Izvor cu apă vie
La poarta dintre noapte și zi
Văd pașii ce te-au căutat
Tălpi de bocanci în zăpezi
Timpul urme adânci a pictat
Străjeri sunt crengile îmbrobodite
Cu franjuri reci din gheață
De vremuri grele sunt albite
Și riduri poartă pe a lor față
Aprind un felinar în noapte
Să pot găsi drumul spre casă
Deschisă-i poarta ce ne desparte
Inundă o lumină se revarsă
Și mă trezesc din somnul negru
Mă regăsesc în albul din lumină
Arunc mantia pi voalul sobru
Pășesc în ziua cea de mâine senină
Trec soarele cald îmi sărută fruntea
Nici urmă de ger și de gheață
Izvor cu apă vie îmi potolește setea
Alerg pe câmpuri cu flori și verdeață
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre pictură
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.