Aici am asfinţituri adunate

(tautogramă)

Albastrul asfinţeşte-anevoios,
Azurul amintirilor apare,
Abia aud abisul auros,
Adulmecând a albului ardoare.
Au aţipit acaţii arămii,
Acarii-abandonează adăstarea,
Aleargă ameţiţi. Alegorii
Aritmice ascund abandonarea.
Arome-asediază atonii,
Acelerând auzului, artera,
Apun, apatic, aştri aurii,
Arinii arhivează atmosfera.
Aspiră albul, aerul, avid
Acvile-avare-abjură adorarea,
Absurde aripi altoiesc arid,
Agonizând amar aterizarea.
Adorm adânc aezii anonimi,
Asudă axiomele-agasate,
Acolo,-altundeva albastru-animi,
Aici am asfinţituri adunate.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Melancolie de iarnă" de Valentin David

Şi dacă-i iarnă-n mine-ncepe pânda-
Tu-mi eşti hăitaş tocmit la vânătoare.
Pădurile din mine-şi cer dobânda
În anotimpu-acesta care doare.

E anotimpul urii şi-al iubirii,
Al albului ce-ascunde măşti hilare
Într-o poveste-n care trandafirii
Au amuţit în iernile polare.

Viorile au aţipit în ceaţă,
Într-o tăcere ameninţătoare,
Îndrăgostiţii visele-şi dezgheaţă,
Să plângă puştile ucigătoare.

O ciută-şi ia adio de la lună,
Agonizând într-un poem de iarnă,
Un vânător trofeele-şi adună
Şi urlă moartea-n sunetul de goarnă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avid ating amiezile

am amintiri amorţite
absolvind acalmii abisale
asteniile ard adumbrite-
apele ascund aritmii axiale.

avid ating amiezile albastre
aud asonant aleanul arhaic
agitând adormitele astre
amestec aurore. adverbial. alcaic.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor frustraţi anonimi (sau celor care se ascund sub alte nume)

E simplu să faci rău, ascunzându-te sub alte nume,
Aruncând cu venin, arătându-ţi sufletul "pur",
Pe oricare site, ca şi aici, crezând că te va vota multă lume,
Când vei constata, cu amar, că te vei elimina... singur.

epigramă de Alexandru Răduţ
Adăugat de Alexandru Răduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncul amintirilor

Adâncul amintirilor

Adâncul amintirilor
atins autumnal,
aureolă albă
arzând accidental;

Adâncul amintirilor
agale-alunecând,
amurg agrest
amăgiri alungând.

Amintiri aromate
aleargă. Acasă,
amintirea Aniţei-
aromă aleasă.

poezie de Radu Băeş din manuscris (11 martie 2017), traducere de Radu Baes
Adăugat de Radu Baes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este altceva decât o scurtă călătorie lăuntrică. Timpul curge şi zilele apun vremelnic în abisul adânc al zărilor întunecate. Soarele răsare în fărâma de bine a unui suflet şi răul îngroapă calea cea dreaptă într-o clipă de rătăcire. Pe alocuri vântul schimbării acoperă lumina caldă a blândeţii. Aşa alergăm goi şi orbi într-un gând străin. Uneori mi-ar plăcea să mă ascund printre ruinele viselor vechi. Alteori aş călători braţ la braţ cu binele dintr-un suflet hoinar...

Andreea Palasescu (18 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul rece e aerul în care atomii, sau mai bine zis moleculele, aleargă mai încet. Aerul cald e aerul în care moleculele aleargă mai repede. Simplu şi frumos. Dar asta nu e totul.

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică, Probabilitate, timp şi căldura găurilor negre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascund ninsori

Ascund ninsori
să nu mă viscolească,
pe ţărm
aştept corăbii
ce nu vin,
în asfinţituri
ard noian de vise
şi îmi mai torn
o cană de pelin.

Cerşesc lumină,
bat la porţi închise,
îngăim cuvinte,
cioburi de candori,
adulmec clipe lungi,
scadenţa vine
din lumi rotite-n zori
de ursitori.

Livezile îmi înfloresc
pe umăr,
se clatină uitarea-n
ochiul gol,
mă cern
în somn
şiraguri de miresme,
surâd amar
şi plec
cu pas domol.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arinii Dornei

Arinii Dornei, peste ani,
cu amintirile la poartă,
aşază dorul sub castani
să cânte pe viola spartă
un cântec fără început,
venit cu umbrele opace,
cândva lăsate în trecut
pe buza zilelor gonace,
cu brumele căzute jos
în nopţile cu lună plină
şi ore care vin pe dos
dintr-o eroare sibilină.

Acolo toamnele ajung,
cu înzestrarea necesară,
când fetele afară strâng
bagajele făcute-n vară.
Dar pân-la gară să ajungi
distanţa e atât de mare
că deodată vrei să plângi
chiar înainte de plecare.
Îmi zici acolo să rămân,
să ne iubim şi peste iarnă,
să-ţi fiu al inimii stăpân
de pică neaua pe lucarnă.

O, nicidecum, copila mea,
prea multe doruri adunate
la pândă stau pe undeva
şi îmi vorbesc de libertate!

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arinii Dornei

Arinii Dornei, peste ani,
cu amintirile la poartă,
aşază dorul sub castani
să cânte pe viola spartă
un cântec fără început,
venit cu umbrele opace,
cândva lăsate în trecut
pe buza zilelor gonace,
cu brumele căzute jos
în nopţile cu lună plină
şi ore care vin pe dos
dintr-o eroare sibilină.

Acolo toamnele ajung,
cu înzestrarea necesară,
când fetele afară strâng
bagajele făcute-n vară.
Dar pân-la gară să ajungi
distanţa e atât de mare
că deodată vrei să plângi
chiar înainte de plecare.
Îmi zici acolo să rămân,
să ne iubim şi peste iarnă,
să-ţi fiu al inimii stăpân
de pică neaua pe lucarnă.

O, nicidecum, copila mea,
prea multe doruri adunate
la pândă stau pe undeva
şi îmi vorbesc de libertate!

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare Toamna

Apare toamna-n poezii,
O muza noua pentru fiecare,
Cad frunzele prin versuri aurii,
Si se astern poeme fermecate pe carare.

Apare toamna in cantari,
Izvoare freamata in coruri,
Rasuna cantul peste mari si tari,
Pe aripi de arama vantul poarta doruri.

Apare toamna-n dans de bucurie,
Tangoul unei vieti depline,
Belsug de Har in fiecare melodie,
O noua toamna minunata langa tine.

Apare toamna-n visuri noi,
In zambete, in lacrimi in iubiri,
E toamna-acum iubito-n amandoi,
O toamna lunga si frumoasa, plina de-amintiri.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (1 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţia luminii

Dimineaţa m-a scăldat cu roua ei,
Binecuvântând Creaţia divină
Am risipit mărgăritare, ce-au devenit cristale de foc
Prinde-mă de mâna
Şi siluetele noastre vor merge pe alee,
Printre picături de ploaie
Pâna ce lumina va forma siluete multicolore
Creaţia se risipeşte prin muguri de pomi,
Prin iarba tăiată, prin zgomotul apei
Se aud lebedele in dansul lor pe apa
Copii aleargă cu pâine să le hrăneasca
Se pierd sunetele printre sălciile pletoase.
Ascund lumina în felinarul din duc
Ascund cărbunii în preacurat loc
Pierd frâiele în călătoria astrală
Adorm cu fiecare cuvânt de alint
Şi mă trezesc precum o floare,
În lumina zâmbetului de copil transcental
Până voi fi picătură de rouă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah

Când joc partida mea de frig,
Cu aerul din faţă pe care-l voi străbate,
Simt caii şi pionii vibrând de sănătate
Şi mă aud prin turnuri cum mă strig.

Ei sunt adânc în mine îngropaţi,
Între apusuri stranii cu armele arzânde,
De dincolo se-aud regine blânde
Sau poate doar iluzii subţiri de împăraţi.

E un ocean acolo la margini de bătaie
Şi noaptea bântuie pe ţărmuri fumegând;
Când un pion aleargă şi se topeşte-n beznă
O stea albastră se ridică blând.

Şi joc mereu, joc la răscruci de vânt,
În geamuri de nisipuri străvezii,
Joc chiar cu mine uneori, bătând,
Rostogolindu-mă încet în altă zi.

poezie de Bujor Voinea din Elementele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, nebunii nemuririi

(tautogramă)

Noi, nebuni nuntind ninsoarea,
Navigăm neostoiţi,
Ne năşeşte neuitarea
Neatinşi, neauziţi.

Nu negociem nici neaua,
Nici nămeţii nevăzuţi.
Nori nocturni nutresc nevina
Neaflaţilor nevruţi.

Nedoriţi nomazi, năvală,
Noaptea năpădim nătâng,
Navigăm năuci. Natală,
Neaua ninge nechezând.

Neofiţi naivi, neştirii,
Nani năieri năimim noroi.
Noi, nebunii nemuririi
Nămolim nădejdi, nevoi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea simbolizează anularea distincţiei între glorioşi şi învinşi. Fără religia creştină omul ar trăi neliniştea produsă de limitele vieţii şi de moartea absolută. Ce glorios este creştinismul ce populează templele şi cimitirele cu nemuritori! Religia creştină asigură fraternitatea între glorioşi şi anonimi şi învinşi. Fără creştinism, umanitatea ar fi alcătuită din bipezi anonimi şi glorioşi. Ce glorioasă e viziunea creştină asupra omului în care nebunii, neîmpliniţii şi geniile se întâlnesc, fratern, aici şi dincolo!

Petre Ţuţea în scrisoare către Emil Cioran (3 martie 1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul încălzirii globale

O veste rea aleargă pe Pământ:
Regatul vechi al ursului polar –
Tărâm de nopţi cu ger cumplit şi vânt,
Cu munţi de gheaţă, piere în calvar!

De-a omului industrie-n avânt,
Planeta-ntreagă s-a-ncălzit amar...
Se stinge stirpea ursului polar,
Iar vestea rea aleargă pe pământ!

Nădejdea ne e doar la Cerul sfânt
Să stăvilească noul avatar,
Că fauna imensului gheţar
Nu poate-avea un alt aşezământ...

Ce veste rea aleargă pe Pământ!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia uite ce Motocel am aici!

Sunt prinţesa lui mămica
Şi m-alintă, mă iubeşte
Şi păpică-mi pregăteşte.
(Nu-s eu mama... Cumnăţica.)

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandonarea în Sine este abandonarea tuturor grijilor personale. Nu poate fi făcută, se întâmplă atunci când realizezi adevărata ta natură.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne, văd!

O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viaţă rost!
Abia acum cînd toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atît de mult
pe cît am fost de surd,
de-ngust,
de rău!

O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Şi-acum
aş vrea
s-alerg,
să cînt,
să zbor!

O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, în tot ce-i pămîntesc,
pot să mă-nfrunt.
Şi-acum
aud
şi văd
şi merg
şi sunt.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

Bunicu-i pasăre măiastră,
Ne cântă iar cu lira lui,
S-a-ntors de printre noi, acasă,
Acolo-n ţara Domnului.

Acolo-i pace şi-s izvoare,
Mai reci, mai blânde şi mai line,
Acolo este veşnic soare
Şi miei aleargă pe coline...

Acolo e-un păstor, atât
Şi-s îngeri cu aripi de stele,
Acolo, Tatăl ne-a avut
Suflet de vis şi mângâiere.

Aici a obosit bunicul.
Oftând, spre ceruri a plecat,
Acolo-l vom găsi, în veacuri,
Cu sufletul eliberat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!