Invoc ploaia de flori
Când sufletu-mi incandescent de dubii
zboară printre misterele de foc
și lamele roșii rănesc orice surâs în dodii,
purced în voiajul sinelui prin Țara de Foc,
în timp făr'de timp, pierdute corăbii.
De pe fețe înfricoșate,
apa divină îndepărtează
perverse noroaie atoate,
și de-ndat' mă transform în verde sfârlează.
Ca un copil ce privește viitorul plângând,
sting timpul, invoc ploaia de flori,
în nefericire să nu ne lase murind,
ci viața să schimbăm în calde culori.
Ajung apoi acolo, apostolește,
unde în cânturi îndulcite de speranțe,
fiecare destin se întâlnește.
Simt încă parfumul petalelor salvate,
ființa-mi radiază din nou de dorințe uitate.
Cu piciorul ating capătul de drum,
cu brațe verzi, spice de lumină culeg,
grijulie le ascund în pumn,
pâini pentru suflete voi face ca un bun strateg...
*
La masa bogată cu drag vă invit,
când sufletu-i sătul, putem zbura spre infinit!
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre țări
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
Citate similare
Parfumul tău
Doar o imagine în depărtare
a rămas pierdut pământul,
acolo unde marea
întâlnește din nou cerul,
unde noaptea se va vopsi
în culori de argint și vii,
iar eu, femeia...
privi-voi zările pustii...
Când vântul se va înălța,
din nou, simți-voi încă o dată
parfumul dulce al tău,
el îmi rămâne de la tine
al meu drag ecou,
răsunând la infinit
și obsesiv în visul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre noapte
- poezii despre infinit
- poezii despre imagine
- poezii despre femei
- poezii despre culori
- poezii despre argint
- poezii despre Pământ
Mai am timp să trăiesc
Pletele-mi țâșnesc în bătaia vântului
și libere gândurile-mi în zbor se rotesc,
legănate de cânturi ale naturii-n libertate
și doruri de plai românesc.
Peste umeri simt bătăi de aripi delicate
ai fluturilor hoinări și confuzi, evadați din noapte.
Printre reflexe solare în flora parfumată mă scufund,
în depărtare văd azurul mării strălucitor și profund
și mă întreb de câte ori am încredințat
acestei liniștitoare bucăți de natură,
văzută-n perspectivă trecătoare,
miile mele emoții,
delirul cel mai intens al sufletului in spirala vitii...
Multe dorințe au ornat cu stele viața mea
și încă infinit o îmbogățesc,
căci nu a sosit încă momentul,
cu siguranță mai am timp să trăiesc.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre libertate, poezii despre superlative, poezii despre stele sau poezii despre siguranță
Prin pomii din livezi
Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare să reziști.... în mare să înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.
Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!
Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!
Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...
Retrage-te la timp și rău să nu îți pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunși de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre înot, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre sărbători, poezii despre seară sau poezii despre promisiuni
Abilă și provocatoare
Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.
Pun clipele... în secundare
Și vraja toată pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.
Mai caut încă, necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.
Mă-ncolăcești, năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi,
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.
Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet pe îndelete
Din dimineți spre asfințit.
Voi rândui... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.
Le pun apoi... acolo unde,
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre nisip, poezii despre minciună, poezii despre miezul zilei, poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre dimineață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iluzie
Spune-mi că mă iubești
și voi avea aripi,
minte-mă
și-am să încerc zborul.
Dacă este adevărat
voi zbura cu aripi de foc
în adâncimi necunoscute
încă de mine.
Spune-mi că vom zbura
cândva împreună
și voi fi fericit
ridicându-mă
din adâncuri pe lună;
dar să nu-mi spui
că ești doar iluzie
și nu putem zbura,
că mă voi prăbuși
într-o mare
de speranțe ucise
poezie de Costel Pîrlogea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre aripi sau poezii despre adevăr
Abilă și provocatoare
Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.
Pun clipele în secundare
Și vraja toată... pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.
Mai caut încă necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.
Mă-ncolăcești năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.
Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet, pe îndelete,
Din dimineți... spre asfințit.
Voi invoca... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.
Le pun apoi... acolo unde
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp și destin
TIMP ȘI DESTIN
O, cum se duce timpul pe căile astrale
și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,
lăsând-ne în gene repere ancestrale
să jaloneze calea urmașilor ce vin.
Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,
fără să știm, anume, ce fi-va după noi,
călătorind cu gândul spre neștiute stele
la mii de ani lumină-nainte sau-napoi.
N-ajunge nici lumina acolo unde gândul
ne poartă într-o clipă prin spațiul infinit,
să ne aducă taina ce-a zămislit Cuvântul
la marginile lumii în timp nedefinit.
Cuvînt-dumnezeire, ce arde ca o torță
în sufletele noastre, orfane pe pământ,
ca să primim în cuget nemuritoarea forță
din veșnicia sacră a Duhului Cel Sfânt.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfințenie sau poezii despre gânduri
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre poezie, poezii despre oraș, poezii despre nuntă, poezii despre nori sau poezii despre devenire
Suflet stingher
Suflet stingher,
Deschide-ți inima.
Privește spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.
Privește spre cer,
Într-un colț voi fi eu.
Martor la ceea ce ești tu,
Acolo jos pe pământ.
Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.
Prin vis te-nsoțesc,
Și-n noapte sângele-ți fierb.
Si-ți alerg prin vene,
Prin anotimpuri și vrere.
Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc și-n scrieri în rime.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Scânteia divină
în mine-i o scânteie ce se va face foc
când gerul va da buzna prin gândurile mele
flăcări sentimentale fără echivoc
vor lumina drumul meu către stele.
străbat exaltată ca Luna universul
să întâlnesc la porți zâmbete îngerești
la vernisaj de astre să prezint versul
legat ireversibil de magice povești.
în mine-i o scânteie care arde mocnit
precum iubirea care neîncetat crește
ca un curcubeu țâșnește spre zenit
și-un drum fără noroaie cucerește.
divină e scânteia ce se va face foc
să topească gheața în jurul lui să joc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre îngeri sau poezii despre versuri
Cânt pentru iubire!
prin timp de veacuri și de mii de timpuri
răsar în zeci de mii de gânduri, flori
iar parfumul dimineților prin crânguri
vin prin aburi de primăvară și vă spun
suntem trupuri de unduire-n suflete
porți deschise spre universuri, iubire
copile din soare ațintind mereu privire
spre viață, spre voi, și pentru tine
cântăm pământului mii de culori minune
noi răsărim și suntem izvor de nemurire
vrem cu bucurie ca-n inima fiecărei case
de-i fecioară, femeie sau pentru plete albe
să vă cântăm cu drag ce-a mai frumosă melodie
a florilor culoare!
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre virginitate, poezii despre trup și suflet, poezii despre păr alb sau poezii despre păr
Plouă cu flori
N-aveam nevoie de cuvinte
Ploaia se topește -n flori
Un zâmbet un suflet cuminte
Atingerea de mâini ne dă fiori
Doar c-o privire m-ai sedus
Fermecător parfum de floare
Și dorul meu a fost răpus
Sărutul petalelor la floare
Plouă cu zâmbet de copil
Prin părul tău gălbui de aur
Ești înflorită ca luna lui april
Ochii visători un nou tezaur
Gândul zboară fără cuvinte
Doar ochii-ti vorbesc te iubesc
Pătrunde și sapă prin munte
Luminița prin tunel o zăresc
Sufletele noastre se ating
Intr-o explozie de culori
În mijlocul cerului se stâng
Plouă cu vise și iubire de flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Kali
Timpul îmi șoptește, la capătul pământului,
Îmbătat de o ultimă ceașcă de cafea
Că tristețea mă face mai frumoasă...
Și am ales să rămân așa, statică
Eliberând printre gratiile sufletului
Ultimele urme ale unui zâmbet...
Am rupt orologiul în patru păcate
Am împărtit totul în doisprezece secunde uitate
Poate...
Niciodată slabiciunile nu m-au dezamăgit
Mi-au umplut speranțe deșarte
M-au descompus până la minus infinit...
Mi-e dor de mine... Kali
Femeia care nu părea mai femeie
Doar pentru că putea să poarte o rochie cu mândrie
Azi... se scurge și toamna din mine
În timp ce îmi îndrept pașii spre deșertăciune
Ce mai aștept și până când?
Până când... a iubi și a fi iubită o să valoreze
Cât toate comorile maharajahului
Până când îmi voi trage puterile de la umbra lunii...
Într-o bună zi o să aud cântecul spiritelor
Și atunci o să știu că am moștenit anumite daruri.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre secunde
Iubire, salvează-ne!
Această iubire violentă, fragedă, tanără, disperată,
frumoasă ca ziua și rea ca timpul pierdut în genuni,
așa adevărată, atât de veselă și ironică,
sigură de ea, ca un om liniștit privind cozi de păuni
dar și timorată ca un copil în întuneric, tremurând de frică...
Această iubire ce pe unii înfricoșează când ea le vorbește,
spionată, persecutată, rănită, călcată-n piciore,
ucisă, negată, uitată...
Această iubire încă întreagă, atît de vie și însorită,
e a ta, e a mea, e ceea ce-a fost,
e mereu nouă și niciodată schimbată,
adevărată ca o plantă pe câmpuri virgine,
tremurătoare ca pasărea în zboruri perene,
caldă și vie ca vara fecioarelor Sabine.
Doar împreună o putem reseta,
o putem adormi deci redeștepta
sfidând îmbătrânirea, adormindu-ne iar cu ea,
trezindu-ne din nou reîntineriți, surâzând aievea...
Iubirea noastră e acolo! Incăpățanată ca și vânturile,
vie precum o dorință, crudă ca și memoria,
proastă precum regretele, fragedă ca și amintirile,
rece precum marmura, frumoasă ca ziua...
Inocentă ca un copil... ne privește surâzătoare,
ne vorbește fără a spune nimic... dar eu,
tremurând o ascult și strig...
Strig pentru tine, pentru mine, pentru ei și pentru noi,
o implor pentru tine, pentru mine, pentru voi,
pentru toți aceeia ce se iubesc și cei ce s-au iubit...
Îngenunchiată, eu strig necontenit
... pentru tine, pentru mine,
pentru toți alții care nu o cunosc...
"Opreste-te acolo unde ești,
acolo unde ai fost și alte dăti!
Oprește-te și nu pleca!
Noi ce te-am cunoscut nu te-am uitat,
să devenim ghețari nu ne lăsa!
La marginea pădurii, în codrul memoriei de ești,
ridica-te de-ndat', întinde a ta mână,
salvează-ne din astă viață anostă, lipsită de povești!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre frică, poezii despre întuneric sau poezii despre violență
În drum spre necunoscutul din noi
Răsare soarele,
Linii în culori diferite,
Printre păsări și crengile copacilor
Se observa o usoara lumina...
Lumina soarelui patrunde-n ochi
Lumina imi vorbeste, prin cuvinte
Nu se poate distanta, ci continua
Continua sa-mi vorbeasca descifrat
Apoi incepe sa-mi transmita diverse
Simboluri... pe care sa le descifrez eu...
Accept cu drag, lumina si caldura
Si multumesc de 3 ori Divinitatii
Ma simt linistita, fericita, iubita
Si asta ii permite iubirii de sine, manifestarea
Nu caut un lucru... nu descifrez misterele vietii
Dar patrund in necunoscutul...
Adevarul si multicolorul cer...
Printre nori si ispite, printre vise si vise.
Brazi, mandrii imi deschid calea,
Sunt adierea, lumina, alteta
Ma las scaldata de lumina si
Simt dragostea ta, cum ma cuprinde
Simt linistea si mangaierea ta, de la distanta.
Simt, cugetul si bucuria...
Adierea si parfumul unei nopti de Toamna.
Ating cu palmele... incurabila calatorie
Inspre mine, inspre interiorul unui suflet...
Spre a pasi cu smerenie pe drumul vietii.
Renasterii si binecuvantarii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre smerenie, poezii despre simbolistică sau poezii despre păsări
* * *
Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre șlefuite și cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieții, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd și muțesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădițe să se înfrupte din destin,
Căci viața ca și apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.
poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păcăleli, poezii despre frunze, poezii despre dor sau poezii despre crengi
Iubire
Iubești - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori și de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubești - când suava icoană
ce-ți faci în durere prin veac
o ții înrămata ca-n rana
stravechiului verde copac.
Iubești - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânți să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubești - când simțiri se deșteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubești - când întreaga faptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îți este-n aceeași masură
și lavă pătrunsă de lună.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre moarte, poezii despre inteligență sau poezii despre icoane
Joia verde
Mi-am pus azi rochiță verde
cu volane de maci roșii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
să cinstească-n Joia Verde
grânele și stirpea florii.
Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău și ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce strălucește-n Orion.
Patruzeci găleți cu apă
în ritualul morților,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paștilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre prezent sau poezii despre negru
Cântec de vagabond
Un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie,
Sunt sătul de pietre, de beton și de tramvaie care hârâie;
Mi-e dor de depărtări, de ce se află dincolo de orizontul mării,
De țărmuri bătute de furtuni sălbatice, ajunse la capătul răbdării.
O, eu o să dispar de-aici, voi părăsi larma-acestor străzi gregare,
Evadând acolo unde, la catarg, pe vergă se-întinde vela-n soare;
Acolo unde, ancorate, dansează iolele pe val cu prova-n vânt,
O, voi pleca, voi pleca curând, am cu mareea care pleacă legământ.
La început voi auzi cum sună briza mării, cum cântă albatroșii,
Sunetul făcut de brizanții care de navă se izbesc, voioșii
Cântecele venind dinspre cabestan și curgând peste covertă, ape....
Apoi, sufletul meu va ști că sunt unde-am dorit sau foarte-aproape.
Sunt bolnav de-atâtea pietre și beton, sufletu-mi bolnav, vă zic,
Râvnește la mările vântoase, verzi, la ținuturile lui Moby Dick.
Și voi fugi, voi fugi de zgomotul făcut de roți, de-a zidurilor râie,
Pentru că un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie.
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vagabondaj, poezii despre tramvaie sau poezii despre sunet
Dor de primăvară
A venit o vară cruntă,
atât de timpurie,
Pentru inima-mi cu dor
ce tot încă mai arde,
În foc de amintiri
de martie și aprilie
Iar mai, grozav, își varsă
văpăile-n cascade.
A sa dogoare-o simt
ca pe-o stranie simbioză,
În care-i hranit florarul
de luna lui cuptor;
Primăvară, e doar clipa
suspendată de o poză,
Ca un strop de apă rece
într-un încins ulcior.
.
Dar însfârșit spre seară,
un nor imens se-ntinde,
Pe cerul tot mai roșu,
t ot mai incandescent
Iar dorul meu de jar
și aerul fierbinte
Se sting sub stropii desi
ce cad ca un torent.
Fiorul de aversă,
ce doru-mi potolește,
Pătrunde-n flori și iarbă,
prin fiecare fir;
În culori de curcubeu
apoi se arcuiește,
Atunci când norul pleacă
pe aripi de zefir.
Suav parfum, prin aer,
cu miresme tandre,
Ce doar salcâmii-n floare
știu ca să-l stârnescă,
Plutește ca s-aline
inimile-albastre,
In ele aducand
o pace îngerească.
poezie de Sergiu Mănuș (mai 2003)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aer sau poezii despre primăvară