Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doina-Maria Constantin

Invoc ploaia de flori

Când sufletu-mi incandescent de dubii
zboară printre misterele de foc
și lamele roșii rănesc orice surâs în dodii,
purced în voiajul sinelui prin Țara de Foc,
în timp făr'de timp, pierdute corăbii.
De pe fețe înfricoșate,
apa divină îndepărtează
perverse noroaie atoate,
și de-ndat' mă transform în verde sfârlează.
Ca un copil ce privește viitorul plângând,
sting timpul, invoc ploaia de flori,
în nefericire să nu ne lase murind,
ci viața să schimbăm în calde culori.
Ajung apoi acolo, apostolește,
unde în cânturi îndulcite de speranțe,
fiecare destin se întâlnește.
Simt încă parfumul petalelor salvate,
ființa-mi radiază din nou de dorințe uitate.
Cu piciorul ating capătul de drum,
cu brațe verzi, spice de lumină culeg,
grijulie le ascund în pumn,
pâini pentru suflete voi face ca un bun strateg...
*
La masa bogată cu drag vă invit,
când sufletu-i sătul, putem zbura spre infinit!

poezie de din Continuum
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Parfumul tău

Doar o imagine în depărtare
a rămas pierdut pământul,
acolo unde marea 
întâlnește din nou cerul,
unde noaptea se va vopsi
în culori de argint și vii,
iar eu, femeia... 
privi-voi zările pustii...

Când vântul se va înălța,
din nou, simți-voi încă o dată
parfumul dulce al tău,
el îmi rămâne de la tine
al meu – drag ecou,
răsunând la infinit 
și obsesiv în visul meu.

poezie de
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Mai am timp să trăiesc

Pletele-mi țâșnesc în bătaia vântului
și libere gândurile-mi în zbor se rotesc,
legănate de cânturi ale naturii-n libertate
și doruri de plai românesc.
Peste umeri simt bătăi de aripi delicate
ai fluturilor hoinări și confuzi, evadați din noapte.
Printre reflexe solare în flora parfumată scufund,
în depărtare văd azurul mării strălucitor și profund
și mă întreb de câte ori am încredințat
acestei liniștitoare bucăți de natură,
văzută-n perspectivă trecătoare,
miile mele emoții,
delirul cel mai intens al sufletului in spirala vitii...
Multe dorințe au ornat cu stele viața mea
și încă infinit o îmbogățesc,
căci nu a sosit încă momentul,
cu siguranță mai am timp să trăiesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare reziști.... în mare înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, -ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.

Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!

Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp și rău să nu îți pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunși de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Abilă și provocatoare

Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.

Pun clipele... în secundare
Și vraja toată pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.

Mai caut încă, necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.

Mă-ncolăcești, năucitoare,
Topindu- înspre amiezi,
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.

Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet pe îndelete
Din dimineți spre asfințit.

Voi rândui... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.

Le pun apoi... acolo unde,
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iluzie

Spune-mi iubești
și voi avea aripi,
minte-
și-am încerc zborul.
Dacă este adevărat
voi zbura cu aripi de foc
în adâncimi necunoscute
încă de mine.
Spune-mi că vom zbura
cândva împreună
și voi fi fericit
ridicându-
din adâncuri pe lună;
dar să nu-mi spui
că ești doar iluzie
și nu putem zbura,
mă voi prăbuși
într-o mare
de speranțe ucise

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Abilă și provocatoare

Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.

Pun clipele în secundare
Și vraja toată... pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.

Mai caut încă necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.

Mă-ncolăcești năucitoare,
Topindu- înspre amiezi
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.

Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet, pe îndelete,
Din dimineți... spre asfințit.

Voi invoca... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.

Le pun apoi... acolo unde
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Timp și destin

TIMP ȘI DESTIN

O, cum se duce timpul pe căile astrale
și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,
lăsând-ne în gene repere ancestrale
jaloneze calea urmașilor ce vin.

Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,
fără știm, anume, ce fi-va după noi,
călătorind cu gândul spre neștiute stele
la mii de ani lumină-nainte sau-napoi.

N-ajunge nici lumina acolo unde gândul
ne poartă într-o clipă prin spațiul infinit,
să ne aducă taina ce-a zămislit Cuvântul
la marginile lumii în timp nedefinit.

Cuvînt-dumnezeire, ce arde ca o torță
în sufletele noastre, orfane pe pământ,
ca să primim în cuget nemuritoarea forță
din veșnicia sacră a Duhului Cel Sfânt.

poezie de din Timp și destin
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Suflet stingher

Suflet stingher,
Deschide-ți inima.
Privește spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.

Privește spre cer,
Într-un colț voi fi eu.
Martor la ceea ce ești tu,
Acolo jos pe pământ.

Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.

Prin vis te-nsoțesc,
Și-n noapte sângele-ți fierb.
Si-ți alerg prin vene,
Prin anotimpuri și vrere.

Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc și-n scrieri în rime.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scânteia divină

în mine-i o scânteie ce se va face foc
când gerul va da buzna prin gândurile mele
flăcări sentimentale fără echivoc
vor lumina drumul meu către stele.

străbat exaltată ca Luna universul
întâlnesc la porți zâmbete îngerești
la vernisaj de astre prezint versul
legat ireversibil de magice povești.

în mine-i o scânteie care arde mocnit
precum iubirea care neîncetat crește
ca un curcubeu țâșnește spre zenit
și-un drum fără noroaie cucerește.

divină e scânteia ce se va face foc
topească gheața în jurul lui joc.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Cânt pentru iubire!

prin timp de veacuri și de mii de timpuri
răsar în zeci de mii de gânduri, flori
iar parfumul dimineților prin crânguri
vin prin aburi de primăvară și vă spun

suntem trupuri de unduire-n suflete
porți deschise spre universuri, iubire
copile din soare ațintind mereu privire
spre viață, spre voi, și pentru tine

cântăm pământului mii de culori minune
noi răsărim și suntem izvor de nemurire
vrem cu bucurie ca-n inima fiecărei case
de-i fecioară, femeie sau pentru plete albe
să vă cântăm cu drag ce-a mai frumosă melodie
a florilor culoare!

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Plouă cu flori

N-aveam nevoie de cuvinte
Ploaia se topește -n flori
Un zâmbet un suflet cuminte
Atingerea de mâini ne dă fiori

Doar c-o privire m-ai sedus
Fermecător parfum de floare
Și dorul meu a fost răpus
Sărutul petalelor la floare

Plouă cu zâmbet de copil
Prin părul tău gălbui de aur
Ești înflorită ca luna lui april
Ochii visători un nou tezaur

Gândul zboară fără cuvinte
Doar ochii-ti vorbesc te iubesc
Pătrunde și sapă prin munte
Luminița prin tunel o zăresc

Sufletele noastre se ating
Intr-o explozie de culori
În mijlocul cerului se stâng
Plouă cu vise și iubire de flori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Kali

Timpul îmi șoptește, la capătul pământului,
Îmbătat de o ultimă ceașcă de cafea
Că tristețea mă face mai frumoasă...
Și am ales rămân așa, statică
Eliberând printre gratiile sufletului
Ultimele urme ale unui zâmbet...
Am rupt orologiul în patru păcate
Am împărtit totul în doisprezece secunde uitate
Poate...
Niciodată slabiciunile nu m-au dezamăgit
Mi-au umplut speranțe deșarte
M-au descompus până la minus infinit...
Mi-e dor de mine... Kali
Femeia care nu părea mai femeie
Doar pentru că putea poarte o rochie cu mândrie
Azi... se scurge și toamna din mine
În timp ce îmi îndrept pașii spre deșertăciune
Ce mai aștept și până când?
Până când... a iubi și a fi iubită o valoreze
Cât toate comorile maharajahului
Până când îmi voi trage puterile de la umbra lunii...
Într-o bună zi o aud cântecul spiritelor
Și atunci o știu că am moștenit anumite daruri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Iubire, salvează-ne!

Această iubire violentă, fragedă, tanără, disperată,
frumoasă ca ziua și rea ca timpul pierdut în genuni,
așa adevărată, atât de veselă și ironică,
sigură de ea, ca un om liniștit privind cozi de păuni
dar și timorată ca un copil în întuneric, tremurând de frică...
Această iubire ce pe unii înfricoșează când ea le vorbește,
spionată, persecutată, rănită, călcată-n piciore,
ucisă, negată, uitată...
Această iubire încă întreagă, atît de vie și însorită,
e a ta, e a mea, e ceea ce-a fost,
e mereu nouă și niciodată schimbată,
adevărată ca o plantă pe câmpuri virgine,
tremurătoare ca pasărea în zboruri perene,
caldă și vie ca vara fecioarelor Sabine.
Doar împreună o putem reseta,
o putem adormi deci redeștepta
sfidând îmbătrânirea, adormindu-ne iar cu ea,
trezindu-ne din nou reîntineriți, surâzând aievea...
Iubirea noastră e acolo! Incăpățanată ca și vânturile,
vie precum o dorință, crudă ca și memoria,
proastă precum regretele, fragedă ca și amintirile,
rece precum marmura, frumoasă ca ziua...
Inocentă ca un copil... ne privește surâzătoare,
ne vorbește fără a spune nimic... dar eu,
tremurând o ascult și strig...
Strig pentru tine, pentru mine, pentru ei și pentru noi,
o implor pentru tine, pentru mine, pentru voi,
pentru toți aceeia ce se iubesc și cei ce s-au iubit...
Îngenunchiată, eu strig necontenit
... pentru tine, pentru mine,
pentru toți alții care nu o cunosc...
"Opreste-te acolo unde ești,
acolo unde ai fost și alte dăti!
Oprește-te și nu pleca!
Noi ce te-am cunoscut nu te-am uitat,
devenim ghețari nu ne lăsa!
La marginea pădurii, în codrul memoriei de ești,
ridica-te de-ndat', întinde a ta mână,
salvează-ne din astă viață anostă, lipsită de povești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

În drum spre necunoscutul din noi

Răsare soarele,
Linii în culori diferite,
Printre păsări și crengile copacilor
Se observa o usoara lumina...
Lumina soarelui patrunde-n ochi
Lumina imi vorbeste, prin cuvinte
Nu se poate distanta, ci continua
Continua sa-mi vorbeasca descifrat
Apoi incepe sa-mi transmita diverse
Simboluri... pe care sa le descifrez eu...
Accept cu drag, lumina si caldura
Si multumesc de 3 ori Divinitatii
Ma simt linistita, fericita, iubita
Si asta ii permite iubirii de sine, manifestarea
Nu caut un lucru... nu descifrez misterele vietii
Dar patrund in necunoscutul...
Adevarul si multicolorul cer...
Printre nori si ispite, printre vise si vise.
Brazi, mandrii imi deschid calea,
Sunt adierea, lumina, alteta
Ma las scaldata de lumina si
Simt dragostea ta, cum ma cuprinde
Simt linistea si mangaierea ta, de la distanta.
Simt, cugetul si bucuria...
Adierea si parfumul unei nopti de Toamna.
Ating cu palmele... incurabila calatorie
Inspre mine, inspre interiorul unui suflet...
Spre a pasi cu smerenie pe drumul vietii.
Renasterii si binecuvantarii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre șlefuite și cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieții, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd și muțesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădițe să se înfrupte din destin,
Căci viața ca și apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Iubire

Iubești - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori și de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubești - când suava icoană
ce-ți faci în durere prin veac
o ții înrămata ca-n rana
stravechiului verde copac.

Iubești - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânți culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubești - când simțiri se deșteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubești - când întreaga faptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îți este-n aceeași masură
și lavă pătrunsă de lună.

poezie celebră de
Adăugat de Elena MeculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Michelle Rosenberg
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Doina-Maria Constantin

Joia verde

Mi-am pus azi rochiță verde
cu volane de maci roșii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
cinstească-n Joia Verde
grânele și stirpea florii.

Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău și ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce strălucește-n Orion.

Patruzeci găleți cu apă
în ritualul morților,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paștilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de vagabond

Un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie,
Sunt sătul de pietre, de beton și de tramvaie care hârâie;
Mi-e dor de depărtări, de ce se află dincolo de orizontul mării,
De țărmuri bătute de furtuni sălbatice, ajunse la capătul răbdării.

O, eu o dispar de-aici, voi părăsi larma-acestor străzi gregare,
Evadând acolo unde, la catarg, pe vergă se-întinde vela-n soare;
Acolo unde, ancorate, dansează iolele pe val cu prova-n vânt,
O, voi pleca, voi pleca curând, am cu mareea care pleacă legământ.

La început voi auzi cum sună briza mării, cum cântă albatroșii,
Sunetul făcut de brizanții care de navă se izbesc, voioșii –
Cântecele venind dinspre cabestan și curgând peste covertă, ape....
Apoi, sufletul meu va ști că sunt unde-am dorit sau foarte-aproape.

Sunt bolnav de-atâtea pietre și beton, sufletu-mi bolnav, zic,
Râvnește la mările vântoase, verzi, la ținuturile lui Moby Dick.
Și voi fugi, voi fugi de zgomotul făcut de roți, de-a zidurilor râie,
Pentru că un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de primăvară

A venit o vară cruntă,
atât de timpurie,
Pentru inima-mi cu dor
ce tot încă mai arde,
În foc de amintiri
de martie și aprilie
Iar mai, grozav, își varsă
văpăile-n cascade.

A sa dogoare-o simt
ca pe-o stranie simbioză,
În care-i hranit florarul
de luna lui cuptor;
Primăvară, e doar clipa
suspendată de o poză,
Ca un strop de apă rece
într-un încins ulcior.
.
Dar însfârșit spre seară,
un nor imens se-ntinde,
Pe cerul tot mai roșu,
t ot mai incandescent
Iar dorul meu de jar
și aerul fierbinte
Se sting sub stropii desi
ce cad ca un torent.

Fiorul de aversă,
ce doru-mi potolește,
Pătrunde-n flori și iarbă,
prin fiecare fir;
În culori de curcubeu
apoi se arcuiește,
Atunci când norul pleacă
pe aripi de zefir.

Suav parfum, prin aer,
cu miresme tandre,
Ce doar salcâmii-n floare
știu ca să-l stârnescă,
Plutește ca s-aline
inimile-albastre,
In ele aducand
o pace îngerească.

poezie de (mai 2003)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Stele și suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua și sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ținându-se de mână, suflete și stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos -l înțelegi,
este frumos -l asculți,
când începe simfonia celestă,
răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorință.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrățișez cu Soarele
și răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viața.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete.
Își dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook