duc cărări de-nchinăciune.

Cum miroase-a domolire de regrete veştejite,
a iertări cu umezi gene, unse-n rugă, pe şoptite,
a îmbrăţişări, ce mână sângele a palpita
şi-a gutui, ce-n cuib matern ştie vis a lumina.

Mai miroase şi-a vin fiert, în butoaie odihnit,
a pahar cu vorbă-aleasă, lângă focul domolit,
suav-adie a scorţişoară şi a miere limpezită
din pălmuţe de nepot, şi-a iubire infinită...

Şi a gust de portocală, coaptă de pelin străin,
ce dau mărului sfială, rumenit pentru festin,
să ne umple sărbători, ce rup prag, înfofolite
în colinde şi cântări, cu lumină plămădite...

Ah! Şi cât miroase-a pace, a-mpliniri de vise noi,
a plămezi de vii speranţe, cu muguri firavi şi goi,
şi a colţi de poezie, stropi de soare sufletesc,
Cetina ce-a supt izvoare de crez veşnic, românesc.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a decembrie...

Miroase-a decembrie patul de palmă,
Pe care, amorţită, se vaită pana,
Tăcerea-şi aruncă a lene năframă
Pe golul de clipă, ce-şi zgâlţâie rana.

Ştii, iarnă, ce armă suflarea-mi răneşte,
Când versul păleşte din lipsă de jar,
Când dalta mirării în muchii ştirbeşte,
Să nu-ţi pot sculpta urcarea pe-altar.

Visarea-şi îmbracă cămaşa-trufie,
Când gerul revarsă pe lampă deochi,
Cad gratii de nori pe elan, bucurie
Şi-a ta stăpânire-mi bea verdele ochi.

Cojesc de tristeţe cuvintele săbii,
Să lupt cu-amorţirea, ce vrea pana mea,
În palme-nverzesc, de căldură, corăbii,
Să fac din decembrie-un martie sadea...

Nu-mi ninge pe filă cu neaua divină,
Sunt sâmbur de iarnă, căzut de pe stea,
Mi-e lutul flămând de a arşiţei vină,
Când stoarce din mine durerea, s-o bea.

De-aceea nu pot când pana se-nclină
Din soarele şters pe-un verde sălciu
Sau poate iubire expir prea puţină,
Că pana suspină în palmă, când scriu...

Mi-e frig fără tine, Iubire, fierbinte,
Adu-mi doar un mugur de martie-n vers,
Să storc îndrăzneală în pana ce minte,
Că iarna-i geloasă pe-al ei Univers...

De gânduri, în strai de-aşteptare, rumori...
Miroase-a decembrie... visez sărbători...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apicola

De când miroase-a primăvară,
Un gând mă-ndeamnă permanent:
Albinele trudesc la ţară,
Iar trântorii în Parlament.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este luna mai
În sfârşit miroase-a rai
Floarea de salcâm

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverb din Grant, evident grantios: "Lauda de şine nu miroase-a bine".

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfa

Să rămână între noi,
Prea miroase-a usturoi!

distih de Constantin Enescu (12 august 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfa

Să rămâná între noi,
Prea miroase-a usturoi!

distih de Constantin Enescu (5 iulie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui certat cu igiena

Despre Mache eu susţin
Cum că e de preferat
Când îl vezi, să fie beat,
Că atunci miroase-a vin!

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui profesor, amator de vinuri bune

La examene, se zice,
Dă dovadă că-i milos!
N-are inima să pice
Când miroase-a tămâios!

epigramă de Nicolae Andronescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomen

Toţi- bărbaţi, femei şi fete-
Toată lumea e la fel:
Toţi încep să se îmbete
Când miroase-a... Păstorel!

epigramă de Valentin Bude din Antologia umorului românesc, 2005 (1927)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu dor

Miroase înc-a toamnă dezmăţată
aceste gânduri calde când îţi scriu.
Nici tu nu vii, nici nu mă laşi să viu...
te mai ştiu oare, cea adevărată?...
Rememorez, mă zbat între extreme,
Mă tem de vorbe, le rostesc precaut
Şi-apoi pornesc din nou ca să te caut...
Da, te aştept iubito, nu te teme.
Miroase înc-a pajişti prin artere,
A fân cosit şi-a-nvăluiri de ape...
Miroase-a clipa când erai aproape...
Cât te iubesc!
Iar restul e tăcere...

poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă rece
miroase-a frunze arse-
străzile-s pustii.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (20 octombrie 2021)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!