Altruism divin
Am luat o orhidee în mână,
ce minune, ce frumusețe divină,
Doamne, iartă-mă că te întreb,
ce zori te-au inspirat înainte de toate,
de unde ai luat tiparele florale,
atât de delicate?
Cât de mult iubești acest pământ
și oamenii lui peste toate?
din ce paletă sfântă florilor le-ai dat culoare?
Iar gingășia lor neîntrecută,
mângâiată de vânt
cum ai plămădit-o sub soare?
cu ce baghetă fermecată ți-ai parfumat comorile,
ca să le întregești perfecțiunea sublimă.
Știi doamne, câtă lume ai bucurat?
când, va înțelege omenirea
scopul altruismului tău adevărat?
pe lângă multe alte.
Florile sunt poeziile pământului,
Păsările sunt poeziile cerului,
Iar muzica și iubirea sunt vibratiile înalte
ale sufletului divin și omenesc,
învăluite în cămașa recunoștinței creștine.
Doamne, din suflet îți mulțumesc!
ți-am înteles cu bucurie altruismul neîntrecut
al darurilor tale divine,
Iubire, dăruire și chemare,
sădite în floarea inimii mele plăpânde
și în orice vis de floare,
spre un nou răsărit, spre o nouă zare.
poezie de Valeria Mahok (28 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre recunoștință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
* * *
Florile sunt poeziile pământului,
Păsările sunt poeziile cerului,
Iar muzica este limbajul comun al universului.
Toate aceste minunății pământești la un loc,
Sunt poemele spiritului divin,
Dăruite lumii pentru încântare.
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- citate de Valeria Mahok despre poezie
- poezii despre păsări
- citate de Valeria Mahok despre păsări
- poezii despre muzică
- citate de Valeria Mahok despre muzică
- citate de Valeria Mahok despre flori
- poezii despre cadouri
- citate de Valeria Mahok despre cadouri
- poezii despre Pământ
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre creștere, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire, poezii despre tată sau poezii despre stele
Flori Pascale...
Deschide-mi, Iisuse, ferestrele sufletului întunecat, să intre prin ele Lumina Sfântă a învierii Tale, așa cum răsăritul soarelui inundă frumusețea dimineților senine și mulțumirea omului binecuvântat.
Deschide-mi, Iisuse, ușile sufletului împovărat de griji și pârjolit de toate intemperiile vieții, să poată intra în mijlocul lor toate harurile Tale divine, așa cum intră splendorile câmpului înflorit pe Porțile primăverii.
Deschide-mi, Iisuse, ochii sufletului adormit, să pieptăn cu lăcomia privirii mele frumusețile raiului pământean, imitația artei divine, să mă pot bucura de darurile vieții, ca libertatea păsărilor de înălțimile cerului primitor, până nu e prea târziu.
Deschide-mi, Iisuse, urechile sufletului amorțit, să nu trec cu indiferență pe lângă glasul înțelepciunii tale, care curge limpede ca apa izvoarelor de munte, murmurând divin în calea mea, veșnic însetată de pace și armonie.
Deschide-mi, Iisuse, pioșenia sufletului ispitit, să curgă din ea sfînțenia mesajelor tale divine, mărgăritarele vieții mele, de care n-aș vrea să flămânzesc niciodată, așa cum nici pământul nu ar vrea să fie însetat de ploile roditoare ale cerului.
Deschide-mi, Iisuse, larg brațele sufletului primitor, să cuprind cu ele iubirea celor patru zări ale orizontului tău divin, singura și adevărata împlinirea pământeană, care niciodată nu-mi va lăsa bogăția spiritului să devină sterp și nici crucea vieții mele să fie prea grea.
Deschide-mi, Iisuse, lada de zestre a recunoștinței și îngenunchează-mi florile sufletul în fața patimilor Tale îndurate și pentru mine. Primește florile pascale ale sufletului meu și mulțumirea a tot ce mi-ai dat să trăiesc cu folos, pe acest pământ binecuvântat.
rugăciune de Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre frumusețe, poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric sau poezii despre urechi
Pasărea
tăceam și răsfiram cuvinte
în crâng se zbăteau ca să cadă
galbene frunze
lumânarea s-a stins între lacrimi de ceară
am luat de mână cerul
să îi arât ce a mai rămas din oameni
mă îmbrac în haine de pământ
să ascult tăcerea cuvintelor ce mor
aici, târziu, la țărm uitat de mare
sunt cântec în amurg
pe buze foșnește cuvântul a valuri
să aprind în ochi curcubee
în poarta vieții o făptură
atât de albă, atât de pură
pășește încet către cer, pășește spre iubire
iubirea sufletului în țipătul pământului
cuvântul este tril divin, e tainică chemare
iar cântul ei e dus spre alte zări de păsări călătoare
mă așez pribeag pe stânca goală
tot așteptând apusul
tu ai venit în zorii noi
din suflet preacurat să aprinzi lumini
nu te-ai ascuns în ziduri de tăcere
tu ai zburat, aleasa cerului, spre stele
dar totul a fost doar un vis
tu pasăre măiastră, închisă în colivii
azi scriu surghinuit pe drum de seară
mă arde ceara arsă și strig
arată-mi Doamne calea către ea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre tăcere, poezii despre vestimentație sau poezii despre stânci
Recunoștință
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat
Ochi de privit și mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit și gură de sărutat!
Pași, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Și minte s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!
Și, Doamne, eu îți mulțumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ții
Dar eu, nu Ți-am dat decât poezii,
Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni și cât îi iubesc
Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre mâini, poezii despre mulțumire, poezii despre inimă sau poezii despre gură
Fărâmă de nimic
Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu știu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De ești al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.
Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios și infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.
Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Și să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.
Și, Doamne! Cum să nu doresc
Să știu, în infinitu-ți univers
viața mea și-a celorlalți
Oare la ce ajută.?
Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Fărâmă de țărână și nimic ce sunt,
Ție, Doamne, de ești al meu stăpân,
Îți mulțumesc acum, cât mai am timp.
Până al meu pământ voi părăsi,
Știu ce am fost, dar nu și ce voi fi,
Decât că sunt un suflet rătăcit,
Fărâmă de țărână și nimic,
Ca toate celelalte,
deci exist.
poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre infinit, poezii despre existență, poezii despre dorințe sau poezii despre ajutor
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul ei încântător de viață,
Scăldat în pacea liniștii de dimineață,
Și în parfumul florilor, miracol divin,
Sub bolta cerului senin.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul stelelor aprinse în sclipiri de noapte,
Altoi scăldat în vrăjile iubirii, sfinte șoapte,
Raze poetice pe tâmple verzi sau coapte,
Așa cum neîncetat mi-am dorit.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Și bucuria fericirii împlinită în vis real, frumos,
În rânduri altruiste împarte versul poetic,
Printre oameni cu caracter mărinimos,
Să fie viața imn armonios.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu toată simfonia viselor de zi și noapte,
Buzele florilor să mă sărute sub nobile fapte,
Destinul meu liniștit, în marea de oameni,
Fie înțelepciunea dorită în realizări înalte.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet,
În fiecare zi și în fiecare clipă a vieții mele,
Să nu îmbătrânesc nicio clipită,
În hamacul nepăsării cu vise amorțite și grele.
Primăvară ești tinerețe, iubire și speranță,
Bucuria în floare, pe orice cărare,
Ești o Julietă fericită în raze de soare,
Ești muză poetică, fermecătoare.
poezie de Valeria Mahok (17 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre fericire
Rugă și ploaie
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
să spele multele păcate
și praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi și noapte
Cum plouă, Doamne, des și mult,
peste clădirile bălțate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălți și-s tulburate
Pământul e acum noroi
și se lipește pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
și cum îndoaie orice floare
Câte umbrele s-au deschis
și câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulți aduși azi-noapte
Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
mă iartă, Doamne, de păcate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre nori, poezii despre noapte sau poezii despre iertare
Soarele meu...
O floare se usucă-n vânt,
ușor se pleacă spre pământ,
e cotropită de dogoare,
de arșița venind din Soare.
Așteaptă doar o mângâiere,
iar de la vânt o adiere,
cu briza lui răcoritoare
ce-i poate da viață, culoare,
că altfel nu s-ar numi floare,
iar floarea vieții sunt chiar eu
și tu devii Soarele meu
că-n suflet te-am purtat mereu.
În zori mă bucur de lumină,
la prânz de zumzet de albină,
amiezele cu drag petrec,
cu alte flori să mă întrec,
culori, parfum, arom', buchet,
te-mbată-n câmp, sunt berechet,
și toate florile doresc
blagoslovit dumnezeiesc.
Iar la apus, către-nserat,
când intră toate în păcat
că ruga nu le-a ascultat,
pe mâine iar le-a amânat,
încep să facă temenele,
se ofilesc de dor și jele,
că vine noaptea pe furiș,
iar vreun flăcău, pitiș-pitiș,
s-o tăvăli cu mândra lui
când dau frâu liber dorului
și pân' la roua dimineții
au ostoit tot rostul vieții.
Eu, tandră și încrezătoare,
rămân cea mai fidelă floare,
cultiv speranța ce nu moare,
respectuoasă, răbdătoare,
aștept un răsărit de Soare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre Soare, poezii despre încredere, poezii despre viitor sau poezii despre superlative
- floare
- Florile sunt poeziile pământului.
definiție aforistică de Valeria Mahok (aprilie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre flori sau aforisme despre poezie
Dă-mi, Doamne...
Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nunțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteaodată,
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viață lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ,
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmied.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri,
Și dragostea, ce o râvnește orice muritor.
Dă-mi, Doamne, pace în suflet și recunoștință,
Să-ți mulțumesc în fiecare clipă, că trăiesc,
Și să-ți transmit mesajul de iubire mai departe,
Căci calitatea vieții are mare preț.
poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre verde sau poezii despre pesimism
Rugăciune
iartă-mă, Doamne,
mă cațăr spre cer
pe picioare de lemn
sunt suflet de humă
murdar de gânduri, frică, păcate
iartă-mă Doamne,
că plâng pe brațele crucii
pășesc către El și pașii se pierd
printre cruci frânte de suflet
azi pier în stropii de sânge
căzuți de pe crucea fiului Tău
zac la marginea lumii
în șuvoaie de lacrimi
la cap mi-au pus bolovani
să nu mă ridic și să sper
iartă-mă Doamne
că plâng și iar pier, la picioarele crucii
iartă, Doamne,
fiul tău, umil și stingher
rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre sânge, poezii despre religie, poezii despre prezent sau poezii despre lemn
Iar toamnă
Te prind toamnă în palmele mele,
Culoarea ta ruginie în suflet mi-a intrat,
Prin frunze moarte îmi caut veșnicie,
Din zborul unui gând eu astăzi te-am luat!
Cu pași plini de iubire, spre tine mă îndrept,
În fiecare an tu mă cuprinzi cu-a tale vise,
Tot ce-mi oferi e viața, am înteles!
În tine, sunt toate nopțile de dragoste promise.
Te scuturi de speranțe și le oferi în dar,
Celor nostalgici, plini de dăruire.
Prin liniștea și puritatea ce-o trăiești,
Aduci în jurul tău doar iubire!
Acoperă-mă toamnă cu parfumul tău,
Îmbracă-mă în covor de frunze ruginii,
Plouă peste mine magia ta,
Lasă-te descoperită de oamenii cu suflete vii!
poezie de Liliana Andrei (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre toamnă sau poezii despre promisiuni
Florile
Dumnezeu cănd florile ni le-a dat,
Pe toate din Rai le-a luat
Și cu ele și câte un colțișor de Rai ne-a dat.
Eu când flori primesc, sau la flori privesc, cu florile vorbesc
Și știu că prin ele din Rai câte un cuvânt bun primesc!
Pentru toate florile din lume, Doamne eu îți mulțumesc!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre Dumnezeu
Cu cât Doamne
Cu cât Doamne eu mă vreau
Să fiu Isus lângă Tine
Cu atât ființa-ți dau
Doar cu Tine eu să stau
Prinț al slăvilor divine
Cu cât Isus eu doresc
Tu în brațe să mă prinzi
Cu atât eu te slăvesc
Căci Ființa îți iubesc
Și în Duhul mă cuprinzi
Cu cât Doamne pe cărare
Umblu numai după Tine
Eu prin har și îndurare
Îți slăvesc Numele-ți mare
Onorat să fii de mine
Căci îți cânt a Ta Ființă
Și te laud te cinstesc
În a Ta făgăduință
Vreau să umblu prin credință
Veșnic dar să te slăvesc
Cu cât Doamne Tu îmi ești
Azi și țintă și izvor
Cu atât mă însoțești
Mila Ta îmi dăruiești
Chiar și-n vecul viitor
Cu cât Doamne eu ascult
Mai profund Cuvântul Tău
Eu Isuse nevăzut
Cu atât sunt mai pierdut
De fire și sunt al Tău
Cu cât eu fac azi din cer
O fereastră către Tine
Cu atât de Lucifer
Sunt pierdut Doamne-n etern
Că-s păzit și-s tot mai bine
Cu atâta Tu mă ții
Doar în jertfa milei Tale
Cu atât spre veșnicii
Zbor spre țara celor vii
Căci Isuse îmi ești cale
07-11-2021 Bet.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre laudă sau poezii despre jertfă
Vă mulțumesc!
Mulțumesc Dragoste că nu mă uiți
mulțumesc Doamne
Mulțumesc Prieteni că existați
mulțumesc Doamne
Muțumesc Iubito că ești așa de frumoasă
mulțumesc Doamne
Mulțumesc Poezie că-mi dai voie să-ți fiu mire
mulțumesc Doamne
Mulțumesc Dușmanilor că sunteți alături de mine
mulțumesc Doamne
În fine
muțumesc tuturor fetelor și femeilor
că fac suportabile viața și moartea
în egală măsură
mulțumesc Doamne
Mulțumesc lume și nelume
că sunteți de neînlocuit
mulțumesc Doamne
Azi și-ntotdeauna
Mulțumesc Doamne
ps
Mulțumesc și lui Costel Zăgan că-mi permite să-i folosesc numele
drept
pseudonimul meu cel de toate zilele
VĂ MULȚUMESC TUTUROR
celor văzuți și nevăzuți
de aici și de pretutindeni
Îți mulțumesc MULȚUMESC!
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vulturi, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
Rugăciune la aniversare
DOAMNE, din adâncul sufletului,
Cu profunda recunoștință
Îți mulțumesc ca viața Tu mi-ai dat
Și ca în viața încă m-ai păstrat,
Cu harurile-Ti m-ai coplesit
Cu bunatatea-Ti m-ai fericit
M-ai ajutat sa-ti înțeleg Cuvintele
Sa-ti respect și Legile
Totuși, de-atatea ori eu Ti-am greșit
Și lângă Calea - Ți am pășit...
Te rog fierbinte sa mă ierți
Și spre poteci mai blânde sa mă îndrepți
Îți mulțumesc ca sunt,
Îți mulțumesc ca sunt cine sunt, dar
Mi-as dori sa fiu cine ai vrut
Și vrei sa fiu
Îți mulțumesc ca ești cu mine
Îți mulțumesc ca ești lângă mine
Îți mulțumesc ca ești și în mine!
As vrea sa fiu, DOAMNE, cu Tine
Și acum
Dar și în Viața de Apoi!
MULȚUMESC, IARTA-MA, TE IUBESC!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viața de apoi, poezii despre respect sau poezii despre legi
Poemul zeului albastru
Doamne, s-a întors viața la mine
a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie
cu cer grav și frumos ca o noapte adâncă
timpul devenise auriu și fierbinte
și m-am înveșmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată
trecuseră ani de când zeul albastru
nu mai coborâse pe pământ
iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de lume
și Doamne, câte rugi înălțasem către tine
să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile zeului
sa-mi mai las trupul răsfățat de nectarul ceresc
în nopți cu aromă de nemurire
și mi-ai răspuns, Doamne,
trimițându-mi vise de aur
iar aripa îngerului s-a deschis deasupra mea
ca la o binecuvântată rugă
am pornit la drum, Doamne,
în căutarea inimii mele pierdute
știam că voi străbate păduri și deșerturi
până să-mi regăsesc miracolul
sub chip de sărut nemuritor
zeul mă aștepta zâmbind în lumina binecuvântată
și din palmele lui a țâșnit inima mea
zvâcnind în fericirea fără de pereche
mână în mână am colindat străzi atemporale
ne-am îmbrățișat sub ploaia de aur
trimisă din cerul Tău, Doamne
iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie și nemurire
sunt în mâna ta, Doamne,
cu toată fericirea mea păgână și sfântă
m-am îmbolnăvit de viciul vieții
iar în vârful peniței mele
stă iubirea fără seamăn
și albastrul cerului tău
îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în palmele zeului
să mă hrănesc din propria mea patimă
până când voi trece pe poarta ce duce la Tine
sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile
lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu
lasă-mă să-mi respir libertatea
precum o pasăre cântătoare în dimineți fermecate
sângele zeului curge acum prin penița mea
prin trupul meu zvâcnind de tinerețe
prin visele mele hinărind peste cetăți și păduri
din el îmi iau stropul de Rai
cu care mă voi înfațișa înaintea Ta, Doamne,
în ziua din urmă
dă, Doamne, cu sânge și pulbere de rai
îți scriu epistola aceasta
ce nu aș vrea să se termine niciodată
lasă-mi pe veci visarea, Doamne!
poezie de Alina Beatrice Chesca (25 iunie 2015)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre albastru sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ești creator
În cântări de bucurie
Izbucnesc naintea Ta
Stelele de dimineață,
Cerul în splendoarea sa.
La cămările zăpezii
Nimeni altul n-a pătruns
Dintre toți ce sunt în lume
Cine altul dă răspuns?
Poarta morții ai deschis-o
Doamne îți e supusă Ție
Cerurile îți scot toate
Strigăte de bucurie.
Tu cunoști drumul ce duce
La locașul de lumini
Tu pe spini și pălămidă
Le poți transforma în crini.
Împarți a luminii cale,
Vântul Ție ți-e supus
Ai legat cu legătură
Toate stelele de sus.
Poruncești lumina zilei
Ea să își arate zori
Glasul Tău Ți se înalță
Din pământ până la nori.
Picăturilor de rouă
Naștere Doamne ai dat
Tu cunoști la toate calea
Toate Doamne ai creat.
Ești trecutul și prezentul
Și la toate viitor
Ești Stăpânul de creație
Ești a toate Creator.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre trecut sau poezii despre rouă
Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)
Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint și te abund cu năstrușniciile mele
dar, fără să știi, sufăr în mine căci, știu că
nu sunt mereu așa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
și din iubirea ta!
Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre femei, poezii despre durere sau poezii despre Revelion