Cântă crivățul de adormit nămeții
E așa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticlește ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă înghețată pe un soclu fin,
și iată-mă suflet într-un cerc de gheață.
Dedesupt oamenii împart pâine și vin.
Schimb moarte pe viață
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceții
scânteiază nimfele nopții -
cântă crivățul
de adormit nămeții.
Luna tremură pe cerul de ață,
răsună colindul etern
în clopot de gheață.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre gheață
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
Citate similare
Cade timpul
Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!
Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Și-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!
Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!
Cade timpul si își tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...
Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..
Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Și ne prinde - cu arcanul!
Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....
Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre tuns
- poezii despre secunde
- poezii despre păr
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
Cade gheață peste flori
Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare
Pletele sunt așezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul să bată
Vântul aprig furios
Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră și tună
Ziua fără soare trece
Pică lacrimi înghețate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greșelile iertate
Se va-împrăștiea și el
Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi
Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul să-l încălzească
Cade gheață peste flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nori, poezii despre Soare, poezii despre vânt sau poezii despre verde
O mie de culori
Cade roua nopții rece
Peste arborele adormit
Luminată Luna trece
Astru blând neadormit
O mantie de lumină
Scutură grele poveri
Aduce noaptea senină
Visele din primăveri
Luna fața-și oglindește
În pârâul fermecat
Somnul ea mi-l dăruiește
Legămînt necenzurat
Visele îmi colorează
Într-o mie de culori
Cu gândul cooperează
Îmi presară-n vise flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre culori, poezii despre rouă, poezii despre primăvară sau poezii despre gânduri
Din viață
mai cade cu toamnă-n fulgi de iarnă
o gheară de ger lustruiește, luciu de gheață
la orizont o stea străjuiește cerul
o cale ferată îmi poartă în ea destinul
bate vântul
un colț de stradă strigă cu ger
un pantof rătăcește, stingher
un ochi de fereastră priveste la lună
o față albă stă sigură-n umbră
la capătul lumii e iarăși noapte
la răsărit clopotele bat a dimineață
a mai trecut un an din viață
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre trecut, poezii despre iarnă sau poezii despre ger
Glossă florilor de gheață
De-atâtea ori, purificarea, ne-apare-n alb boboc de crin.
Un anotimp, Zâna Crăiasă... Și ne dorim copii să fim.
În flori de gheață prinse-n suflet, povești pictate la fereastră
Ne luminază-ntunecarea și revenim copii, acasă.
Mireasmă de gutui și pâine, vin fiert, dovleac și cozonac,
Mustind din casa bătrânească, m-așteaptă iar, să vin cu drag.
La tâmple albe, sub broboadă, de timp și gânduri troienite,
O văd din ușă și pe mama și pe bunica. Ia aminte!
De-atâtea ori, purificarea ne-apare-n alb boboc de crin,
Simbol adus copilăriei în care îngeri întâlnim.
Un anotimp de vis și umbre, bătrâni, la tâmple cu ninsori,
Argint de stele în panere, copac împodobit cu flori.
Omătul fin cernut deodată, țurțurii, omul de zăpadă...
Sub flori de gheață, flori de stele au început de ieri să cadă.
În Yan și Yn se-mparte lumea, apus și răsărit de zei,
Precum se-mparte viața noastră în anii buni și-n anii grei.
Un anotimp, Zâna Crăiasă... Și ne dorim copii să fim.
Dar timpul nu se mai întoarce, nici nu putem să îl oprim.
Trec amazoane iar în noapte, vânatu-a început târziu.
Mă-ntreb când am albit la tâmple. E prea curând și nu mai știu
De ce în lumea mea, sub ochiul cețos și obosit, bolnav,
Culorile-au pierit sub umbre de neculori negru și alb.
Dar chiar și-această întrebare îmi pare greu de descifrat
Și inutil îmi e răspunsul cât n-am găsit un vinovat.
În flori de gheață prinse-n suflet, povești pictate la fereastră...
Mă-ntorc plângând, copilărie, în amintiri, în gând, acasă.
Iubirea lavă ce se-nalță precum un val sub flori de vis,
Adoarme-n florile de gheață al căror mugur s-a deschis.
Sub voaluri fine de mireasă, virgină-n suflet, spre-napoi
Îmi trec privirile rămase cu amintirile de voi.
Viața și moartea sunt poeme în care toți ne întrupăm,
Numai sub troienite umbre, umbrita pleoapă ne-o plecăm.
Ne luminează-ntunecarea, să revenim copii, acasă,
Dar lumea-i albă și-nainte și alb în suflete se lasă.
Ne-așteaptă tâmple de ninsoare, un clopot rece despicând
Lumea de dintre cei de-acasă și recea piatră de mormânt.
De ce acoperiți cu negru lumina-arzând ca o feștilă
Pe-altarul non-eternității?! Lăsați-mi strofa de lumină
Să treacă pe sub pomii-n floare! Pleoape de plumb... S-au risipt
Și ierni și stele, flori de gheață și tot ce-odată am iubit.
Mireasmă de gutui și pâine, vin fiert, dovleac și cozonac...
Copilărie, albă miere, cu gândul încă nu mă-mpac
Că te-am pierdut, mă-ntorc la tine și-n rugă redevin copac.
Și-mi cresc din trup aripi de îngeri, altoi din neamul geto-dac...
Nici nu mai simt cum ninge-n mine, deodată redevin vulcan
Uitând parcă de-a morții clipă, rememorând an după an.
Mi-e-n sânge curgerea, un clopot, vuind spre cele patru zări,
Rodesc copaci la tâmpla țării și cad sub tâmple de ninsori.
Mustind din casa bătrânească m-așteaptă iar să vin cu drag,
Dorul de mamă și de tată, ninsori din crengile de fag...
Și ninge-n mine flori de gheață și mă cutremur repetat...
Curând mă voi întoarce-acasă. Străbuni și iarnă m-au chemat.
Vin îngeri iar să poposească la tâmpla mea. Prima ninsoare
Sărbătorită cu bunicii și îngerii, sub teiu-n floare.
Mă dor de-atâta nemișcare brațe și gânduri și tăceri,
Doar amintirile mă cheamă altar al veșnicului ieri.
La tâmple albe, sub broboadă, de timp și gânduri troienite,
Îmi amintesc deodat' de mama și de bunica mea cuminte
Și cade lacrimă de gheață pe alb mormânt de flori de nea
Și ninge-n suflet cu iubire și amintiri, măicuța mea.
Venind din vremuri troienite, precum un clopot m-a strigat
Bunica mea, femeie blândă, ce-n alte timpuri a plecat.
Apoi mi-a spus: "Rămâi, copilă! Doar să te văd eu mi-am dorit."
Și ninge peste chipul mamei și al bunicii, flori de mirt.
O văd din ușă iar pe mama și pe bunica. "Ține minte!
Și nu răspunde la chemare, noi suntem azi la cele Sfinte."
Argint în suflet și în păr... Ninge la geam cu flori de măr.
În alte timpuri, când adorm, renasc prin voi, în adevăr.
Cad ploi de flori de gheață, pe-un alb mormânt și trist,
Vă port de-o veșnicie, mirese de lumină, în gânduri și în vis.
Cad flori de gheață, albe flori de gheață, peste morminte, clipe, viață...
Cad flori de gheață, albe flori de gheață... cad flori de gheață, albe flori de gheață...
O văd din ușă iar pe mama și pe bunica... Ține minte,
La tâmple albe, sub broboadă, de timp și gânduri troienite,
Mustind din casa bătrânească, m-așteaptă iar să vin cu drag
Mireasmă de gutui și pâine, vin fiert, dovleac și cozonac.
Ne luminează-ntunecarea și revenim copii acasă,
În flori de gheață prinse-n suflet, povești pictate la fereastră.
Un anotimp, Zâna Crăiasă... Și ne dorim copii să fim...
De-atâtea ori, purificarea ne-apare-n alb boboc de crin.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre ninsoare, poezii despre mamă, poezii despre flori de gheață, poezii despre copilărie sau poezii despre îngeri
Zăpezi albastre
S-a așternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeași cărare
pașii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viață
umbrele nopții împletesc
flori de gheață
dintr-o tristețe de-a mea.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre foc
Țurțuri de gheață
În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt înghețată
Țurțuri de gheață atârnă greu
Inima in sloiuri e întemnițată
Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele și cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâșietori
Prin vene-mi îngheață nopțile albe,
Lacrimile-mi, țurțuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheață-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit
Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranța că iubirea va topi gheața
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Și primăvara-mi va lumina iarăși fața
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre viscol, poezii despre privighetori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Izvor cu apă vie
La poarta dintre noapte și zi
Văd pașii ce te-au căutat
Tălpi de bocanci în zăpezi
Timpul urme adânci a pictat
Străjeri sunt crengile îmbrobodite
Cu franjuri reci din gheață
De vremuri grele sunt albite
Și riduri poartă pe a lor față
Aprind un felinar în noapte
Să pot găsi drumul spre casă
Deschisă-i poarta ce ne desparte
Inundă o lumină se revarsă
Și mă trezesc din somnul negru
Mă regăsesc în albul din lumină
Arunc mantia pi voalul sobru
Pășesc în ziua cea de mâine senină
Trec soarele cald îmi sărută fruntea
Nici urmă de ger și de gheață
Izvor cu apă vie îmi potolește setea
Alerg pe câmpuri cu flori și verdeață
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ochi sau poezii despre iubire
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte sau viață?
În hăuri de smoală
Încet mă scufund
Cu inima goală
Și gând muribund.
Chiar dacă lumina
Mă cheamă spre ea
Și îmi iartă vina
Desenând perdea
Pe trecutul negru
Și însângerat,
Florile de-alegru
Iar s-au scuturat.
Doar pământul rece
Îmbrăcat în dor,
Pașii mi-i petrece
Câștigând la scor.
Și-mi lasă doar poarta
Iadului păgân
Ca să-mi ducă soarta
Unde-i el stăpân.
Gemete de gheață
Urlă cu tăceri
Și-mi aruncă-n față
Crivăț de dureri.
Calc cu talpa arsă
Pe-amintiri de fum
Dar fac cale-ntoarsă
Când văd numai scrum.
Și totuși limanul
E pe undeva,
Să-i schimb sorții planul
Voi putea cumva?
Zorii dimineții
Îmi răspund că da,
Când coșmarul nopții
Prinde a ceda.
Cerul îmi surâde
Nu e niciun nor
Și-a răului gâde
Pleacă-'ncetișor.
Văd din nou lumină
Spun un mulțumesc
Clipei ce-o să vină
Și-nvăț să zâmbesc!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre zâmbet, poezii despre sânge sau poezii despre religie
Locuiesc într-un cerc
Locuiesc într-un cerc
Și mă simt în el ca-ntr-o cușcă.
Cerberii nopții fruntea îmi mușcă,
Gânduri către tine când incerc.
Locuiesc într-un cerc.
Lanțuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul din mine s-a stins demult
Ochii mei încă îți mai duc dorul.
Degeaba încerci flori să-mi arunci,
Amintirile mele privesc din-afară,
Cercul de gheață nu are punți,
Frigul din mine mă înfioară.
Cercul e strâmt, cât aș vrea să-l lărgesc,
Înauntrul lui încerc să te prind,
Dar cerberii zilei de pază îmi sunt
Și cine sunt, unde sunt îmi reamintesc.
Locuiesc într-un cerc.
Aici începutul și sfârșitul se confundă,
Încât, acum, nici eu nu mai știu:
m-am născut sau am murit acum o secundă?
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre picioare sau poezii despre naștere
Răsună valul
Ninge fulgi în val de mare
Îngerii îsi scutură penajul
Răsună valul spart in zare
Gerul acoperă usor peisajul
Deschide ochii fulg de nea
Să vezi unde te duce vântul
Gândurile poartă mantiea ta
De unde cazi îți vine rândul
Diamant trucuri de gheață
Scruptate chipuri într-un mal
Agățate aripi albe de gheață
Calca nisipul înghețat la mal
Spuma dictează peisajul
Îngerii isi curăță penajul
sonet de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje sau poezii despre nisip
Lecția despre cerc
Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu același băț de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbește cu fruntea nisipul
și i se cere iertare.
Atât.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere imperfecte (1979)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre nisip, poezii despre lecții, poezii despre iertare, poezii despre desen sau lecții de engleză
Lecția despre cerc
Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu același băț de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbește cu fruntea nisipul
și i se cere iertare cercului.
Atât.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cade arcușul luminii pe sat
Cade arcușul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.
Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.
În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianța speranței mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcușul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalță spre tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre stele, poezii despre sat, poezii despre inimă sau poezii despre dans
Flori de gheață
Din dragoste de tihnă și de viață,
Ne-au înflorit și florile de gheață
La geamul casei noastre bătrânești...
Vin iar bătrânii și ne spun povești...
Obrajii țării noastre-s de mușcată
Și țara, azi, e-n ie îmbrăcată.
Munții-n ițari... Li-s tâmplele cărunte...
Doar brazii-s falnici, veșnic verzi, la munte.
Mărgelele de oi pe pieptul dârz,
S-au așezat. Din rana de obuz,
Din sufletul îmbătrânit și pur,
Să nu mai curgă lacrimă de-acum!
La tâmple ape reci coboară lin,
Dar noi n-am încetat să suferim,
Căci alte lanțuri ne-nconjoară gâtul...
Vin lupi flămânzi care-și doresc pământul...
Din cer coboară fluturi albi de nea.
M-așez și plâng lângă bunica mea.
Mă rog din nou la ciobul de icoană
De țară și de suflet și de mamă.
Îmi picură cuvinte-n gând deodată...
Scântei se-nalță. Focu-aprins în vatră
Toarce povești de țara noastră sfântă.
O țară de poveste nu se uită!
Și port, și datini, și credință, neam,
Cuvânt și tihnă, țarină bogată,
În veci de veci și eu o să le am.
Îmi aparțin... acum, ori... niciodată.
Își plânge-un clopot doinele-n altar
Și fulgi de nea acoperă pămâtul,
E frig în case, este iarnă iar!
Și uite! A-nceput să bată vântul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre păr cărunt
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre lună plină, poezii despre argint sau poezii despre Lună
Gând și văpaie
dintr-un zid iese un câmp
la margine de zare
acolo sus în munți
unde pășesc mioare
un păstor tace pe o piatră
frunzișul cade neîncetat în liniștea din vale
e seară iar
un clopot plânge printre gânduri uitate
o biserică cu turlele rezemate de cer
se închină spinii pe o cruce
ceasornicul mai bate o clipă
apoi tace, ora, ceasul bate și bate
se scurge ceara din anvon în palme chinuite
se scutură în zare crinii
în cale plânge o apă
seara, mă întorc pe cărări
printre palide făpturi
stins, mă lovesc de ancestrale tăceri
prin păduri adormite
ochii nopții încet se deschid în țipătul clipei
pe drum sunt cruci și visuri pierdute
mai trece un om, bătrăn trecător
sprijinit de gânduri bolnave
mai umblă un suflet prin crâng fără har sau habar
înalț mâinile către cer
mai cade un strop de rouă pe tristul rozmarin
prin jar și fum apar făpturi
și noaptea curge rece
se stinge chipul ultimului gând în ape
eu plec spre soare răsare
pașii răsună în timp
sunt gând și văpaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre cruce, poezii despre ceas, poezii despre apă sau poezii despre văi
Colind
Cad zăpezi, curat, pe ramuri și pe patimi omenești
Mâna Domnului așează flori de gheață pe ferești.
Peste tot urâtul lumii, neaua cade dinadins
Și pe noi, iubito, parcă, pe la tâmple lin ne-a nins.
Dor de sănii mă îmbie să-mi pun caii minții-n ham
Dar hălăduiesc pe dealuri doar în gând, privind pe geam.
E un alb de puritatea aripilor îngerești...
Unde e, acum, bunica, să mă-mbete cu povești?
Parc-aud, venind din vremuri, chicotind un clopoțel
Și mă arde-n piept dorința de-a mai fi copil nițel.
De-a-mbrăca, pe înserate, haina groasă, zgribulind
Și-apoi, de-a porni colindul, pe la geamuri lin cântând.
... Nimeni n-o să-mi dea, vreodată, anii-aceia înapoi...
Azi, colindul meu e searbăd de tristeți și de nevoi
Lerui-ler, florile dalbe toate-s duse, ca un fum
Dar eu, tot visez, aievea, sănii alergând pe drum...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre urâțenie sau poezii despre săniuș